Firmă-fantomă în Top 100, cu „sediu” într-un WC public. ANAF i-a validat bilanțurile / Economedia a semnalat cazul RICHRBT încă din 2024

O companie urcată spectaculos în Top 100 după cifra de afaceri s-a dovedit a fi, în mare parte, o construcție fictivă. Potrivit unei investigații Recorder, RICHRBT – „Regional Infrastructure Company for Highways Roads Bridges and Tunnels” SRL și-a declarat sediul social într-un WC public din Piața Charles de Gaulle, București.

În pofida acestor anomalii, ANAF a validat bilanțurile companiei, iar instituțiile nu au reacționat prompt la sesizările depuse încă din 2023. Cazul confirmă semnalele de alarmă publicate de Economedia în 2024, când am documentat ascensiunea inexplicabilă a RICHRBT.

Conform raportărilor depuse la ANAF, RICHRBT a închis 2023 cu 3,6 miliarde lei cifră de afaceri și 312 milioane lei profit net, poziționându-se pe locul 64 în ierarhia companiilor din România – între Romsilva și Coca-Cola. Saltul este uluitor dacă ținem cont că, în primii ani după înființare (2015–2016), veniturile erau de ordinul miilor de lei, iar între 2017 și 2019 firma a raportat practic inactivitate.

În numai doi ani, compania a „sărit” de la zeci de mii la miliarde de lei: în 2022 cifra de afaceri a explodat la 2,3 miliarde (de 38.000 de ori peste nivelurile inițiale), pentru ca în 2023 să ajungă la 3,6 miliarde. Totul cu un salt de personal de la 1 angajat la „peste 1.200” declarați – o dinamică greu de conciliat cu realitățile pieței.

Investigația Recorder expune un tablou alarmant:

• Sediul social declarat al RICHRBT corespunde unui grup sanitar public din Piața Charles de Gaulle.

• Firma ar fi fost preluată fraudulos de la un mic antreprenor din Ilfov prin acte false depuse la ONRC. Plângerile „vechi de un an” la poliție, Registrul Comerțului și ANAF nu au produs clarificări.

• Site-ul RICHRBT ar fi clonat proiecte de pe paginile unor constructori reali. În 2024, antreprenorul Cristian Erbașu a confirmat pentru Economedia că a sesizat poliția după ce și-a văzut portofoliul copiat.

Economedia a verificat în 2024 și adresele de puncte de lucru: o parte nu există, altele duc către restaurante, farmacii sau saloane de evenimente, fără legătură cu construcțiile de infrastructură.

Deși se prezintă drept lider în infrastructură rutieră, RICHRBT nu apare cu contracte în SICAP și IBC Focus, platformele-cheie de monitorizare a licitațiilor și șantierelor. În paralel, compania s-a promovat agresiv în 2024, prin advertoriale, cu „investiții uriașe în parcuri fotovoltaice”, inclusiv cu fonduri PNRR – un contrast flagrant între macheta de PR și urmele contractuale reale.

În iulie 2024, RICHRBT ar fi fost vândută pentru 126 milioane lei către două companii din Elveția, controlate, formal, de un cetățean suedez, Reman Henk. Jurnaliștii ridică însă îndoieli asupra substanței acestor entități.

Recorder indică, din mărturii la fața locului, că în spatele operațiunii ar acționa un anume „Nicu”, identificat ca Neculai Prună (Vrancea), o persoană cu istoric de cercetări pentru evaziune fiscală alături de fiul său, Marius Gabriel Prună. Dosarul lor, trimis în judecată acum 9 ani, încă nu are o decizie definitivă.

Întrebat de Recorder, președintele ANAF, Adrian Nica, a declarat: „ANAF se ocupă. Nu pot oferi detalii din cauza secretului fiscal”. Faptul că bilanțurile au fost validate, iar anomalile (sedii, angajați, proiecte, contracte) au trecut de filtrele instituționale ridică, totuși, întrebări serioase:

• Cum poate o firmă fără contracte publice observabile și fără șantiere vizibile să raporteze cifre de top absolut într-o industrie cu margini strânse și barieră tehnologică ridicată?

• Cine a verificat realitatea economică din spatele bilanțurilor?

• Ce controale cruziale au lipsit la ONRC, ANAF, ITM, Inspecția Muncii, în condițiile unui salt de peste 1.000 de angajați?

Cronologia anomaliilor

• 2015–2016: RICHRBT raportează venituri de câteva mii de lei.

• 2017–2019: Inactivitate sau activitate insignifiantă.

• 2022: Cifră de afaceri 2,3 miliarde lei; creștere explozivă a „angajaților”.

• 2023: 3,6 miliarde lei cifră de afaceri, 312 milioane lei profit net; Top 100 companii.

• 2024: Economedia documentează suspiciuni: site clonat, sedii suspecte, lipsă urme în SICAP; RICHRBT anunță „proiecte fotovoltaice”.

• 2025: Recorder publică ancheta: sediu într-un WC public, preluare frauduloasă, proprietari opaci. ANAF confirmă „monitorizarea”.

Ce ar trebui să urmeze: 5 pași minimi

1. Control fiscal tematic pe întreg lanțul: venituri, TVA, impozit pe profit, contribuții, cu verificarea documentelor primare (contracte, procese-verbale, situații de lucrări, pontaje, salarizare).

2. Verificare interinstituțională (ANAF, ONRC, ITM, IGPR – Serviciul de Investigare a Criminalității Economice) privind preluarea societății și actualizarea frauduloasă a acționariatului.

3. Audit IT și OSINT: identificarea copiilor de conținut (portofolii furate), corelarea cu proiecte reale ale altor constructori, trasabilitatea domeniilor și serverelor.

4. Blocarea temporară a efectelor juridice ale tranzacției din 2024 și măsuri asiguratorii asupra activelor dacă se confirmă suspiciunile.

5. Raport public – în limitele legii – despre lecțiile operaționale (cum se depistează mai devreme „supercompaniile” fără activitate reală, ce trigger-e de risc trebuie să declanșeze automat controale).

De ce contează cazul RICHRBT

• Credibilitatea statisticilor oficiale: Topurile de companii și indicatorii macro sunt afectați dacă entități fără substanță trec de filtrul fiscal.

• Distorsionarea pieței: Companiile reale pierd contracte, finanțări și oameni în fața unor „campioni de carton”.

• Risc pentru banii publici și PNRR: Firmele-fantomă sunt vehicule ideale pentru falsuri, spălare de bani, fraude de TVA și deturnarea de fonduri.

RICHRBT a bifat aproape toate semnele unei companii-fanion fără fundație: sedii fictive, portofolii clonate, salturi nerealiste de venituri și personal, lipsă urme în registrele contractelor, acționariat opac. Faptul că bilanțurile au fost validate ridică o întrebare incomodă: funcționează filtrele instituționale sau doar ștampilează raportări?

Dacă „monitorizarea” ANAF se va opri la formularistică, cazul va rămâne un simbol al impotenței administrative. Dacă, dimpotrivă, se va merge până la capăt – cu controale în teren, confruntări de documente, audit de substanță și trageri la răspundere – RICHRBT poate deveni exemplul care reașază încrederea în capacitatea statului de a disciplina piața și de a proteja concurența loială.

Sursă: Economedia