Fiul fostului judecător timișorean Dănuț Diaconescu, Laurian Diaconescu, fost avocat în Baroul Timiș, a scăpat de acuzațiile de trafic de influență într-un dosar DNA, după ce Curtea de Apel Timișoara a constatat prescrierea faptelor. Sentința nu este definitivă și poate fi atacată la Înalta Curte.
Cazul ridică întrebări legate de durata anchetelor penale, întârzierea administrării probelor și modul în care termenele de prescripție ajung să „șteargă” răspunderea penală, chiar și pentru persoane cu antecedente penale grave.
Dosarul a fost deschis la DNA Timișoara în decembrie 2020, după un denunț ce viza fapte comise în decembrie 2016 și ianuarie 2017. Potrivit denunțătorului, Diaconescu i-ar fi cerut 3.000 de euro pentru a-i remite unui judecător de la Judecătoria Timișoara, care judeca o contestație la executare.
Ulterior, în ianuarie 2017, fostul avocat ar fi cerut 40.000 de euro pentru a „cumpăra” un alt judecător, cu scopul de a anula două contracte de împrumut în valoare de peste 80.000 de euro, considerate mască pentru o activitate de cămătărie.
Înregistrările depuse de denunțător la DNA arată cum Diaconescu ar fi afirmat că a discutat cu un magistrat:
„Avem posibilitatea să-i anulăm contractul și scăpați de tot, doar că judele o zis fără patru zeci nu pot s-o fac. Și nu mai dați nimic la nimeni. În două luni e rezolvată problema.”
Pentru a câștiga încrederea clientului, fostul avocat s-ar fi oferit chiar să îi dea garanții scrise privind câștigarea procesului – un gest cu potențiale consecințe penale dacă ar fi fost real.
Conform denunțătorului, a existat o negociere pentru plata în două tranșe: 20.000 înainte de proces și restul după rezolvare. Discuțiile surprinse în înregistrări arată modul în care Diaconescu încerca să justifice cererea:
„Să nu fie sub jumătate, că o să zică ăsta că-mi bat joc de el. Ei trebuie să-și asigure liniștea, să se dea și la procuror dacă vine CSM-ul peste ei.”
În final, mita a rămas la stadiul de promisiune, Diaconescu neprezentându-se să primească banii.
Deși denunțul a fost depus în decembrie 2020, o mare parte din activitatea de anchetă a avut loc abia în 2023.
-
Înregistrările primite în decembrie 2020 au fost transcrise în februarie 2023.
-
Alte înregistrări depuse în 2021 au fost transcrise tot în 2023, la câteva luni de trimiterea în judecată.
Abia în iulie 2023, Diaconescu a fost pus oficial sub acuzare, iar în septembrie 2023 DNA l-a trimis în judecată.
Procesul a început efectiv în octombrie 2024, iar în timpul judecății Laurian Diaconescu a cerut constatarea prescripției, susținând că termenul s-a împlinit în ianuarie 2022.
Curtea de Apel Timișoara a decis că termenul este de 8 ani, nu de 5, însă chiar și așa, acesta s-a împlinit în martie 2025, ținând cont de perioada stării de urgență.
„Termenul general de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, a început în ianuarie 2017 și s-a împlinit în martie 2025”, se arată în decizia instanței.
Astfel, procesul penal a fost încetat.
Fostul avocat nu este la primul contact cu legea penală. În 2020 a fost condamnat la 3 ani de închisoare cu executare în două dosare de înșelăciune:
-
Înșelăciune în dauna unui cetățean italian – a perceput onorarii și taxe judiciare fără să demareze acțiunile în instanță, falsificând ulterior documente pentru a simula câștigarea procesului. Prejudiciu: aproximativ 200.000 de euro.
-
Înșelăciune în relația cu o firmă – a solicitat bani pentru taxe de timbru, fără a le plăti, ducând la anularea acțiunilor. A mințit că procesele au fost câștigate.
A intrat în penitenciar în octombrie 2020 și a fost eliberat condiționat în martie 2023. Potrivit caracterizării penitenciarului, a avut „conduită adecvată” și a fost recompensat de 7 ori.
Procurorii susțin că declarațiile inculpatului privind nevinovăția sunt contrazise de probele administrate, inclusiv înregistrări și mărturii. Totuși, prescripția a făcut imposibilă continuarea procesului.
Chiar dacă Diaconescu are antecedente, instanța a subliniat că acestea nu atrag recidiva, deoarece faptele de trafic de influență au fost comise înainte de condamnările definitive pentru înșelăciune.
Cazul Laurian Diaconescu evidențiază o problemă recurentă în justiția românească:
-
Durata excesivă a anchetelor, care întârzie trimiterea în judecată.
-
Administrarea lentă a probelor, precum transcrierea înregistrărilor după 2-3 ani.
-
Posibilitatea ca inculpații să scape de răspundere penală fără a se ajunge la o hotărâre pe fond.
Laurian Diaconescu, fiul unui fost magistrat și fost avocat cu două condamnări la activ, a reușit să evite un nou verdict prin simpla scurgere a timpului. Decizia Curții de Apel Timișoara poate fi atacată, dar cazul arată clar vulnerabilitățile sistemului de justiție penală în România, unde prescripția devine adesea „cea mai bună apărare” pentru inculpați cu dosare grele.
