Exodul medicilor

În ultimii anii, aproximativ 14.500 de medici români au cerut „de la Colegiul Medicilor din România (CMR) actele necesare pentru a putea profesa în afara țării în ultimii șase ani”[1], cel mai amplu „exod a fost marcat în anul 2011, când la aproximativ 3.000 de doctori le-au fost procurate avizele necesare pentru a pleca din țară. „Numărul documentelor solicitate include atât certificatele de bună practică medicală (certificate de good-standing), cât și adeverințele pentru non-membri. În primele nouă luni ale anului 2016 au fost eliberate 1.434 de documente necesare practicării medicinei în străinătate“[2], au precizat reprezentanții Colegiului Medicilor.

Pe de altă parte, lipsa vizibilă a echipamentelor performante, dar și subfinanțarea sectorului medical se oglindește în cifra medicilor ce optează în fiecare an să abandoneze România pentru a pune în practică ceea au învățat în țară în cadrul unor clinici private sau de stat din Occident. Colegiul Medicilor din România are doar informațiile cererilor înregistrate, delegații instituției confirmând că medicii pot renunța la plecarea din România chiar dacă au solicitat documentele cuvenite. Cele mai multe cereri primite în intervalul 2010 – 2015 au provenit de la cadre calificate în medicină generală, dar și din chirurgie generală sau chiar de la medicină de familie, conform informațiilor Colegiului Medicilor. Rapoartele care „ajung la Colegiul Medicilor de la organizațiile profesionale din alte state arată că țările preferate de medicii care aleg să lucreze peste hotare sunt Germania (4.062 de medici români în prezent), Franța (peste 4.000 de medici români) și Marea Britanie (2.463 de medici în prezent), dar și Belgia, Italia sau Spania.”[3]

Cei ce vor rămâne după ei

Unul dintre bilanțurile nesănătoase ale emigrării este extrem de deprimant. „Generații întregi de copii, nu mai puțin de 100.000, conform datelor oficiale, rămân în țară fără părinți, deoarece aceștia pleacă în străinătate în căutarea unui loc de muncă. Acești copii au mai puține șanse să poată merge la școală decât alți copii de aceeași vârstă și sunt mult mai vulnerabili și mai ușor de marginalizat și de exclus de la accesul la diverse oportunități, se arată într-un studiu al Băncii Mondiale.”[4]

Așadar, este nevoie de un sprijin instituțional mai puternic pentru cei care rămân în țară. Acesta implică finanțare mai bună, o direcționare mai eficientă a asistenței sociale, precum și un angajament mai bun pentru îmbunătățirea sănătății și a învățământului pentru a putea garanta disponibilitatea unor oportunități reale, în special în zone rurale și marginalizate.

Creșterea numărului de studenți în medicină

În România, s-a observat, de asemenea, în ultimul deceniu faptul că un număr tot mai mare de studenți doresc să studieze medicina. „Potrivit datelor furnizate de Institutul național de Statistică al României, ponderea absolvenților de medicină la universitățile românești a crescut constant în urma aderării României la Uniunea Europeană. În plus, examenele de admitere au devenit mult mai selective decât înainte. Din cauza concurenței extrem de dure din zilele noastre, școlile medicale din România au primit studenți mai talentați, mai hotărâți și mai harnici. Astfel, perspectivele migrației, în special în sectorul sănătății, ar putea avea, de asemenea, un impact asupra ratelor de înscriere la școlile medicale și dincolo de acestea.”[5] Mulți dintre viitorii cursanți care doresc să rămână în țară apelează adesea la mediul privat fiindcă nu vor să lucreze în sistemul public de sănătate. De altfel, „este o alternativă oferită de sistemul privat, o piață care a înregistrat o evoluție de la an la an.”[6]

[1] Georgiana Mihalache, “Fără soluţii pentru a opri exodul medicilor. Peste 2.000 de medici cer anual avize pentru a pleca din ţară. „Noi investim în pregătirea doctorilor pentru a-i trimite în ţări mai bogate“, Ziarul Financiar, publicat 30.11.2016, https://www.zf.ro/companii/fara-solutii-pentru-a-opri-exodul-medicilor-peste-2-000-de-medici-cer-anual-avize-pentru-a-pleca-din-tara-noi-investim-in-pregatirea-doctorilor-pentru-a-i-trimite-in-tari-mai-bogate-16010218.

[2] Ibidem.

[3] Ibidem.

[4] Donato De Rosa, Giuseppe Russo și Andrei Silviu Dospinescu, “Migranţii români pot aduce schimbarea acasă”, publicat 24.07.2018, https://blogs.worldbank.org/ro/europeandcentralasia/migran-ii-rom-ni-pot-aduce-schimbarea-acas.

[5] Anghel Remus Gabriel, Botezat Alina, Coșciug Anatolie, Manafi Ioana, Roman Monica (2016), International migration, return migration, and their effects: A comprehensive Review on the Romanian case, IZA Institute of Labor Economics (IZA DP No. 10445), http://migrationcenter.ro/wp/wp-content/uploads/2017/07/Anghel-Remus-et.-al.-2017.-International-Migration-Return-Migration.pdf, p.34.

[6] Georgiana Mihalache, ibidem.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here