Într-o perioadă de austeritate economică, Guvernul Bolojan a decis suspendarea programului Investalim, lansat inițial de PSD pentru a sprijini dezvoltarea industriei agroalimentare din România.
Programul, cu o valoare de aproape 600 de milioane de euro, avea ca scop creșterea producției locale de alimente și modernizarea infrastructurii pentru procesarea acestora. Cu toate acestea, suspendarea programului nu va avea un efect semnificativ asupra reducerii cheltuielilor bugetare, iar marile contracte deja semnate vor continua să își urmeze cursul, cu un impact financiar considerabil asupra bugetului de stat.
Programul Investalim a fost aprobat prin Ordonanța de Urgență nr. 65/2023 și avea un termen de derulare între 2023 și 2026, cu o finanțare totală de 590.000.000 de euro. Scopul său declarat era dezvoltarea industriei alimentare din România prin investiții în capacitățile de producție. Printre obiectivele programului se numărau reducerea deficitului comercial în sectorul agroalimentar, stimularea investițiilor în județele mai puțin dezvoltate și susținerea modernizării tehnologice a unităților de producție.
Totuși, programul a fost lansat fără indicatori clari de performanță, iar obiectivele declarate de autorități au fost, în mare parte, vagi. De exemplu, nu există estimări precise privind cum va scădea deficitul comercial sau cum va crește calitatea produselor agroalimentare, iar numărul de locuri de muncă generate nu a fost detaliat. Aceste lacune au ridicat îngrijorări în rândul specialiștilor din domeniu, care consideră că rezultatele programului nu vor corespunde nevoilor reale ale pieței.
În ciuda suspenderii programului Investalim prin Legea privind unele măsuri fiscal-bugetare, decizia nu va duce la economii semnificative din punct de vedere financiar. De fapt, din valoarea totală de 590 de milioane de euro, Guvernul va trebui să plătească 437.576.241,2 euro pentru a onora acordurile de finanțare deja semnate. Aceste acorduri au fost încheiate cu 20 de beneficiari și sunt deja în vigoare, iar acestea nu vor fi afectate de măsurile guvernamentale de austeritate.
Astfel, suspendarea programului nu va avea un efect substanțial asupra reducerii cheltuielilor publice, în special având în vedere faptul că marile contracte pentru investițiile în industria alimentară au fost deja semnate. De asemenea, restul de 17 beneficiari care nu au semnat încă acordurile de finanțare nu vor beneficia de aceste fonduri, dar aceasta reprezintă doar 25% din suma totală aprobată, iar impactul asupra bugetului este minim în comparație cu sumele deja angajate.
Cele 20 de firme care au încheiat deja acordurile de finanțare reprezintă o parte importantă din beneficiarii programului Investalim. Printre acestea se numără companii mari, care vor înregistra sume semnificative din bugetul de stat. De exemplu, Vivendi Food SRL, care a fost achiziționată recent de grupul Carmistin, va primi 235.989.026 lei. Această sumă reprezintă 8% din valoarea totală a schemei de finanțare. Vivendi Food face parte dintr-un grup controlat de Iustin Paraschiv, un nume bine cunoscut în sectorul agroalimentar.
Pe lângă Vivendi Food, alte firme mari, precum Barret Family SRL și Cris Tim Holding SRL, beneficiază de sume importante, cu 234.891.695 lei și 226.557.286 lei, respectiv. Aceste companii, care vor primi împreună aproape un sfert din valoarea totală a programului, sunt deja stabilite pe piață și au legături strânse cu mediul politic din România.
Un alt beneficiar semnificativ este fabrica de zahăr din Luduș, deținută de Mihaela Neagu, o apropiată a liderului PSD Paul Stănescu. Neagu a fost descrisă ca o „regină a contractelor cu statul”, fiind implicată în numeroase afaceri profitabile, în special în domeniul achizițiilor publice. Ea a fost invitată la o dezbatere electorală din noiembrie 2024, fiind asociată cu importanți lideri ai PSD.
Una dintre principalele critici aduse programului Investalim este lipsa unui plan clar de monitorizare și evaluare a performanței. Autoritățile nu au stabilit indicatori de succes, iar obiectivele programului sunt vag definite. De exemplu, nu există o estimare precisă a creșterii producției interne de alimente și nici un plan clar privind cum vor fi promovate produsele românești pe piețele externe.
În plus, este îngrijorător faptul că beneficiarii majori sunt companii deja mari, care nu necesită sprijinul statului pentru a-și desfășura activitatea. Aceste companii beneficiază de finanțare publică semnificativă, fără a exista o evaluare a impactului lor asupra economiei locale și asupra pieței de consum.
Ministrul Agriculturii, Florin Barbu, care a susținut cu fervoare programul Investalim, a declarat că România poate deveni „principalul producător de produse agroalimentare din sud-estul Europei”, dar acest obiectiv nu este realist, având în vedere că România este deja cel mai mare producător de produse agroalimentare din această regiune. Întrebarea care se pune este: de ce sunt necesare sume suplimentare pentru a atinge o poziție pe care țara o ocupă deja în mod natural?
În ciuda suspendării programului Investalim, efectele asupra cheltuielilor bugetare sunt minime, iar banii publici continuă să ajungă la marile companii, în special la cele cu legături strânse cu politicienii din PSD. Programul a fost lansat cu scopul declarat de a sprijini dezvoltarea industriei alimentare din România, dar fără indicatori de performanță clari, fără o evaluare obiectivă a impactului și cu beneficiari deja stabiliți pe piață. Suspiciunile de favoritisme politice sunt greu de evitat, iar întrebarea care rămâne este dacă acest program va aduce cu adevărat beneficii pe termen lung pentru economia românească sau va reprezenta doar o altă oportunitate pentru clienții de partid să încaseze sume mari de la bugetul de stat.
