România are zeci de companii de stat care, în loc să aducă profit și să contribuie la dezvoltarea economiei, sunt folosite ca surse de îmbogățire pentru grupuri de interese politice și economice. Unul dintre cele mai grăitoare exemple este Fabrica de Pulberi din Făgăraș, o unitate strategică din industria de apărare.
Ministrul Economiei, Radu Miruță (USR), a explicat într-o frază simplă cum funcționează mecanismul prin care compania este devalizată: fabrica produce acid azotic îmbunătățit, îl vinde unui intermediar cu 70 de euro/tonă, iar acesta îl revinde cu 200 de euro/tonă. Diferența de preț, adică profitul real, ajunge nu la compania de stat, ci la o firmă privată cu un singur angajat.
„La Făgăraș, la Fabrica de Pulberi, se vinde acid azotic îmbunătățit cu 70 de euro tona, un proces pentru care fabrica plătește. Și asta se întâmplă prin intermediul unei companii cu un singur angajat, a cărei cifră totală de afaceri este identică cu diferența de la 70 la 200, înmulțit cu numărul de tone vândute”, a declarat Miruță.
Fenomenul descris de ministru nu este nou în România. „Căpușarea” unei companii de stat presupune încheierea unor contracte prin care producția este externalizată către intermediari dubioși.
Schema este simplă:
-
Fabrica produce un bun (în acest caz, acid azotic îmbunătățit).
-
Îl vinde unui intermediar ales netransparent, la un preț mult sub cel de piață.
-
Intermediarul îl revinde la prețul real, păstrând profitul.
-
Diferența de bani se întoarce, de regulă, prin comisioane, sponsorizări sau contracte paralele, către rețeaua care a facilitat tranzacția.
Practic, Fabrica de Pulberi Făgăraș muncește, dar nu pentru statul român și contribuabili, ci pentru o companie-fantomă cu un singur angajat.
Fabrica de Pulberi din Făgăraș are o importanță strategică: produce materii prime și materiale esențiale pentru industria de apărare, într-un context geopolitic în care războiul din Ucraina a crescut uriaș cererea de muniție și explozibili.
În mod normal, această unitate ar trebui să fie un motor economic și să aducă profituri consistente statului român. În realitate, rapoartele financiare arată pierderi sau profituri minime, tocmai din cauza contractelor dezavantajoase încheiate cu intermediari.
„Companiile de stat sunt folosite ca instrumente prin care clasa politică își îngroașă buzunarele, în timp ce cetățenilor li se cer taxe și austeritate”, a declarat Miruță, subliniind ipocrizia guvernanților care cer sacrificii populației, dar tolerează jaful din companii strategice.
Nu este prima dată când Fabrica de Pulberi din Făgăraș ajunge în atenția opiniei publice. În iunie 2025, Radu Miruță dezvăluia că noul Consiliu de Administrație al fabricii și-a majorat indemnizațiile de 12 ori, cu acordul ministrului Economiei de atunci, Bogdan Ivan (PSD).
Astfel, în timp ce fabrica raporta dificultăți financiare și depindea de contracte păguboase cu intermediari, șefii numiți politic își măreau salariile astronomic. Aceasta este încă o dovadă a faptului că statul nu își administrează resursele în interes public, ci ca pe o pradă împărțită între grupuri de influență.
Industria de apărare a României se află într-un moment critic. Pe de o parte, țara este membră NATO și are obligația să-și modernizeze capacitățile de producție. Pe de altă parte, companiile de stat care ar trebui să producă muniție, explozibili și alte echipamente esențiale sunt lăsate pradă intereselor private.
Cazul Fabricii de Pulberi Făgăraș ilustrează un fenomen mai larg: incapacitatea statului de a-și proteja propriile companii strategice. În loc să fie susținute, acestea sunt „jefuite” sistematic prin contracte păguboase, numiri politice și majorări nesimțite de salarii în consiliile de administrație.
Jaful de la Fabrica de Pulberi Făgăraș nu este doar o problemă locală. Are implicații directe asupra economiei naționale și asupra fiecărui contribuabil român:
-
Statul pierde bani prin vânzarea sub preț a unor produse strategice.
-
Impozitele cetățenilor ajung să acopere pierderile companiilor de stat.
-
Capacitatea de producție pentru apărare este subminată, într-un context geopolitic periculos.
-
Credibilitatea României în fața partenerilor NATO este afectată, în condițiile în care țara nu poate garanta transparența și eficiența în industria militară.
Întrebarea esențială rămâne: cine răspunde pentru aceste practici? În cazul Făgăraș, ministrul Miruță a arătat cu degetul spre clasa politică în ansamblu, care tolerează și întreține aceste mecanisme.
Totuși, răspunderea concretă este greu de stabilit. Contractele cu intermediari sunt, în multe cazuri, perfect legale, chiar dacă profund imorale și dezavantajoase pentru compania de stat.
Aceasta este metoda prin care „căpușarea” devine aproape imposibil de sancționat penal: actele sunt semnate, aprobate și ștampilate conform legii, chiar dacă scopul real este sifonarea banilor publici.
Dincolo de detaliile economice, cazul Fabricii de Pulberi Făgăraș este un simbol al modului în care sunt gestionate companiile de stat în România:
-
numiri politice,
-
contracte cu intermediari,
-
majorări abuzive de indemnizații,
-
lipsă de transparență,
-
pierderi acoperite de bugetul public.
Concluzia ministrului Miruță este dură, dar realistă: „Companiile de stat sunt doar un instrument prin care clasa politică își umflă buzunarele”.
Cazul Fabricii de Pulberi Făgăraș este, de fapt, un curs scurt despre cum se jefuiește o companie de stat. Schema este simplă, eficientă și tolerată politic: se produc bunuri valoroase, se vând pe nimic către o firmă intermediară, iar profitul real dispare în buzunarele unor grupuri de interese.
În loc ca România să își consolideze industria de apărare și să obțină venituri consistente din aceste activități, banii se scurg în afara sistemului public. Contribuabilii plătesc nota, iar companiile rămân în pragul falimentului.
Pentru opinia publică, această dezvăluire ar trebui să fie un semnal de alarmă. Nu este vorba doar despre o fabrică din Făgăraș, ci despre un sistem întreg de jaf organizat care afectează toate companiile de stat din România.
