Puțini oameni reușesc să transforme pasiunea pentru explorare într-o platformă utilă, vie și mereu în mișcare. Și încă și mai puțini reușesc să facă asta cu onestitate, rigoare și entuziasmul omului care chiar vrea să ajute — nu doar să posteze.
Iulian Pufu, fondatorul Unde Mergem, a făcut exact acest lucru. Într-o perioadă în care recenziile sunt cumpărate, experiențele sunt filtrate, iar recomandările sunt adesea interesate, el a ales transparența, autenticitatea și documentarea pe bune.
Cu peste 25 ani în marketing, publicitate, vânzări și antreprenoriat, Iulian și-a folosit expertiza pentru a construi una dintre cele mai credibile și sincere platforme de recomandări nu doar din România, ci chiar din întreaga lume,: Unde Mergem — ghidul onest pentru locurile care merită vizitate, testate și povestite.
Astăzi, vorbim cu el despre comunitate, drumuri, experiențe, pasiune, business și filozofia din spatele proiectului care crește constant și organic.

1. Cum a început povestea Unde Mergem? A fost intenție, noroc sau nevoie de piață?
Povestea Unde Mergem nu a început nici cu un business plan, nici cu o strategie de marketing. A început, mai degrabă, cu o frustrare — una pe care sunt convins că o au mulți dintre noi atunci când călătorim prin România. Timp de ani întregi, am mers prin țară, am descoperit locuri incredibile, restaurante mici cu suflet, pensiuni în care proprietarii puneau inimă în tot ce făceau, peisaje ascunse la care ajungeai doar din întâmplare. Dar aproape niciodată nu găseam acele locuri în platformele „clasice”.
Ori nu erau vizibile, ori aveau recenzii care nu reflectau realitatea, ori erau acoperite de comentarii exagerat de pozitive sau, dimpotrivă, nedrepte. Mi-am dat seama că lipsește ceva esențial: un filtru uman, o voce sinceră, cineva care chiar merge în locurile respective și povestește exact ce găsește acolo. Așa a încolțit ideea.
Iar când a apărut oportunitatea participării la ediția Start-Up Plus 2018-2019, m-am pus pe treabă: curs de antreprenoriat (care mi-a prins foarte bine, deși aveam o experiență de peste 20 ani în business), studiu de piață, business-plan, concurs de proiecte, obținut finanțarea cu ajutorul căreia am cumpărat licența platformei online, primele atracții, locuri și destinații documentate și în sfârșit… primele recomandări #undemergem!
Și atunci s-a întâmplat ceva ce nu anticipasem: reacția oamenilor. Au început să curgă mesaje, comentarii, întrebări. „Iulian, mai recomandă-ne un loc!”, „Data viitoare când mergem la Brașov, unde mâncăm?”, „Ai testat pensiunea X, merită?”. Atunci am realizat două lucruri: unu — că oamenii au nevoie de recomandări sincere, nu de promovări mascate; doi — că România e plină de locuri minunate, dar insuficient povestite.
Așa s-a transformat Unde Mergem dintr-o idee într-o misiune personală. Și, mai apoi, într-o platformă. Nu pentru că mi-am propus să fac un business, ci pentru că am simțit că există un gol în piață. Oameni care voiau să descopere România, dar nu știau în cine și în ce să aibă încredere.
Tot ce a urmat — creșterea comunității, infotripurile, vizitele de documentare și redocumentare, drumurile prin țară, articolele, recomandările, parteneriatele — a venit firesc. Din muncă, din consecvență și, poate cel mai important, dintr-o curiozitate care nu s-a stins niciodată.
Pentru mine și Alina, partenera mea de viață și de proiect, Unde Mergem rămâne ceea ce a fost de la început: un proiect construit din pasiune și bazat pe autenticitate. Un loc în care recomandăm doar ce am testat personal și doar ce am recomanda și prietenilor noștri. Restul… a venit de la sine.

