Venirea lui Ilie Bolojan la conducerea Senatului a adus cu sine promisiuni de reformă și eficientizare a administrației publice. Unul dintre obiectivele sale majore a fost reducerea semnificativă a personalului și reducerea cheltuielilor instituției.
Totuși, această reformă, care viza desființarea a aproape 200 de posturi, a fost marcată de controverse și acțiuni care au ridicat semne de întrebare, mai ales în privința relocării angajaților în alte instituții publice. De la transferuri în alte ministere și agenții publice, până la secretomanie și tăcere instituțională, procesul nu a fost lipsit de dificultăți. Cine sunt acești foști angajați ai Senatului și unde au ajuns? Aflăm în continuare.
Venirea lui Ilie Bolojan la conducerea Senatului în 2025 a fost privită ca un început al reformei structurale a instituției. Una dintre primele măsuri a fost reducerea personalului angajat la Senat. Bolojan a propus desființarea a aproape 200 de posturi, reducerea numărului de mașini și a cotelor de combustibil, un semn clar că sinecurile din instituțiile publice trebuie să dispară. La sfârșitul lunii mai, Bolojan anunța că reforma a fost finalizată, iar din cele 796 de posturi, au rămas 649, dintre care 31 sunt vacante, rezervate persoanelor suspendate.
Totuși, în realitate, lucrurile nu au fost atât de clare. Deși reforma a fost adoptată, o mare parte din personalul lăsat fără posturi nu a fost lăsat „fără loc de muncă”. Mulți dintre angajați au fost transferați în alte instituții publice, iar procesul a fost acoperit de o secretomanie instituțională, având în vedere opacitatea cu care Senatul a tratat aceste mutări.
La solicitările mai multor instituții de presă de a afla cine sunt acești angajați transferați și în ce instituții activează aceștia, Senatul a răspuns generic, invocând protecția datelor cu caracter personal. „Ministere, agenții, autorități, case de pensii, primării, consilii județene” – acesta a fost răspunsul standard al instituției, care a evitat să ofere detalii concrete despre identitatea angajaților sau locurile unde au fost transferați.
În ciuda acestui răspuns vag, sursele noastre din interiorul administrației publice au reușit să identifice unele instituții cheie în care angajați ai Senatului au fost relocați, printre care AEP (Autoritatea Electorală Permanentă), ANAF și Primăria Sectorului 1.
Între persoanele transferate, se numără o serie de funcționari publici care au avut roluri esențiale în activitatea Senatului și care acum activează în alte instituții publice. Printre aceștia se află:
-
Baragan-Pătrulescu Iulia Elena, fostă angajată la Comisia pentru Administrație Publică a Senatului, care a fost transferată la Autoritatea Națională pentru Cetățenie ca consilier superior în martie 2025.
-
Bote Corina, fostă secretar general adjunct al Senatului și membră PNL, care acum este consilier la Ministerul Apărării Naționale.
-
Bucur Ciprian, fost șef-serviciu la Grupul Parlamentar al Partidului Conservator, fost ministru în Guvernul Cioloș, care este acum consilier parlamentar la Comisia Juridică a Camerei Deputaților.
-
Căpățână Eugen, angajat al Senatului din 2017 la Comisia pentru Buget, Finanțe și Contabilitate, care a fost transferat ca consilier la Direcția Națională de Probațiune, unde câștigă un salariu lunar net de 11.125 lei.
-
Cojocaru Irina Andreea, care a lucrat pentru Senat începând cu 2023 și a părăsit instituția în iunie 2025, fiind transferată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
-
Coman Ana Luiza, angajată a Senatului din 2014, care a lucrat la cancelaria lui Călin Popescu Tăriceanu și a fost transferată în mai 2025 la Ministerul Energiei.
Acești angajați au avut funcții cheie și s-au mutat în instituții unde experiența lor în administrația publică centrală le-a permis să își continue carierele fără a suferi repercusiuni majore. De exemplu, Bucur Ciprian, un om de încredere al fostului ministru Voiculescu, a continuat să fie un actor important în politica din România, chiar și după reformele anunțate de Bolojan.
Reforma lui Ilie Bolojan la Senat a fost, fără îndoială, o victorie de etapă pentru CV-ul său politic, dar, în același timp, a demonstrat că instituțiile publice din România sunt extrem de rezistente la schimbare. În loc să se pună capăt la sinecurile politice și să se implementeze o gestionare mai eficientă a resurselor umane, multe dintre posturile eliminate au fost doar transferate în alte instituții publice, unde aceiași oameni au continuat să aibă acces la salarii generoase și privilegii.
Este evident că reforma nu a reușit să atingă obiectivele de transparentizare și eficientizare a administrației publice. O parte semnificativă din foștii angajați ai Senatului au reușit să își găsească locuri de muncă în instituții cheie ale statului, ceea ce a condus la o restructurare formală mai degrabă decât la o schimbare reală a modului în care sunt gestionate resursele umane în administrația publică.
Reforma administrativă anunțată de Ilie Bolojan rămâne, pentru moment, incompletă. În ciuda reducerea posturilor și a dispariției sinecurilor politice, realitatea sistemului public arată că există un circuit paralel prin care angajații din instituțiile publice sunt relocați în alte posturi, păstrându-și avantajele financiare și statutul. Viitorul reformei va depinde de capacitatea autorităților de a implementa măsuri suplimentare care să prevină migrarea personalului între instituțiile publice, astfel încât reformele administrative să producă efecte durabile și reale în managementul resurselor publice.
În acest context, transparența și legalitatea procesului de reorganizare vor fi esențiale pentru a asigura că reforma lui Bolojan nu rămâne doar o realitate politică de etapă, ci o schimbare structurală care să îmbunătățească eficiența administrației publice din România.
