Într-un context economic în care spitalele, educația și infrastructura se află subfinanțate, iar investițiile în domenii fundamentale pentru dezvoltarea țării sunt adesea insuficiente, statul român continuă să alimenteze funcții privilegiate, cu salarii uriașe și avantaje enorme pentru conducătorii unor instituții publice.
Un exemplu șocant vine din sectorul cercetării, unde directorii unor institute de cercetare din România primesc salarii mult mai mari decât cele ale liderilor internaționali, inclusiv ale președintelui Statelor Unite.
Un astfel de caz a fost prezentat de fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui, într-o postare pe rețelele sociale, în care a denunțat discrepanțele uriașe dintre remunerațiile șefilor instituțiilor publice și cele ale angajaților din domenii esențiale.
Conform declarației de avere publicate de Claudiu Năsui, unul dintre cele mai șocante cazuri de salarizare în România se regăsește în rândul directorilor din institutele de cercetare. În 2019, un director dintr-un astfel de institut și-a atribuit un salariu anual de aproape 2 milioane de lei, adică aproximativ 5.000 de dolari pe lună mai mult decât salariul președintelui Statelor Unite ale Americii, un salariu considerat exorbitant, având în vedere rolul instituției. Năsui atrage atenția că aceste salarii, deși sunt legale și acoperite de contracte, nu sunt proporționale cu impactul social și economic al instituțiilor pe care acești lideri le conduc.
Un alt exemplu de salarii extravagante vine din același institut, unde în luna ianuarie 2020, un alt director a încasat suma colosală de 437.000 de lei, echivalentul salariilor tuturor miniștrilor unui guvern la un loc. În perioada 2019-2021, acest director a primit în total 2,3 milioane de lei, ceea ce înseamnă un venit mediu lunar de peste 10.000 de euro. Astfel de remunerații generează întrebări legate de eficiența cheltuirii fondurilor publice, mai ales în condițiile în care alte sectoare vitale pentru dezvoltarea României, cum ar fi sănătatea și educația, suferă din cauza subfinanțării.
În mod bizar, în timp ce angajații din sistemele de educație și sănătate se confruntă cu salarii modeste și condiții dificile, unii dintre cei care ocupă funcții înalte în cadrul administrației publice beneficiază de prime imense. În 2024, un director din cadrul Romsilva a primit o primă de pensionare de 100.000 de euro, iar ulterior a fost reangajat în aceeași instituție, având în continuare un salariu consistent. Aceasta nu este o practică unică, ci face parte dintr-un trend în care directorii din instituții publice acumulează salarii și prime consistente, uneori ajungând la venituri anuale ce depășesc cu mult venitul mediu național.
În continuare, în 2023, un alt director a înregistrat venituri anuale de 900.000 de lei, iar în anul următor, aceasta a depășit un milion de lei, totul din salarii, prime și sporuri. Este evident că aceste salarii colosale nu au nicio legătură cu realitățile economice și sociale din România, iar această discrepanță ridică întrebări despre prioritățile guvernelor succesive în alocarea resurselor financiare.
Fostul ministru Claudiu Năsui mai atrage atenția asupra unei practici comune în instituțiile publice, și anume oferirea unor sporuri și prime pentru orice ocazie, chiar și pentru sărbători religioase sau pentru „ziua cercetătorului”. De exemplu, într-un alt mare institut, un director și-a crescut succesiv salariul de la 30.000 de lei pe lună la 50.000 sau chiar 80.000 de lei, ajungând în anumite luni la 360.000 de lei. Unii dintre acești directori beneficiază de sporuri pentru Paște, Crăciun sau pentru alte evenimente, ceea ce contribuie la creșterea artificială a veniturilor acestora.
Aceste sporuri și prime sunt aplicate într-o manieră care subminează principiile echității și transparenței financiare. În același timp, există o lipsă de responsabilitate în privința alocării fondurilor, iar majoritatea acestor bonusuri sunt plătite fără o justificare clară, în timp ce altele sectoare ale economiei și serviciilor publice rămân subfinanțate.
Claudiu Năsui a reușit să aducă la lumină aceste abuzuri doar după ani de procese, plângeri penale și litigii. Într-un caz, a fost dat în judecată după ce a publicat o adeverință de salarizare în care un șef dintr-o instituție publică încasează o sumă echivalentă cu toți miniștrii guvernului la un loc. Aceasta arată o practică abuzivă de acordare a salariilor și bonusurilor exorbitante, în ciuda contextului economic dificil și a necesității de a susține cheltuielile pentru sectorul public.
Năsui susține că toate aceste sume sunt perfect legale și că ele sunt justificate prin acte și contracte oficiale. Totuși, aceasta ridică întrebarea dacă statul român ar trebui să continue să susțină astfel de cheltuieli, în timp ce domenii esențiale, precum educația și sănătatea, sunt subfinanțate. Acesta sugerează că o reformă profundă a sectorului public ar trebui să înceapă tocmai prin reducerea salariilor și a privilegiilor acestor funcții publice.
Printre cei care beneficiază de aceste salarii impresionante se află persoane precum Artur Găman, directorul general al Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă (INSEMEX), Nicolae Zamfir, fostul director general al Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, și Ovidiu Badea, director științific la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”. Aceștia sunt doar câțiva dintre cei care beneficiază de venituri exorbitante, în timp ce majoritatea cetățenilor români se confruntă cu salarii mult mai mici și cu o calitate a vieții care nu reflectă aceste discrepanțe.
Abuzurile și discrepanțele evidente din sectorul public din România nu mai pot fi ignorate. Salariile uriașe, primele și sporurile acordate unor directori și funcționari publici din instituții obscuri, în timp ce spitalele, educația și infrastructura sunt subfinanțate, reflectă o problemă structurală în modul în care sunt gestionate fondurile publice. Dacă România dorește să avanseze și să creeze un sector public eficient și echitabil, reformele sunt absolut necesare pentru a reduce inegalitățile și a susține adevăratele priorități ale statului.
