Portul Constanța, una dintre cele mai importante infrastructuri economice din România, a fost, în ultimii ani, un centru al corupției și al influențelor politice, care au permis unor grupuri de interese să controleze banul public. De la politicieni și oameni de afaceri până la funcționari publici, grupările care au dominat portul au pus stăpânire pe resursele și activitățile economice, creând un mediu favorabil pentru corupție, nepotism și ilegalități.
În urmă cu mai bine de zece ani, pe vremea când primarul Radu Mazăre se afla la apogeul său politic, Portul Constanța a fost unul dintre principalele obiective vizate pentru a fi controlate de administrația locală. Mazăre a încercat să preia procente din Administrația Porturilor și să transforme portul într-o entitate administrativă a primăriei, în încercarea de a învârti sume considerabile de bani. Acesta a încercat să impună oameni apropiați în funcții cheie, pentru a-și controla afacerea și a obține profituri considerabile, în defavoarea unui mediu concurențial sănătos.
Unul dintre oamenii care a fost aproape tot timpul în jurul portului Constanța, sub protecția anonimatului, a mărturisit că intenția principală a fost ca Portul să devină parte din orașul Constanța, iar afacerile să fie distribuite către cei care susțineau interesele PSD-ului. Deși planul inițial prevedea includerea portului în administrarea municipalității, guvernul s-a opus, iar portul a rămas un obiectiv de importanță națională, însă corupția continuă să domine.
După condamnarea lui Radu Mazăre, puterea locală a fost preluată de tandemul Felix Stroe – Ion Dumitrache, oameni de afaceri cu o influență semnificativă în Constanța și în port. Aceștia au continuat să controleze portul prin intermediari, asigurându-și contracte profitabile și având acces la resurse publice.
Ion Dumitrache, lider al PSD Constanța, este unul dintre cei mai controversați oameni de afaceri care controlează afaceri imobiliare și șantiere navale. Acesta și-a folosit funcția pentru a pune oameni apropiați în funcții-cheie în cadrul administrației portului și pentru a obține contracte avantajoase. Dumitrache a fost implicat într-un dosar de corupție, iar DNA l-a acuzat că a încercat să-și folosească influența pentru a obține foloase necuvenite.
Un alt personaj important în acest tablou este Petrică Buduru, fost președinte de cluburi de fotbal, care s-a implicat activ în afacerile din port, în special în sectorul petrolier. Buduru a fost un intermediar între autoritățile portuare și afaceriștii locali, ajungând să obțină foloase materiale semnificative prin mita oferită pentru avize și aprobare de documentații.
Florin Vizan, fost director general al CN APM, este un alt personaj controversat care a avut legături cu gruparea Mazăre-Constantinescu. A fost implicat în mai multe afaceri de proporții, iar relațiile sale cu figura centrală din port au fost criticate pentru lipsa de transparență. În timpul mandatului său de director general, Vizan a gestionat un complex de tranzacții obscure, iar în dosarele DNA a apărut ca o piesă cheie în rețeaua de afaceri din port.
Un alt afacere din portul Constanța este legată de Jean-Paul Tucan, un om de afaceri cu legături strânse cu politicieni locali și naționali. Acesta a fost implicat în vânzarea de motorină și construcția unui terminal petrolier în port, folosind fonduri de la bănci și ajutoare de stat. După ce a cumpărat afacerea de la Petrică Buduru, Tucan s-a implicat în multiple tranzacții care ridică semne de întrebare privind legalitatea și transparența acestora.
În ciuda investigațiilor și a unui număr semnificativ de dosare de corupție care vizează portul Constanța, grupările de interese au continuat să își exercite influența și să mențină controlul asupra acestuia. Investigațiile DNA și acțiunile în instanță ar putea aduce schimbări importante, dar până atunci, corupția continuă să prospere.
Portul Constanța a ajuns să fie considerat un „loc de joacă” pentru interlopi și politicieni, iar adevăratele victime ale acestui sistem sunt cetățenii români și companiile corecte care se confruntă cu un mediu de afaceri viciat și cu o administrație care protejează grupuri de interese. În acest context, întrebarea care se pune este: va reuși România să curățe portul și să restabilească un sistem de administrare corect și transparent? Sau caracatița corupției va continua să se extindă, subminând în continuare economia națională și încrederea cetățenilor în instituțiile statului?
