Înalta Curte de Casație și Justiție plătește o chirie de 182.000 de euro pe lună pentru sediul provizoriu din București, iar CSM aproape 40.000 de euro. Situația ridică semne de întrebare privind gestionarea banului public.
Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) achită, din iulie 2023, o chirie lunară de 182.059,82 de euro (inclusiv TVA, utilități și servicii) către Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) pentru sediul provizoriu din bulevardul Octavian Goga.
Motivul mutării: renovarea clădirii istorice din strada Batiștei, unde funcționa anterior instanța supremă.
Astfel, în mai puțin de doi ani, ÎCCJ a plătit deja peste 4,3 milioane de euro către CCIR, iar până la sfârșitul anului 2025 suma totală va depăși 5,2 milioane de euro.
Și Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) se confruntă cu o situație similară. Potrivit unui răspuns oficial transmis către G4Media.ro, instituția achită 39.700,46 de euro pe lună pentru cele două sedii din Calea Plevnei, ocupate încă din 2005 și 2014.
-
Pentru sediul principal, CSM plătește aproape 34.000 de euro pe lună pentru 3.415 mp, cu o chirie de 9,9 euro/mp.
-
Pentru sediul secundar, chiria este de 5.900 de euro pentru 785 mp, echivalentul a 7,5 euro/mp.
În total, sumele plătite de CSM depășesc 470.000 de euro anual, bani direcționați către persoane fizice și firme private.
Potrivit datelor oficiale, CSM are 15 contracte de închiriere pentru cele două sedii. Șapte dintre ele sunt cu persoane fizice (nume nepublicate din motive GDPR), iar opt cu societăți comerciale.
Printre acestea:
-
AIM Invest Office SRL – deținută de Ion Mustăcioară,
-
Fortex Com SRL – unic asociat, Laurențiu Dorel Floria,
-
Vladexim Star SRL – Gabi Gheorghe și Larisa Aura Motoc,
-
Teprom Imobil SRL – Dumitru Țepuș,
-
Ital Office Invest SRL – Constantin Petroiu și familia Albertelli Renato,
-
PC Imobiliaria SRL – Anca Aninoiu,
-
Timea Properties SRL – deținută de Andrei Cristian și Mariana Elena Topor,
-
ASTI Control SA – pentru sediul secundar.
Camera de Comerț și Industrie a României, condusă de Mihai Daraban, este beneficiara directă a contractului cu ÎCCJ.
Însă instituția se află în centrul unor controverse:
-
În februarie 2025, firma Global Defense Logistics, unde Mihai Daraban și fratele său Gabriel dețin câte 10%, a fost pusă sub acuzare de DNA pentru dare de mită către reprezentanți NATO de la Kogălniceanu.
-
Ancheta a implicat și Departamentul Apărării al SUA, prin agențiile DCIS și NCIS.
-
De asemenea, la CCIR activează în funcția de director juridic Adina Florea, fosta șefă a Secției Speciale, pensionată, dar cunoscută pentru poziții controversate.
Situația este cu atât mai greu de justificat cu cât statul român dispune de numeroase imobile confiscate prin decizii definitive, însă nu le folosește în scop public.
Un exemplu notoriu este turnul Grivco, confiscat în dosarul lui Dan Voiculescu. În loc să fie atribuit unei instituții de stat, clădirea a fost vândută de ANAF către Antena Group pentru 10 milioane de euro în 2019.
La fel, multe alte sedii intrate în proprietatea statului fie zac nefolosite, fie sunt vândute pe piața liberă, în timp ce instituții cheie precum ÎCCJ sau CSM plătesc chirii exorbitante.
Problema chiriei pentru instituțiile judiciare nu este nouă.
-
DIICOT plătea, până acum câțiva ani, 56.500 de euro pe lună pentru un sediu din Calea Griviței. În cele din urmă, instituția a decis să își cumpere un sediu propriu, în spatele Tribunalului București, cu aproximativ 17 milioane de euro.
-
Alte instituții publice, inclusiv parchete și instanțe, au trecut prin situații similare, demonstrând că statul continuă să risipească resurse bugetare pe chirii, în loc să investească în sedii proprii.
Oficialii CSM susțin că responsabilitatea pentru această situație aparține Guvernului, care nu le-ar fi pus la dispoziție un sediu adecvat.
Totuși, criticii atrag atenția că în două decenii de existență, Consiliul ar fi putut identifica soluții alternative, inclusiv prin achiziționarea unui imobil, așa cum au procedat alte instituții.
Cazurile ÎCCJ și CSM ridică aceeași întrebare esențială: de ce statul român, cu un patrimoniu considerabil confiscat sau aflat în proprietate publică, continuă să închirieze clădiri de la privați pe sume exorbitante?
Din banii contribuabililor, lunar, aproape 220.000 de euro merg către chirii pentru două instituții-cheie din sistemul judiciar. Într-un an, suma trece de 2,6 milioane de euro.
În loc să fie folosiți pentru modernizarea infrastructurii judiciare, digitalizare sau creșterea salariilor personalului auxiliar, acești bani se scurg către buzunarele unor proprietari privați.
Cazul chiriei plătite de ÎCCJ și CSM nu este doar o anomalie punctuală, ci un simptom al gestionării defectuoase a patrimoniului statului român.
-
Instituții esențiale pentru justiția din România funcționează pe bază de contracte de închiriere costisitoare,
-
ANAF și ANABI nu reușesc să valorifice eficient imobilele confiscate,
-
Guvernul nu găsește soluții sustenabile pentru sediile permanente ale marilor instituții.
Pe termen lung, aceste practici subminează încrederea publică în capacitatea statului de a administra eficient resursele și amplifică percepția de risipă bugetară.
