Într-o perioadă în care România se confruntă cu deficite bugetare record și măsuri de austeritate discutate la nivel guvernamental, companiile de stat continuă să plătească salarii exorbitante către directori și membri ai consiliilor de administrație.
Cazurile semnalate recent scot la iveală faptul că în instituții cheie precum Romgaz, Hidroelectrica, Transelectrica sau Nuclearelectrica, remunerațiile lunare depășesc orice prag al decenței economice.
Doi dintre directorii Romgaz, una dintre cele mai importante companii energetice deținute de statul român, încasează lunar peste 250.000 de lei brut, echivalentul a peste 50.000 de euro. La nivel anual, fiecare depășește pragul de 3 milioane de lei, potrivit datelor consultate de redacția Observator. Această sumă include indemnizațiile fixe, bonusurile de performanță și alte sporuri asociate funcției.
Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică din surse regenerabile din România, are în componență cinci directori executivi. Fiecare dintre ei câștigă aproximativ 2,3 milioane de lei anual, adică peste 190.000 de lei brut pe lună. În total, compania alocă peste 12 milioane de lei doar pentru echipa de conducere executivă.
Nuclearelectrica oferă, la rândul său, un pachet salarial de peste 2 milioane de lei pe an pentru unul dintre directorii executivi. La Transelectrica, veniturile anuale pentru directori depășesc frecvent 3 milioane de lei. Transgaz nu rămâne în urmă: șeful companiei a încasat anul trecut aproape 1 milion de lei.
Nu doar directorii executivi beneficiază de aceste salarii generoase. Membrii consiliilor de administrație ale companiilor de stat primesc indemnizații lunare ce depășesc, în unele cazuri, salariul unui medic sau profesor cu experiență.
- La Compania Națională Aeroporturi București, un membru CA încasează 70.000 de lei lunar;
- La Transelectrica, indemnizația este de aproximativ 30.000 de lei;
- TAROM acordă 25.000 de lei brut lunar pentru fiecare membru al CA;
- Regia Patrimoniului de Stat oferă peste 20.000 de lei lunar ca indemnizație pentru aceleași funcții.
Cristian Păun, analist economic, a declarat pentru Observator: „Cum să fie justificate aceste sume? În teorie, ele ar trebui să reflecte performanța și rentabilitatea companiilor. Dar în realitate, multe dintre aceste entități sunt ineficiente sau supradimensionate. Și mai grav, consumatorii din România plătesc printre cele mai mari tarife la energie din Europa.”
Situația devine și mai revoltătoare în cazul companiilor obscure, care nu generează profituri semnificative, dar acordă salarii și indemnizații la nivel de multinaționale.
Un exemplu este Societatea Tipografică Filaret, care tipărește binecunoscutul „Mers al Trenurilor”. Deși este o companie de nișă, cu activitate redusă, directorul încasează lunar aproape 18.000 de lei brut (circa 11.000 net), iar membrii consiliului de administrație sunt plătiți cu 5.000 de lei brut pe lună.
La Compania Națională Loteria Română, cinci membri ai consiliului de administrație câștigă 19.300 de lei brut pe lună, iar cei doi directori principali încasează lunar 39.000 și 26.000 de lei. Toate aceste cifre ridică întrebări serioase privind sustenabilitatea financiară a acestor entități.
Statistici recente arată că venitul mediu net în sectorul privat este cu 20-25% mai mic decât în cel public. Această inechitate economică între cele două segmente devine din ce în ce mai greu de justificat în fața contribuabililor care susțin, prin taxe și impozite, salariile din sectorul bugetar.
Ilie Bolojan, premierul României, a recunoscut recent: „Fondul total de salarii din sistemul public se ridică la circa 150 de miliarde de lei anual. Dacă nu am fi recurs la împrumuturi, nu am fi putut plăti nici salariile din sectorul public”. Această afirmație evidențiază o dependență periculoasă a statului român față de finanțarea externă pentru menținerea sistemului actual de plată a salariilor.
Cristian Păun subliniază un alt aspect îngrijorător: „Funcțiile în consiliile de administrație sunt ocupate, în multe cazuri, de persoane numite politic. Acestea decid mai departe cine ocupă funcțiile de directori și aprobă grilele salariale. Este un cerc vicios alimentat de interese partinice, nu de performanță.”
Într-un context în care România se confruntă cu provocări economice majore, iar populația suportă din ce în ce mai greu povara inflației și a taxelor, menținerea unor salarii uriașe în companiile de stat devine imposibil de apărat.
O reformă profundă a sistemului de salarizare în sectorul public – în special în companiile de stat – este esențială pentru echilibrarea bugetară și restabilirea încrederii publice în instituțiile statului.