2. Parte din farmecul tău este felul în care „descoperi România”. Ce te motivează să continui să străbați țara?
Să descopăr România nu a fost niciodată un plan, ci o nevoie interioară. O chemare. Mulți spun că România e frumoasă, dar eu cred că expresia corectă este alta: România este extraordinară, doar că nu este spusă suficient, nu este scoasă la lumină , nu este povestită relevant, pe coordonatele unde-când-cum-cât,. Avem locuri care, dacă ar fi fost în alte țări, ar fi fost promovate agresiv, transformate în branduri locale, ar fi atras turiști din toată lumea. La noi, de multe ori stau uneori ascunse la capătul unui drum județean sau într-o zonă despre care nu vorbește nimeni. Iar alteori, dacă sunt un pic mai mult cunoscute, se complac într-o autosuficiență involutivă…De-a lungul timpului am învățat că frumusețea acestei țări nu se află doar în peisaje. Da, avem munți spectaculoși, sate autentice, orașe vibrante și restaurante care pot concura oricând cu cele din vest. Dar ceea ce mă motivează cu adevărat nu sunt locurile, ci oamenii din spatele lor.
Mă întâlnesc cu restauratori care și-au riscat economiile pentru a readuce la viață lucruri minunate, cu antreprenori locali care pun suflet în tot ce fac, cu bucătari care reinventează rețete și tradiții culinare, cu proprietari de pensiuni sau chiar de resorturi care te primesc ca în familie, cu tineri întorși din străinătate care au refuzat să renunțe la România și au transformat locuri uitate în unele de neratat.
Acești oameni sunt inspirația mea. Ei sunt motorul pentru Unde Mergem. Când vezi pasiunea lor, când le afli povestea și simți energia cu care construiesc în loc să se plângă, nu poți să rămâi indiferent. Te încarcă, te motivează, te fac să vrei să arăți lumii ce au realizat.

De multe ori îmi spune lumea: „Iulian, cum de găsești astfel de locuri?”. Răspunsul este simplu — pentru că merg, ascult, observ. Pentru că sunt atent la ce se întâmplă în spatele ușilor, în spatele meniurilor, în spatele brandingului. Pentru că nu mă tem să ies de pe traseele clasice. România adevărată nu e doar pe DN1 sau în centrul marilor orașe. Este în satele mici, în dealurile ascunse, în vârfuri de munți, pe maluri de bălți din inima Deltei, în bistrourile modeste cu suflet mare, în locurile în care nu ajunge nimeni din întâmplare.
Ce mă mai motivează? Faptul că această țară încă are enorm de oferit și că, deși o știm, o descoperim prea puțin. Mă motivează mesajele oamenilor care mi-au spus că au ajuns într-un loc recomandat de mine și au avut o experiență memorabilă. Mă motivează respectul față de antreprenorii locali care merită vizibilitate. Mă motivează dorința de a arăta că România poate concura, poate surprinde și poate inspira. Și mă minunez în fiecare zi de potențialul uriaș pe care îl avem.
Când descoperi astfel de povești, nu ai cum să te oprești. Pentru că România, cu toate ale sale, încă așteaptă să fie descoperită cu adevărat. Iar eu vreau, atât cât pot, să contribui la asta.
- De câte ori mergeți într-un loc înainte de a-l recomanda? Cum arată procesul vostru de documentare?
În lumea digitală de astăzi, toată lumea „recomandă” ceva. Un loc, un restaurant, o pensiune, o experiență personală. Dar noi am ales, de la început, să facem lucrurile altfel. Să recomandăm responsabil. Pentru că în momentul în care oamenii îți scriu: „Am mers acolo pentru că l-am găsit în Unde Mergem” — nu mai e vorba doar de o recomandare, ci de o promisiune, că sunt șanse mari să îți placă, să pleci mulțumit din acel loc. Dar atenție: nu un verdict. Noi nu spunem niciodată „du-te acolo, că merită, e un loc extraordinar, nemaipomenit”. Nu, decizia de a merge (sau nu) într-un loc #undemergem trebuie să o poți lua singur, rapid, după ce-i citești în doar câteva minute recomandarea noastră. Iar concluzia că e un loc extraordinar, nemaipomenit etc. o iei singur dacă e, după ce ajungi în acel loc.
