În România, realitatea tristă a eutanasierii în masă a animalelor sănătoase este o practică frecventă, iar autoritățile locale continuă să trateze sterilizarea ca pe o opțiune, nu ca pe o obligație.
În acest context, Hilde Tudora, directorul Protecției Animalelor din Ilfov, a ridicat un semnal de alarmă și a cerut schimbarea legislației pentru a pune capăt acestei practici crunte. Ea susține că sterilizarea obligatorie ar fi soluția salvatoare pentru zeci de mii de vieți, reducând astfel abandonul animalelor și uciderea acestora în adăposturile publice.
În ciuda progreselor înregistrate în anumite zone ale țării în ceea ce privește protecția animalelor, România rămâne una dintre țările europene cu cele mai mari rate de eutanasie a animalelor abandonate. Mulți dintre acești câini și pisici sunt sănătoși și ar putea duce o viață normală, însă, din păcate, în multe cazuri, în loc de a fi sterilizați și apoi adoptați, aceștia ajung să fie uciși în adăposturi publice.
Eutanasierea este tratată ca o soluție standard, iar sterilizarea nu este implementată suficient de mult la nivelul autorităților locale, care, de multe ori, o văd mai mult ca pe o opțiune, nu o măsură obligatorie. De cealaltă parte, societatea civilă, organizațiile pentru drepturile animalelor și unii reprezentanți politici, își doresc schimbarea acestui statut quo. Este cazul Hildei Tudora, care a subliniat cu tărie necesitatea schimbării paradigmei legale pentru a stopa abuzurile și a salva viețile animalelor.
Hilde Tudora este un nume cunoscut în domeniul protecției animalelor din România și se află la conducerea unei organizații importante în Ilfov, care se ocupă cu salvarea și protejarea animalelor. În cadrul unei recente dezbateri din Parlament, Tudora a ridicat un subiect esențial pentru schimbarea legislației în ceea ce privește tratamentul animalelor fără stăpân: înlocuirea eutanasierii cu sterilizarea obligatorie.
„Și acum, eu sunt obligată să-mi castrez câinele de rasă comună. Dar trebuie la nivel de autoritate, pentru că acum, nu are sens să nu o spunem, pentru că asta este realitatea, se eutanasiază în masă în țară la nivel de autoritate publică și trebuie să schimbăm paradigma și să înlocuim cu sterilizarea în masă”, a declarat Tudora, subliniind cât de importantă este intervenția autorităților pentru a preveni moartea inutilă a animalelor.
Aceasta atrage atenția asupra faptului că sterilizarea nu doar că previne nașterea unor noi pui abandonați, dar și ajută la îmbunătățirea calității vieții animalelor deja existente, în special în adăposturi. „Acesta ar fi un pas enorm pentru reducerea numărului animalelor abandonate. Nu doar că ar salva vieți, dar ar și îmbunătăți sistemul de protecție a animalelor din România”, a adăugat Hilde Tudora.
Dezbaterea din Parlament, la care a participat și Hilde Tudora, a fost una constructivă și a marcat un moment important în abordarea legislativă a problemelor legate de animalele fără stăpân din România. Aceasta a fost pentru prima dată când autoritățile au început să ia în considerare propunerea de a face sterilizarea obligatorie, în loc de a permite autorităților locale să aleagă între sterilizare și eutanasie.
Un alt aspect important subliniat de Tudora a fost eficiența măsurii: „Sterilizarea obligatorie nu doar că previne nașterea de pui care riscă să fie abandonați, dar și protejează animalele care, în multe cazuri, ajung să sufere de condiții insuportabile în adăposturi. Avem nevoie de un sistem eficient care să protejeze atât animalele, cât și oamenii care sunt nevoiți să trăiască cu aceste animale abandonate în orașele lor.”
Totodată, în ultimii ani, autoritățile locale au fost criticate pentru că au gestionat insuficient problemele legate de abandonul animalelor, fiind prea puțin proactive în găsirea unor soluții care să evite moartea inutilă a acestora. Implementarea sterilizării obligatorii ar însemna o schimbare de mentalitate, o abordare mai eficientă și mai umană, care ar reduce dramatic numărul animalelor abandonate și ucise.
Deși în multe țări europene sterilizarea obligatorie este deja un standard, în România continuăm să asistăm la practica eutanasierii în masă. În 2025, în condițiile în care avansul în domeniul drepturilor animalelor a făcut progrese remarcabile în întreaga lume, menținerea eutanasierii ca soluție pentru combaterea abandonului este de neacceptat. În loc să se caute soluții alternative care să protejeze animalele și să le ofere o șansă reală la viață, multe dintre ele sunt condamnate la moarte în adăposturile publice.
Astfel, Hilde Tudora solicită ca autoritățile locale să fie obligate să implementeze sterilizarea în masă a animalelor, un proces care ar trebui să devină prioritar, în locul eutanasierii. „Nu putem permite ca sute de mii de animale sănătoase să fie ucise în fiecare an, când soluții există. Avem nevoie de un sistem eficient, care să nu lase loc pentru abuzuri și care să protejeze viața animalelor.”
Hilde Tudora susține, de asemenea, că educația și implicarea comunității sunt esențiale pentru a reduce abandonul animalelor. „Dacă am educa oamenii și i-am ajuta să înțeleagă importanța sterilizării și responsabilitatea față de animalele lor, am putea să evităm multe dintre cazurile de abandon”, a spus aceasta.
În acest context, schimbarea legislației ar fi un pas major în direcția unei societăți mai responsabile și mai conștiente de drepturile și nevoile animalelor. Implementarea sterilizării obligatorii ar contribui nu doar la reducerea numărului de animale abandonate, dar și la îmbunătățirea condițiilor din adăposturi și la protejarea sănătății publice.
Hilde Tudora și-a exprimat, prin urmare, îngrijorările față de continuitatea eutanasierii și a subliniat că soluția reală pentru protejarea animalelor este sterilizarea în masă. „Acesta este un pas esențial pentru a schimba realitatea din România și pentru a salva mii de vieți. Nu mai putem permite ca animalele să fie tratate ca simple obiecte care pot fi eliminate atunci când nu mai sunt dorite. Este momentul să ne asumăm responsabilitatea și să acționăm în mod uman”, a declarat Tudora.
Cu siguranță, aceste propuneri ar putea transforma modul în care sunt tratate animalele în România și ar crea o cultură a respectului față de viață, care să fie reflectată și în legile noastre.
