Într-un context marcat de schimbări politice semnificative în România, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a decis, în mare viteză, să anunțe calendarul estimativ al procedurii de ocupare a funcției de președinte al instanței supreme, cu câteva ore după ce Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale. Această mișcare rapidă a ridicat semne de întrebare în legătură cu posibilele intenții politice din spatele acestei proceduri.
Actualul mandat al Corinei Corbu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ), expiră în luna septembrie a acestui an. În ciuda faptului că procesul de numire a noii conduceri a instanței supreme nu ar fi trebuit să înceapă mai devreme de 60 de zile înainte de vacanța funcției, Secția pentru judecători a CSM a anunțat că procedura de alegere a noului președinte va fi deschisă mult mai devreme, respectiv pe 19 mai, cu termenul de depunere a candidaturilor până pe 16 iunie 2025.
Această grabă a fost rapid observată și a stârnit îngrijorări cu privire la intențiile politice din spatele acestei proceduri. Potrivit regulamentului CSM, nu ar fi fost legal să se înceapă procedura mai devreme de 60 de zile până la vacanța funcției, dar Secția pentru judecători a decis să meargă împotriva acestui termen și să aplice procedura într-un interval mult mai scurt.
Un posibil motiv al acestei grabe ar fi teama că, în urma victoriei lui Nicușor Dan la alegerile prezidențiale, structura politică a României ar putea înclina spre o schimbare a legislației care reglementează numirea președintelui ÎCCJ. Până în 2018, președintele României avea puterea de a numi conducerea instanței supreme, însă această prerogativă a fost schimbată prin modificările legilor justiției promovate de fostul ministru Florin Iordache.
Există speculații că noua configurație politică, formată după alegerile prezidențiale din 2025, ar putea readuce această putere la președintele României, ceea ce ar face ca numirea președintelui ÎCCJ să nu mai fie apanajul CSM, ci al președintelui ales al țării.
Această schimbare legislativă ar reprezenta o revizuire semnificativă a procesului de numire, iar CSM, în această perioadă de tranziție politică, pare să fi acționat cu o viteză suspectă pentru a asigura că procesul de selecție și numire a noii conduceri a instanței supreme se va încheia cât mai curând posibil, înainte ca schimbările legislative să devină efective.
Potrivit surselor judiciare, un nume care circulă frecvent în cercurile de la CSM pentru a ocupa funcția de președinte al ÎCCJ este cel al judecătoarei Lia Savonea, fostă președintă a Curții de Apel București și fost membru al Secției pentru judecători a CSM. Lia Savonea este văzută de mulți ca un candidat favorizat pentru această funcție, având susținerea unei majorități semnificative în cadrul CSM, unde judecătorii fideli ei au câștigat majoritatea voturilor.
Lia Savonea nu este un nume necunoscut în sistemul judiciar din România, dar trecutul său și hotărârile sale controversate au fost adesea subiect de discuție și critică în mass-media și în rândul experților din domeniu. Printre cele mai notabile decizii ale sale se numără restituirea dosarului Revoluției, unde Ion Iliescu era judecat, și decizia de a-l achita pe fostul premier Călin Popescu Tăriceanu într-un dosar important. Aceste hotărâri și altele asemănătoare i-au atras critici din partea celor care consideră că aceste decizii au fost politizate sau influențate de factori externi.
De asemenea, Lia Savonea a fost implicată în diverse proceduri interne și proceduri legale care au dus la contestarea unor alegeri din cadrul CSM, dar și în hotărâri care au stârnit controverse în rândul opiniei publice. În mod frecvent, a fost acuzată că a acționat în favoarea anumitor grupuri și că nu a fost suficient de imparțială în anumite dosare de înaltă corupție.
Funcția de președinte al Înaltei Curți de Casație și Justiție este extrem de importantă, având un impact semnificativ asupra sistemului judiciar din România și asupra modului în care se face justiție în țară. Președintele ÎCCJ are atribuții importante, inclusiv în numirea completurilor de judecată și în coordonarea activităților instanței supreme. De asemenea, acesta joacă un rol crucial în relația cu Parlamentul și Guvernul, precum și în gestionarea problemelor legate de independența justiției.
Având în vedere importanța funcției și a deciziilor luate de președintele instanței supreme, alegerea unui astfel de lider ar trebui să fie un proces transparent și bazat pe criterii de profesionalism și imparțialitate. Totuși, în contextul actual al politizării justiției și al schimbărilor politice care ar putea influența aceste numiri, alegerea unui președinte pentru ÎCCJ devine un subiect sensibil și extrem de important pentru viitorul sistemului judiciar românesc.
Dacă procedura de numire a noului președinte al ÎCCJ va continua în acest ritm accelerat, cu o eventuală alegere a Liei Savonea, există riscul ca justiția să fie percepută ca fiind sub o influență politică semnificativă. De asemenea, acest lucru ar putea ridica semne de întrebare cu privire la independența sistemului judiciar și la respectarea principiilor de imparțialitate care ar trebui să guverneze instituțiile statului.
Este important ca toți actorii politici și instituționali să abordeze acest subiect cu maximă responsabilitate și transparență, pentru a asigura că procesul de selecție al președintelui ÎCCJ este unul corect, bazat pe criterii profesionale și care să nu fie influențat de jocuri politice de moment.
Alegerea noului președinte al ÎCCJ într-o perioadă marcată de incertitudini politice și de schimbări legislative posibile este un proces extrem de sensibil, care trebuie să fie gestionat cu mare atenție. Accelerarea procedurii și graba CSM de a începere procesul de selecție ridică întrebări legate de motivațiile din spatele acestei decizii și de posibilele implicații politice pe termen lung. Este crucial ca sistemul judiciar din România să rămână independent și să nu fie influențat de considerații politice, iar procesul de numire a președintelui instanței supreme să fie unul corect, echilibrat și transparent.
