Controversa lovește în sistemul judiciar românesc, după ce în declarația de avere depusă în 2024, Elena Costache, președinta Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a menționat că a încasat 81.816,22 lei din „alte surse” ale bugetului CSM, fără a preciza pentru ce anume a fost plătită această sumă.
Într-un context în care transparența veniturilor publice este o cerință legală și morală, refuzul de a clarifica natura acestor plăți ridică întrebări serioase despre integritatea și credibilitatea conducerii instituției care are rolul de a garanta independența justiției în România.
Potrivit declarației de avere, Elena Costache a cumulat în 2023 venituri impresionante:
-
Peste 62.000 de lei de la Curtea de Apel București (salariu și diferențe salariale);
-
Peste 626.000 de lei de la CSM (544.000 lei salariu și 81.816,22 lei din „alte surse”).
Astfel, veniturile totale anuale depășesc 689.000 de lei – echivalentul a peste 11.000 de euro pe lună, sumă ce plasează funcția de șef al CSM printre cele mai bine plătite poziții din administrația publică românească.
Conform legislației, în formularul de declarare a averii, pentru fiecare venit trebuie specificat:
-
Sursa (instituția sau entitatea plătitoare);
-
Serviciul prestat sau obiectul generator de venit.
Această cerință are scopul de a preveni conflictele de interese și de a asigura transparența cheltuirii banului public.
În cazul Elenei Costache, pentru suma de aproape 82.000 de lei, rubrica privind serviciul prestat a fost completată vag, cu mențiunea „alte surse”, fără detalii suplimentare.
Jurnaliștii DeFapt.ro au solicitat oficial Consiliului Superior al Magistraturii să explice natura acestor „alte surse” și ce activitate a fost remunerată.
Răspunsul primit de la CSM a fost considerat de presă drept „abracadabrant” și lipsit de claritate. Documentul furnizat de instituție nu răspunde explicit la întrebarea de bază: pentru ce anume a fost plătită această sumă?
Această atitudine este cu atât mai problematică cu cât CSM ar trebui să fie un model de transparență, dat fiind rolul său de garant al independenței justiției și de organism care veghează la respectarea eticii profesionale în magistratură.
În România, magistrații au printre cele mai mari salarii din sectorul public, la care se adaugă:
-
Sporuri pentru condiții de muncă;
-
Prime și bonusuri pentru diverse activități;
-
Indemnizații pentru funcții de conducere;
-
Pensie de serviciu substanțială după încheierea carierei.
În cazul Elenei Costache, salariul anual de 544.000 de lei de la CSM reprezintă deja un nivel ridicat de remunerare, iar suma suplimentară de peste 81.000 de lei – neclar explicată – ridică semne de întrebare privind justificarea și necesitatea acestei plăți.
Publicarea informațiilor a generat reacții intense din partea opiniei publice, a organizațiilor civice și a experților în transparență. Printre problemele invocate:
-
Lipsa de transparență privind cheltuirea banilor publici;
-
Conflictul cu principiile de integritate pe care CSM ar trebui să le apere;
-
Percepția negativă asupra întregului sistem judiciar.
„Când instituția care ar trebui să apere etica și independența justiției nu poate justifica o plată de zeci de mii de lei către conducerea sa, vorbim de o problemă gravă de credibilitate”, a declarat un reprezentant al unei ONG specializate în monitorizarea cheltuielilor publice.
Acest caz nu este izolat în România, însă devine cu atât mai sensibil cu cât implică cea mai înaltă funcție din Consiliul Superior al Magistraturii.
Refuzul de a oferi detalii clare despre sursa și motivul plății sugerează o cultură instituțională a opacității care contravine principiilor democratice și obligațiilor legale privind transparența.
Deși suma în cauză nu reprezintă un prejudiciu direct în sensul unei fraude, lipsa de justificare și refuzul de a răspunde clar pot duce la:
-
Investigații din partea Agenției Naționale de Integritate (ANI), care poate verifica completitudinea și veridicitatea declarației de avere;
-
Presiune mediatică și civică pentru demisia sau clarificarea situației;
-
Erodarea încrederii publice în CSM și, prin extensie, în întregul sistem de justiție.
Pentru a restabili încrederea, experții în guvernanță recomandă:
-
Publicarea detaliată a activităților remunerate din „alte surse”;
-
Explicarea mecanismului prin care aceste plăți sunt aprobate;
-
Adoptarea unor norme stricte privind raportarea veniturilor suplimentare în declarațiile de avere.
În lipsa acestor măsuri, scandalul riscă să devină un simbol al lipsei de transparență la nivelul celor mai înalte instituții din justiție.
Cazul Elenei Costache reprezintă un test crucial pentru capacitatea CSM de a se supune propriilor standarde de integritate.
Indiferent de explicațiile interne, opinia publică are dreptul să știe pentru ce activitate se cheltuie aproape 82.000 de lei anual din bugetul unei instituții finanțate din bani publici.
Fără o clarificare fermă și completă, riscul este ca imaginea întregului sistem judiciar să fie afectată, iar încrederea cetățenilor în actul de justiție să fie și mai scăzută.