De aceea, procesul nostru de documentare nu este nici rapid, nici superficial. Când ajungem să recomandăm un loc, în spatele acelei recomandări stă o întreagă procedură de lucru: o calificare pentru documentare, apoi cel puțin o vizită de documentare în care încercăm să trăim cât mai fidel experiența clienților/vizitatorilor, , observații și discuții, atât cu ceilalți clienți (în sauna unui Spa sau în recepția unui hotel, dacă vreodată vă abordează cineva și vă întreabă dacă ați mai fost pe aici, ce v-a plăcut / ce nu v-a plăcut, răspundeți-i sincer – sunt șanse mari să fie cineva din echipa UMR) cât și, cu cei din staff.

În medie, mergem cam de două ori în același loc până să ajungă Recomandare. Iar apoi, dacă există și o implicare și interes din partea celor de acolo, revenim în vizite de redocumentare, în care revalidăm aspecte prezentate anterior, le documentăm pe cele apărute între timp și dacă totul este în continuare ok, prezentăm acel loc în continuare ca Recomandare. În schimb, când se întâmplă (de cele mai multe ori independent de voința noastră) să treacă mai mult de 12 luni de la ultima documentare sau actualizare a unei Recomandări, o „retrogradăm” la Sugestie – adică, este în continuare un loc #undemergem dar pentru că nu mai putem garanta actualitatea informațiilor prezentate, nu îl mai recomandăm ci doar îl sugerăm; asta pentru cei care se întrebau de pe unele poze de copertă este scris RECOMANDARE iar pe altele SUGESTIE
De ce insistăm atât și avem o procedură atât de laborioasă? Pentru că experiența punctuală a unui client obișnuit nu este întotdeauna relevantă, , iar o primă impresie poate să nu fie reprezentativă. De aceea, munca de documentare înseamnă un proces, care trebuie făcut cu toată responsabilitatea.
Observăm tot și încercăm cât se poate de mult. Gustul, aroma și textura preparatelor, curățenia, atmosfera, comunicarea personalului, raportul preț–calitate, detaliile de design și identitate, autenticitatea.
Dacă locul „n-are suflet”, se vede imediat. Și nu recomandăm niciodată ceva fără suflet.
Sunt și situații în care vedem potențial, dar ceva nu funcționează. În astfel de cazuri, când vorbim cu proprietarii le spunem ce nu merge, ce poate fi îmbunătățit, ce nu e încă pregătit pentru promovare. Unii apreciază sinceritatea, alții nu. E normal. Dar noi trebuie să fim onești. Pentru că misiunea noastră nu e să lăudăm pe cineva, ci să ajutăm cititorul să facă alegeri bune.
În final, o recomandare nu este o simplă postare sau listare. Este o concluzie, un soi de verdict, nu unul absolut ci unul de principiu, că locul acela poate fi avut în vedere pentru că sunt șanse foarte mari să pleci mulțumit de acolo. E un pact de încredere cu oamenii care #StiuUndeMergem. Un pact pe care până acum, după câteva milioane de accesări și vizualizări ale sugestiilor și recomandărilor noastre, nu ne-a reproșat nimeni că l-am fi încălcat.
Iar asta este cea mai bună dovadă a faptului că nu am tratat niciodată documentarea superficial. Oamenii își cheltuiesc banii, timpul și energia în locurile pe care le recomandăm. Treaba noastră este să ne asigurăm că sunt șanse foarte mari să merite.

