Conform datelor publicate de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP), în perioada ianuarie–august 2025, partidele parlamentare au cheltuit 172,27 milioane de lei, depășind chiar suma primită de la buget – 153,62 milioane de lei. Diferența a fost acoperită din rezervele acumulate anterior.
Cel mai mare capitol de cheltuieli a fost „presă și propagandă”, unde au mers zeci de milioane de lei, consolidând relațiile dintre politică și mass-media. PSD conduce detașat topul cu peste 61 de milioane de lei cheltuiți în doar opt luni pentru imagine.
Partidul Social Democrat (PSD), condus interimar de Sorin Grindeanu, este principalul beneficiar al subvențiilor de la buget. În primele opt luni din 2025:
-
51,44 milioane de lei primiți de la stat;
-
75,82 milioane de lei cheltuiți efectiv;
-
61,46 milioane de lei direcționați către presă și propagandă.
Doar în luna ianuarie, PSD a plătit 34,69 milioane de lei pentru contracte media și „știri pozitive”. În august, partidul a cheltuit 2,76 milioane de lei, din care 1,31 milioane au mers pe presă, 507.250 lei pe personal și 440.447 lei pe sondaje.
Liberalii, conduși de Ilie Bolojan, au încercat să-și rezolve o problemă istorică: achiziția sediului central din Modrogan. Astfel, banii lor s-au împărțit între investiții imobiliare și promovare:
-
28 de milioane de lei primiți de la buget;
-
28,14 milioane de lei cheltuiți;
-
10,29 milioane de lei pentru bunuri mobile și imobile;
-
9,19 milioane de lei pentru presă și propagandă.
În august, PNL a cheltuit 3,10 milioane de lei, dintre care 1,26 milioane pentru sediu și 1,13 milioane pentru promovare.
Uniunea Salvați România (USR) a prioritizat plata personalului și aparatul intern:
-
19,87 milioane de lei subvenție primită;
-
24,77 milioane de lei cheltuiți;
-
7,54 milioane de lei alocați pentru salarii;
-
4,97 milioane de lei pentru presă și propagandă.
În august, USR a cheltuit 842.061 lei pentru personal, 217.619 lei pentru avocați și doar 200.978 lei pentru promovare. O situație surprinzătoare, având în vedere apropierea alegerilor prezidențiale și dificultățile de imagine cu care se confruntă candidatul partidului, Elena Lasconi.
Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), condusă de George Simion, a pus accentul pe propagandă și consolidarea imaginii publice:
-
30,41 milioane de lei primiți de la stat;
-
31,03 milioane de lei cheltuiți;
-
16,50 milioane de lei pentru presă și propagandă.
În august, AUR a cheltuit 1,92 milioane de lei:
-
936.016 lei pentru bunuri imobile și mobile;
-
327.022 lei pentru presă și propagandă;
-
149.800 lei pentru activități politice.
Partidul Oamenilor Tineri (POT), condus de Anamaria Gavrilă, traversează o criză politică, dar continuă să cheltuie sume considerabile pe consultanță:
-
10,65 milioane de lei subvenție primită;
-
3,14 milioane de lei cheltuiți;
-
1,58 milioane de lei pentru consultanță politică;
-
Doar 46.561 lei pentru presă și propagandă.
În august, POT a cheltuit 47.436 lei pentru activități politice, 21.204 lei pentru consultanță și 20.364 lei pentru personal. Între timp, partidul a pierdut parlamentari și riscă să rămână fără grupuri în Parlament.
Partidul SOS România, condus de Diana Șoșoacă, a preferat să investească mai degrabă în activități politice decât în propagandă:
-
13,22 milioane de lei subvenție primită;
-
9,34 milioane de lei cheltuiți;
-
3,53 milioane de lei pentru activități politice;
-
Doar 12.500 lei pentru presă.
În august, SOS a cheltuit 366.150 lei pentru acțiuni politice, 240.664 lei pentru personal și 158.815 lei pentru chirii și utilități.r
Analiza datelor arată clar: partidele politice din România continuă să prioritizeze propaganda și promovarea mediatică, chiar și în detrimentul altor capitole, precum consultanța sau dezvoltarea resursei umane.
Din cele 172,27 milioane de lei cheltuiți în primele opt luni din 2025:
-
peste 90 de milioane de lei au mers pe presă și propagandă;
-
restul s-au împărțit între salarii, consultanță, activități politice și achiziții imobiliare.
Această practică ridică semne de întrebare privind transparența utilizării banilor publici și modul în care subvențiile contribuie mai degrabă la controlul mediatic decât la consolidarea democrației.
