Primarul comunei Tunari, sprijinit de o alianță politică inedită între PSD, AUR și PNL, a publicat în ultimele zile o serie de mesaje alarmiste menite să inducă ideea că administrația locală ar fi la un pas de colaps din cauza reformelor legislative propuse de Guvernul Bolojan.
Printre afirmațiile lansate de edil se numără:
-
că localitatea ar avea „peste 25.000 de locuitori”;
-
că „doar 30 de oameni lucrează în primărie”;
-
și că „45% din personal ar urma să fie concediat” din cauza noilor reguli.
Declarațiile au fost preluate și distribuite masiv în spațiul public, însă documentele oficiale contrazic flagrant aceste cifre, ridicând suspiciuni că edilul a recurs la o strategie clasică de dezinformare politică: frică, victimizare și aruncarea responsabilității pe Guvern.
Primarul susține că Tunari are peste 25.000 de locuitori, dar datele oficiale spun altceva:
-
Recensământ 2021 (INS): 9.617 locuitori.
-
Estimări actuale (2024–2025): între 11.000 și 12.000 de locuitori.
Prin urmare, edilul a umflat cifra de peste două ori, încercând să creeze impresia unei comunități de dimensiunea unui oraș mic, care ar avea nevoie de resurse și posturi suplimentare.
Această manipulare a datelor demografice nu este întâmplătoare. În legislația actuală, numărul maxim de posturi finanțate într-o primărie se raportează direct la populația comunei. Cu cât populația declarată este mai mare, cu atât crește plafonul de angajați.
Edilul din Tunari afirmă că are „doar 30 de oameni” în subordine. În realitate, organigrama oficială a primăriei din 2024 arată:
Aparatul propriu al primarului (posturi ne-exceptate)
-
Funcții publice de execuție: 19 + 7 (Poliția Locală) = 26 posturi.
-
Funcții de conducere, inclusiv contractuale: 4 + 1 (Poliția Locală) = 5 posturi.
-
Funcții contractuale de execuție: 12 posturi.
➡️ Total aparat propriu: 43 posturi.
Posturi exceptate (finanțate, dar nu intră în plafonul de reducere)
-
46 posturi în unitățile de învățământ.
-
50 asistenți personali ai persoanelor cu handicap.
➡️ Total exceptate: 96 posturi.
Total posturi finanțate din bugetul local
➡️ 139 posturi.
Astfel, nu este vorba de 30 de angajați, ci de peste 130 de posturi finanțate, dintre care 43 direct în aparatul primăriei. Restul reprezintă personal din școli și asistenți personali, plătiți tot din bani publici.
Un alt aspect pe care primarul îl ignoră total în declarațiile sale este Clubul Sportiv Tunari, o structură aflată în subordinea primăriei și finanțată tot din bugetul local.
Clubul are zeci de posturi suplimentare, o schemă de personal „stufoasă” și consumă resurse considerabile. Cu toate acestea, edilul alege să nu menționeze clubul atunci când vorbește despre „lipsa de personal” sau despre „doar 30 de oameni”.
Această omisiune este una intenționată, întrucât ar contrazice mesajul alarmist construit de primar.
Primarul avertizează că „45% din personal” va fi dat afară. Realitatea juridică este cu totul alta:
-
Noile reglementări vizează reducerea plafonului maxim de posturi raportat la populație, nu concedierea efectivă a unui procent fix din personalul existent.
-
Posturile exceptate (școli, asistenți personali, sănătate) nu intră în calcul.
-
În practică, impactul real pentru comune precum Tunari ar fi de sub 10%, și acesta doar în cazul în care organigrama este supraîncărcată peste limita legală.
Prin urmare, afirmația primarului privind „concedieri masive de 45%” este o manipulare politică, care induce panică în rândul angajaților și locuitorilor.
Cazul de la Tunari ilustrează perfect o rețetă clasică de manipulare politică:
-
Se creează frică – prin prezentarea unui scenariu catastrofal („jumătate din angajați dați afară”, „comuna paralizată”).
-
Se cultivă victimizarea – edilul se prezintă drept apărător al comunității „nedreptățite” de Guvern.
-
Se aruncă vinovăția pe alții – Guvernul Bolojan și noile legi devin țapi ispășitori pentru orice problemă locală.
În realitate, datele oficiale contrazic punct cu punct afirmațiile edilului:
-
Nu există 25.000 de locuitori, ci maximum 12.000.
-
Nu există 30 de angajați, ci peste 130 de posturi finanțate.
-
Nu există riscul unei reduceri de 45%, ci cel mult un ajustaj sub 10%.
Comuna Tunari este una dintre cele mai atractive zone pentru dezvoltări imobiliare din nordul Capitalei, iar primarul știe că imaginea unei administrații „subfinanțate și copleșite” îi poate aduce beneficii politice:
-
justifică cereri de posturi suplimentare și bugete mai mari;
-
mobilizează locuitorii împotriva guvernului central;
-
creează presiune mediatică pentru a obține derogări sau excepții.
În plus, alianța sa cu PSD, AUR și PNL îi oferă vizibilitate, dar și obligația de a livra mesaje cu impact emoțional în context electoral.
Cazul Tunari este un exemplu despre cum informațiile oficiale pot fi răstălmăcite pentru a construi un narativ alarmist și avantajos politic.
-
Populația reală este jumătate din cea declarată de primar.
-
Numărul angajaților este de patru ori mai mare decât cel comunicat public.
-
Impactul noilor reglementări ar fi mult mai mic decât cel prezentat.
În loc să practice transparența, edilul alege să manipuleze prin frică și victimizare, omițând deliberat realități precum Clubul Sportiv Tunari sau posturile exceptate.
Într-o perioadă în care administrația publică trece prin reforme sensibile, acuratețea informației este esențială. În lipsa ei, cetățenii riscă să fie victimele unei propagande locale menite să protejeze interese politice, nu comunitatea pe care primarul pretinde că o reprezintă.