4. Ai devenit o voce de referință în recomandările de travel & gastronomie. Cum vezi Unde Mergem peste 5 ani?
Când mă întrebi cum văd Unde Mergem peste cinci ani, primul lucru care îmi vine în minte nu este „mai mare”, ci „mai curat”. Pentru mine, cel mai important este ca proiectul să rămână autentic, exact așa cum a început: fără compromisuri, fără presiuni comerciale, fără recomandări „forțate”. Dacă în cinci ani platforma încă va fi un ghid în care oamenii au încredere, atunci înseamnă că am reușit.
Vreau ca Unde Mergem să devină cu adevărat un ghid de încredere în toată România (nu prin România, cum este acum), cu o comunitate reală în spate — oameni care vor să descopere România, nu doar să bifeze locuri. Trăim într-o perioadă în care informația curge nonstop, dar nu și informația corectă. De aceea, suntem foarte atenți ca fiecare recomandare publicată în Unde Mergem să fie realizată conform procedurilor noastre: vizitată, testată, prezentată așa cum este. Calitatea și orientarea către satisfacția clienților trebuie să rămână singurele criterii, în niciun caz plata vreunei sume sau existența unui contract de reclamă. Sper să putem rezista fără contracte de reclamă pentru că dacă nu o rezistăm, voi prefera să închid proiectul decât să devenim încă un „ghid” cu reclame.
Visez la crearea unei hărți interactive complete a României. Dar nu o hartă „statică”, ci una vie, actualizată, tematică. Vreau trasee pentru familii cu copii, rute pentru gurmanzi în căutare de „gusturi curate”, recomandări pentru iubitorii de natură, sugestii pentru cei care caută liniște sau refugii romantice, idei pentru cei care vor experiențe de aventură. România are o diversitate incredibilă — doar că nu e pusă în valoare așa cum merită.

În plus, îmi doresc ca Unde Mergem să devină și un spațiu în care se promovează și se dezvoltă durabil antreprenoriatul local autentic. Am întâlnit sute de oameni care fac lucruri minunate: producători mici, bucătari talentați, proprietari de pensiuni care și-au transformat casele în refugii superbe, tineri care s-au întors în sate și au creat experiențe unice. Sunt povești care merită spuse și locuri care merită expuse lumii. Nu doar ca puncte de interes turistice, ci ca exemple de pasiune și încăpățânare pozitivă.
În cinci ani, mi-ar plăcea ca Unde Mergem să fie un ghid național de încredere, o resursă la care oamenii apelează din prima, fără să mai caute în altă parte. Vreau ca românii să descopere țara asta cu mai multă bucurie și mai puține dezamăgiri. Vreau ca platforma să contribuie, cât de puțin, la dezvoltarea turismului local făcut cu cap — turism care pune pe primul loc calitatea, respectul pentru natură și pentru client.
Și, poate cel mai important, vreau ca Unde Mergem să rămână un loc în care să simți că fiecare recomandare are suflet. Pentru că, repet, aici nu e vorba doar despre locuri, ci despre oamenii care le fac posibile, le fac să devină răspunsuri de încredere la întrebarea „unde mergem?”. Iar dacă voi reuși să mențin această esență, știu sigur că proiectul va crește frumos.
5. Ce mesaj ai pentru românii care vor să descopere România altfel, nu doar prin locurile populare de pe internet?
Mesajul meu pentru românii care vor să descopere România altfel este simplu, dar poate cel mai important: luați-o mai încet. România nu se lasă descoperită în fugă, cu telefonul în mână și cu gândul la următorul „loc viral”. Ca să vezi cu adevărat țara asta, trebuie să-ți acorzi timp. Să-ți permiți să te oprești. Să privești, să simți, să respiri, să asculți. În Ghid, noi îți dăm doar direcția, punctul de intrare pe „traseu” și câteva indicii ca să fii sigur că nu te rătăcești. Dar mai departe, trăiește tu clipa, bucuria călătoriei, savurează mâncarea, apreciază gesturile mici. Împărtășește apoi sincer experiența ta, poate chiar într-o recenzie în aplicația Unde Mergem, pe pagina atracției sau locului recomandat. Spune cât de apropiată de realitate (mai) este recomandarea noastră. Și în final, tu vei fi cel care a câștigat: o experiență pozitivă, satisfacție și bucuria că ai întâlnit niște oameni pentru care banii tăi nu au fost un scop ci o consecință a muncii lor!
