Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) a fost gândit ca principalul instrument al României pentru modernizare rapidă.
-
Alocare inițială: 28,5 miliarde € (13,6 mld € granturi, 14,9 mld € împrumuturi).
-
Absorbit până acum: ≈10,7 miliarde € (≈33% din total).
-
Pierderi certe: 6,3 – 6,9 miliarde € din componenta de împrumuturi, pentru că proiectele nu mai pot fi implementate până la termenul limită din august 2026.
După renegocierea cu Comisia Europeană, România mai are la dispoziție 21,6 miliarde € prin PNRR (13,6 mld € granturi și 8 mld € împrumuturi).
Comparativ, media UE la absorbția PNRR este de ≈50%, în timp ce Franța a atras deja peste 75%, Germania peste 65%, iar Italia peste 62%. România rămâne, astfel, mult sub ritmul european.
Dincolo de PNRR, România are alocate peste 31 miliarde € în cadrul fondurilor de coeziune pentru perioada 2021–2027.
Realitatea?
-
Rata de absorbție efectivă la finalul lui 2024 a fost de doar ≈2% (fără a include avansurile).
-
În septembrie 2025, absorbția reală rămâne scăzută, cu mari întârzieri la proiectele de infrastructură și dezvoltare regională.
Prin comparație, Polonia și Portugalia au deja absorbții de 20–25%, confirmând decalajele majore dintre România și alte state membre.
Agențiile de Dezvoltare Regională (ADR) gestionează programe-cheie pentru orașe, județe și comunități locale.
-
În ciuda unei alocări consistente, absorbția reală este de ≈5%.
-
Apelurile de proiecte au fost lansate cu întârziere, iar implementarea efectivă se mișcă lent.
Consecința: proiecte pentru transport urban, regenerare comunitară și modernizare locală sunt blocate în birocrație.
Prin Politica Agricolă Comună (PAC), România are alocate aproximativ 14 miliarde € în perioada 2023–2027.
-
Rata de absorbție este de ≈40%, semnificativ mai mare decât la restul programelor.
-
Fermierii, obișnuiți cu mecanismele europene de sprijin, aplică mai repede și mai eficient decât administrația publică.
Astfel, agricultura rămâne singurul domeniu unde fondurile europene intră constant în economie.
Analiză: unde se rupe lanțul
-
Birocrație și lipsă de capacitate administrativă – dosare blocate, licitații contestate, termene depășite.
-
Instabilitate politică – schimbări repetate de guverne și miniștri au întârziat deciziile strategice.
-
Proiecte nepregătite – multe investiții au fost anunțate, dar fără studii de fezabilitate sau documentații mature.
-
Credibilitate afectată – Bruxelles-ul privește România ca pe un beneficiar slab, în contrast cu statele care livrează rezultate rapide.
Consecințe directe pentru România
-
Autostrăzi amânate – proiecte strategice întârziate din lipsa de finanțare aplicată.
-
Spitale regionale doar pe hârtie – banii europeni pentru sănătate rămân nefolosiți.
-
Digitalizare redusă la slogane – în timp ce alte state avansează, România rămâne blocată în hârtii.
-
Tranziția verde încetinită – proiectele pentru energie regenerabilă și mediu sunt blocate în birocrație.
România nu duce lipsă de bani. Are la dispoziție peste 80 de miliarde €, cea mai mare oportunitate financiară din istoria sa recentă.
Dar cifrele din septembrie 2025 arată altceva: 33% absorbție la PNRR, 9% la coeziune, 5% la programe regionale și 40% la agricultură.
Diferența nu stă în Bruxelles, ci în București. Nu banii lipsesc. Lipsește capacitatea administrativă, viziunea politică și responsabilitatea liderilor.
Dacă România nu schimbă radical ritmul în următorii doi ani, riscăm să rămânem cu eticheta de „elev întârziat al Europei” – țara care a avut pe masă resurse istorice, dar nu a știut să le folosească.
