Într-o postare recentă pe rețelele sociale, Claudiu Năsui, fost ministru al Economiei, atrage atenția asupra unui subiect controversat care afectează domeniul cercetării din România: numărul uriaș de agenții și institute de cercetare finanțate din banii publici, cu un scop aparent mai mult politic decât științific.
Potrivit lui Năsui, țara noastră cheltuie sume considerabile pentru a întreține 178 de agenții de cercetare de stat, din care 113 institute și 12 centre de cercetare, multe dintre ele cu roluri paralele și în mare parte ineficiente.
Năsui subliniază faptul că multe dintre aceste agenții și institute se suprapun ca domeniu de activitate, sugerând că scopul lor nu este neapărat acela de a contribui la cercetări științifice inovative, ci mai degrabă de a oferi salarii și privilegii pentru o rețea politică deja stabilită. Potrivit unei liste elaborate de Năsui, aceste instituții sunt adesea conduse de foști politicieni sau de persoane apropiate politicii, iar salariile din aceste agenții sunt extrem de mari, uneori depășind chiar salariile unor funcționari din statele majore din alte părți ale lumii.
Un exemplu este faptul că, în unele cazuri, salariile din aceste institute de cercetare sunt mai mari decât salariul președintelui SUA. Năsui adaugă că aceste instituții continuă să funcționeze de ani buni, fără a aduce rezultate substanțiale, iar în loc să se concentreze pe cercetare adevărată, aceste agenții se axează pe întreținerea unei rețele de favoruri politice și salariale pentru cei din zona de influență a politicienilor.
Un alt punct ridicat de Năsui este disparitatea între sumele mari cheltuite pe salarizarea angajaților acestor agenții și performanțele reale în cercetare. Multe dintre aceste agenții nu reușesc să demonstreze progrese semnificative în domeniile lor de activitate, în ciuda bugetelor considerabile alocate. În schimb, funcționarii și conducătorii acestora beneficiază de avantaje financiare uriașe.
Totodată, Năsui atrage atenția asupra unui aspect important: existența multor agenții și centre de cercetare nu se justifică printr-o activitate reală în domeniul științific. De exemplu, el menționează institutul de cercetare în domeniul „culturii și civilizației levantine” sau altele cu scopuri mai puțin clare, care par să aibă o existență mai mult administrativă decât științifică. Aceste agenții sunt tot mai frecvent criticate pentru că sunt înființate pentru a oferi locuri de muncă pentru susținătorii politici și nu pentru a contribui cu adevărat la progresul științific al țării.
Într-un context mai larg, Năsui sugerează că multe dintre aceste agenții nu au roluri clare și nu sunt în măsură să justifice cheltuirea unor sume mari de bani din fonduri publice. De fapt, el afirmă că unele dintre aceste agenții sunt folosite pentru a asigura locuri de muncă bine plătite pentru politicieni și susținătorii lor, fără a aduce niciun beneficiu real pentru statul român sau pentru societate.
Este important de subliniat că multe dintre aceste agenții și institute sunt subvenționate de la bugetul de stat și, în mod paradoxal, se concentrează mai mult pe salarizarea personalului decât pe contribuția lor efectivă în domeniul cercetării. Unele dintre acestea chiar generează cheltuieli mai mari decât veniturile pe care le aduc în economia națională, iar majoritatea nu sunt capabile să arate progrese tangibile în cercetare sau să justifice impactul muncii lor asupra dezvoltării științifice și economice a României.
În opinia lui Claudiu Năsui, soluția pentru a îmbunătăți situația din cercetarea românească ar fi o reformă profundă a sistemului de finanțare și organizare a agențiilor de stat, astfel încât acestea să fie mai eficiente și să aducă rezultate reale în domeniul științific. Ar trebui realizată o evaluare a activității fiecărei agenții și instituții, iar cele care nu produc rezultate concrete să fie desființate.
De asemenea, un alt pas important ar fi înființarea unui sistem mai transparent și mai responsabil de alocare a resurselor financiare, astfel încât banii publici să nu mai fie irosiți pentru a întreține agenții ineficiente. În acest sens, ar trebui să se facă un audit detaliat al instituțiilor de cercetare și al activităților lor, pentru a asigura că banii publici sunt cheltuiți eficient și că sunt susținute doar agențiile care aduc un aport semnificativ în domeniul științific.
Excesul de agenții de stat din domeniul cercetării, cu scopuri adesea greu de justificat, este o problemă majoră care afectează bugetul național și eficiența acestui sector. Este nevoie de o reformă semnificativă pentru a asigura că cercetarea românească devine cu adevărat relevantă și benefică pentru dezvoltarea științifică și economică a țării.