România autentică nu trăiește în pozele filtrate de pe Instagram. Trăiește în lucrurile mici, în detalii, în momente. O găsești într-un muzeu sătesc, un mic bistro dintr-un orășel despre care poate n-ai auzit niciodată. O găsești într-o pensiune agroturistică unde cineva încă mai face zacuscă la foc de lemne sau îți oferă la micul dejun o carafă cu lapte proaspăt muls în poiata din spate. O găsești în drumuri secundare care nu apar pe niciun top de pe internet, dar care îți rămân în suflet. Bineînțeles, o poți găsi și în locurile consacrate, în resorturi, centre muzeale sau destinații celebre deja în toată lumea. Dar de multe ori, aici lucrurile sunt prezentate mai cosmetizat și nu toată lumea reușește să descopere ce se ascunde sub stratul gros de fard.
Trăim într-o perioadă în care algoritmii ne arată cam aceleași locuri la toți. Castelul cutare, piscina cutare, traseul cutare. Nu e nimic greșit în asta — dar România e mult, mult mai mult decât topuri,liste și șabloane. De multe ori cele mai frumoase și interesante locuri nu sunt cele promovate agresiv, ci cele pe care le descoperi atunci când te abați de la drum. Când vorbești cu oamenii Când ieși din zona „super-cunoscutului”.

Ce le-aș spune românilor? Deschideți bine ochii și nu fugiți după perfecțiune. Perfecțiunea strică esența unei călătorii. Ceea ce contează este autenticitatea și orientarea către satisfacția noastră. Contează mirosul de lemn într-o cabană de munte, pâinea caldă primită la masă, povestea unui proprietar care a renovat o casă veche cu suflet și răbdare. Contează felul în care un loc te face să te simți, senzația aia că nu-ți vine să mai pleci de acolo, nu cât de „instagramabil” este.
România este formată din oameni. Din povești. Din locuri care au suflet, chiar dacă poate nu au perfecțiunea occidentală la care toată lumea se raportează. Și poate tocmai în asta stă farmecul ei: o frumusețe sinceră, necosmetizată. Pentru că România e frumoasă așa cum este ea, naturală, cu minunățiile și imperfecțiunile ei.
Le-aș spune celor care vor să descopere țara altfel să încerce și altceva decât părerile exprimate prin recenzii. Să nu-i mai lase pe influenceri să le dicteze pe unde să meargă, cu așteptări uriașe care de cele mai multe ori le sunt înșelate. Și, de ce nu, să dea o șansă conținutului pe care îl creăm cu responsabilitate și cu multă muncă în primul ghid românesc de călătorie și timp liber.
Iar când ajung într-o destinație, să nu se mulțumească doar cu sugestiile și recomandările noastre. Ci să întrebe, să rătăcească un pic (dar fără să se piardă), să guste, să afle despre tradiții, să intre în vorbă cu proprietarii micilor afaceri locale. Uneori o recomandare bună o primești nu de pe internet, ci de la cineva care îți zâmbește autentic într-un sat de pe Clisura Dunării sau într-un han secuiesc din Covasna. De unde știm asta? Pentru că de multe ori, așa le-am aflat și noi!
Și, la final, le-aș spune ceva esențial: România este atât de frumoasă cum o vedeți prin ochii voștri sau cum o simțiți prin buricele degetelor. Nu cum v-o prezintă alții, oricât de bine intenționați ar fi! Descoperiți-o singuri, cu ajutorul ghidului vostru de încredere prin/în ea!






