Un scandal imobiliar de proporții a zguduit piața din Ploiești, după ce procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești au anunțat trimiterea în judecată a 14 persoane fizice și juridice implicate într-o fraudă cu un prejudiciu estimat la 8,7 milioane de euro.
Acest „tun” imobiliar a avut loc între 2018 și 2024, iar investigațiile au descoperit o schemă complexă de înșelăciune calificată, bancrută frauduloasă și fals în acte, având ca scop obținerea de foloase materiale injuste prin manipularea și înșelarea cumpărătorilor de bună-credință.
În centrul acestui caz se află trei proiecte imobiliare importante din Ploiești: White Tower, City Gate și Mărășești. Conform procurorilor, dezvoltatorii imobiliari implicați, T.M. și T.G.R., au acționat împreună cu un grup de avocați și notari pentru a încheia antecontracte de vânzare-cumpărare de apartamente, promițând vânzarea acestora la termene stabilite, dar nerespectându-le. Cumpărătorii au fost induși în eroare, plătind avansuri pentru apartamente care nu au fost niciodată livrate, iar banii încasati au fost folosiți în alte scopuri decât pentru finalizarea proiectelor imobiliare.
Acuzațiile de înșelăciune continuă, subliniind faptul că procesul a fost amplificat printr-o manipulare a documentelor și prin folosirea manevrelor dolosive pentru a obține foloase financiare nejustificate. După ce au colectat banii de la mai mulți cumpărători pentru aceleași apartamente, aceștia au recurs la falimentul intenționat al companiilor implicate, încercând astfel să evite răspunderea legală și să scape de executarea silită a datoriilor.
Procurorii au detaliat strategia infracțională folosită de inculpați. În cazul proiectului City Gate, în primul rând, au fost încheiate mai multe promisiuni de vânzare-cumpărare ale acelorași apartamente cu mai mulți beneficiari. Aceste tranzacții au fost realizate cu scopul de a colecta sume semnificative de bani, care însă nu au fost folosite pentru finalizarea construcției, ci pentru alte scopuri, cum ar fi transferuri financiare în conturi externe sau alte afaceri personale ale dezvoltatorilor.
Ulterior, a fost pregătită procedura de insolvență a firmelor care gestionau proiectele imobiliare. Conform procurorilor, acest lucru a avut loc pentru a înstrăina activele și a le proteja în fața unor eventuale executări silite. Procedura de insolvență/faliment a fost folosită astfel pentru a limita răspunderea patrimonială a firmelor implicate, lăsându-le pe acestea fără bunuri semnificative pentru recuperarea datoriilor. De asemenea, acest proces a permis înlăturarea penalităților și dobânzilor datorate cumpărătorilor, care au fost lăsați fără apartamentele promise.
După luni de anchete, procurorii au reușit să identifice toate persoanele implicate în acest tun imobiliar. În urma cercetărilor, au fost aplicate măsuri asiguratorii asupra unor bunuri mobile și imobile ale inculpaților, cu scopul de a asigura recuperarea prejudiciului de 8,7 milioane de euro. În plus, zece persoane fizice și patru entități juridice au fost trimise în judecată, iar autoritățile au dispus măsuri preventive, inclusiv arest preventiv și control judiciar pentru cei implicați în fraudele imobiliare.
De asemenea, procurorii au făcut public faptul că unul dintre inculpați, N.V., un avocat din Baroul Prahova, a jucat un rol crucial în strategia infracțională. Acesta a fost responsabil pentru crearea unui sistem complex de înșelăciune, folosind cunoștințele sale în domeniul falimentului, insolvenței și licitațiilor, pentru a manipula procedurile legale în favoarea dezvoltatorilor imobiliari implicați în fraudă.
Acest caz de fraudă imobiliară a avut un impact semnificativ asupra încrederii în piața imobiliară din România. Pe lângă prejudiciul financiar adus celor care au cumpărat apartamentele promise, scandalul a ridicat semne de întrebare cu privire la reglementările din domeniul imobiliar și la posibilele lacune ale legislației care ar putea permite astfel de fraude.
Reacțiile autorităților nu au întârziat să apară. Ministerul Justiției a anunțat că va lua măsuri pentru a preveni alte fraude imobiliare de acest tip și pentru a întări reglementările în ceea ce privește tranzacțiile imobiliare. De asemenea, autoritățile au subliniat importanța creșterii transparenței și responsabilității în dezvoltarea proiectelor imobiliare, pentru a proteja cumpărătorii și a preveni abuzurile în domeniu.
Acest caz nu este un incident izolat, ci face parte dintr-o problemă sistemică cu care se confruntă piața imobiliară din România. De-a lungul anilor, au existat multiple acuzații de fraudă și abuzuri în cadrul dezvoltării imobiliare, iar acest caz subliniază necesitatea unui control mai riguros al autorităților și a unei reglementări mai stricte a pieței.
În ultimii ani, au fost raportate mai multe cazuri de fraude similare în domeniul imobiliar, unde dezvoltatori imobiliari au înșelat cumpărătorii prin promisiuni false și contracte păguboase. Cumpărătorii, în majoritatea cazurilor persoane vulnerabile care își puneau economiile într-o locuință, au fost lăsați fără apartamente și cu datorii imense.
Cazul „White Tower” și „City Gate” din Ploiești reprezintă un exemplu al modului în care lacunele din reglementările legale pot fi exploatate de dezvoltatori imobiliari pentru a comite fraude de mari proporții. Este esențial ca autoritățile să ia măsuri imediate pentru a preveni astfel de fraude și pentru a proteja interesele cumpărătorilor, care sunt adesea cei mai vulnerabili în fața unor astfel de infracțiuni.
În plus, acest caz subliniază necesitatea unei reforme în domeniul reglementării pieței imobiliare, pentru a asigura transparență, responsabilitate și siguranță în tranzacțiile imobiliare din România. De asemenea, este crucial ca sistemul judiciar să rămână vigilent și să aplice sancțiuni clare și ferme celor implicați în astfel de fraude, pentru a restabili încrederea în piața imobiliară și pentru a proteja drepturile cetățenilor.
