Scandalul care zguduie acum Compania Națională pentru Controlul Cazanelor, Instalațiilor de Ridicat și Recipientelor sub Presiune (CNCIR) pune sub semnul întrebării atât integritatea fostei conduceri, cât și eficiența procesului de verificare tehnică a stațiilor GPL.
Cu o fostă directoare reținută pentru delapidare și spălare de bani și cu un ministru al Economiei care recunoaște deficiențele sistemului, situația cere explicații și soluții rapide.
Ministrul Economiei, Radu Oprea, a aruncat mingea în terenul CNCIR, indicând că această companie era responsabilă pentru verificarea tehnică a stației GPL de la Crevedia. Procedurile standard implică un proces complex de autorizare și verificare, ce ar fi trebuit să se desfășoare sub atenta supraveghere a CNCIR. Cu toate acestea, se pare că lucrurile nu au decurs așa cum ar fi trebuit.
În mijlocul acestui scandal, CNCIR și-a schimbat conducerea. Fosta directoare, Ioana Timofte, care era plătită cu suma de 12.000 de euro lunar, a fost reținută de DIICOT și înlocuită cu Ionica Raicu. Timofte este cercetată într-un dosar penal pentru delapidare și spălare de bani, suspectată că a orchestrat o rețea infracțională ce a prejudiciat compania cu aproximativ 2 milioane de euro.
Deși Ioana Timofte era remunerată generos din bugetul de stat, cercetările jurnalistice au scos la iveală un stil de viață care depășește veniturile declarate. Cu patru imobile și două terenuri donate mamei sale într-un an, plus o declarație de avere ce include alte apartamente și terenuri, apar întrebări legitime despre sursa acestor averi.
DIICOT a dezvăluit că rețeaua infracțională era implicată în derularea de achiziții fictive de bunuri, cu ajutorul unor companii controlate de membrii rețelei. Suma totală delapidată din bugetul instituției ajunge la peste 9,6 milioane de lei, provenind din nu mai puțin de 485 de achiziții publice fictive.
Scandalul de la CNCIR scoate la lumină probleme grave de integritate și eficiență în sistemul de verificare a instalațiilor industriale. În acest moment, întrebări serioase planează asupra modului în care sunt folosiți banii publici și asupra eficacității instituțiilor de stat în a asigura siguranța și conformitatea instalațiilor tehnice din România. Este evident că situația actuală cere măsuri drastice de reformare a sistemului și de trimitere în judecată a celor responsabili.
