Dezmățul financiar din primăriile de comune a devenit una dintre cele mai grave vulnerabilități ale administrației publice locale din România.
Rapoartele recente ale Curtea de Conturi a României, publicate după controalele realizate la finalul anului 2025, scot la iveală un tablou alarmant: bugete locale erodate de neglijență, favoritisme și încălcări sistematice ale legii, într-un climat în care primarii și funcționarii par să aplice reguli proprii, fără teama unor consecințe reale.
Analiza documentelor oficiale arată prejudicii de zeci de milioane de lei, generate nu de investiții ratate sau crize economice, ci de haos administrativ, lipsă de control intern și, în unele cazuri, de practici care frizează abuzul în serviciu. Cazul extrem al unei angajate pentru care primăria a plătit salariul de două ori, dar și datoriile personale către executori judecătorești, este doar vârful aisbergului.
Auditorii Curții de Conturi au identificat un set de zece cauze recurente care explică de ce multe comune se confruntă cu lipsa banilor, deși taxele și impozitele există pe hârtie.
Prima problemă este neîncasarea amenzilor contravenționale. Deși legislația fiscală oferă instrumente clare – inclusiv executarea silită – numeroase primării evită să le aplice. Rezultatul: amenzi care se rostogolesc ani la rând până la prescripția fiscală, moment în care datoriile sunt șterse definitiv.
A doua cauză ține de ștergerea arbitrară a datoriilor, „din pix”, fără bază legală. Auditorii au descoperit situații în care funcționari publici au eliminat creanțe din evidențe fără documente justificative, prejudiciind direct bugetele locale.
O altă practică frecventă este ignorarea priorității legale a amenzilor. Conform regulilor în vigoare din 2016, un contribuabil nu poate plăti impozitul local dacă are amenzi neachitate. Plata trebuie direcționată mai întâi către sancțiuni contravenționale. Cu toate acestea, în numeroase comune, funcționarii au încasat impozite și au acordat chiar bonificații ilegale, deși cetățenii aveau datorii consistente.
Exemplele sunt grăitoare. În comuna Păcureți (Prahova), amenzile neîncasate depășesc 372.000 de lei, multe dintre ele fiind mai vechi de șase ani. Situația nu a putut fi clarificată deoarece angajații primăriei nu au știut să folosească programul informatic de evidență fiscală, fapt consemnat explicit de Curtea de Conturi.
În Șotrile, tot în Prahova, prejudiciul ajunge la 822.969 de lei, iar comuna numără puțin peste 3.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, fiecare locuitor „datorează” indirect câteva sute de lei din cauza neglijenței administrației.
O problemă structurală majoră este lipsa unei evidențe corecte a bunurilor impozabile. Mii de hectare de teren nu sunt înregistrate în registrele primăriilor, iar pentru ele nu se plătesc taxe de ani de zile. La fel, numeroase autoturisme apar în evidențele Direcției de Permise și Înmatriculări, dar nu există în registrele fiscale locale.
Mai grav, unele terenuri sunt încadrate intenționat sau din neglijență în zone fiscale inferioare, ceea ce reduce artificial impozitele datorate. Diferențele nu sunt de ordinul zecilor de lei, ci pot ajunge la mii sau zeci de mii de lei anual, per proprietar.
Chiar și atunci când primăriile încearcă să recupereze datorii, apar erori greu de explicat. În comuna Teremia Mare (Timiș), autoritatea locală a plătit de două ori cheltuielile de executare silită către executori judecătorești. La a doua plată, a achitat inclusiv majorări de întârziere, deși datoria fusese deja stinsă.
Într-un caz, prejudiciul a fost de aproape 4.000 de lei, iar în altul de peste 16.700 de lei. Doar intervenția Curții de Conturi a dus la recuperarea sumelor, în timpul misiunii de audit.
Un capitol aparte îl reprezintă drepturile salariale acordate ilegal. În mai multe comune, primarii, viceprimarii și funcționarii de conducere au primit salarii sau sporuri peste limitele legale.
În comuna Obrejița (Vrancea), cheltuielile de personal au fost supraevaluate cu aproape 30.000 de lei într-un singur an. Beneficiarii au fost inclusiv primarul, viceprimarul și membri ai echipelor de implementare a proiectelor europene.
Unul dintre cele mai șocante exemple vine din comuna Chichiș, județul Covasna. Aici, o angajată a primit salariul de două ori pentru aceeași lună, în valoare de 4.561 de lei. Dar situația nu s-a oprit aici: primăria a achitat și datoriile personale ale acesteia către executori judecătorești, în sumă de peste 7.000 de lei, precum și indemnizații de concediu fără documente justificative, de aproximativ 12.000 de lei.
Practic, bugetul local a fost folosit ca portofel personal, fără ca cineva să observe sau să intervină la timp.
În comuna Buturugeni (Giurgiu), auditorii au identificat drepturi salariale ilegale de 235.315 lei, acordate în doar șase luni. Primarul și viceprimarul au încasat fără drept peste 90.000 de lei, iar consilierii locali și alți angajați au beneficiat, la rândul lor, de sume necuvenite.
Situații similare au fost descoperite și în județul Neamț, la Grumăzești, unde sporuri și majorări salariale au fost acordate retroactiv, deși angajații nu îndeplineau condițiile legale.
Deși rapoartele sunt dure, Curtea de Conturi are atribuții limitate. Instituția poate face recomandări și poate stabili termene – de regulă între trei și șase luni – pentru recuperarea prejudiciilor sau clarificarea situațiilor. Abia dacă primarii nu se conformează, cazul poate ajunge la parchet.
În practică, acest mecanism lent face ca multe nereguli să fie corectate doar parțial sau deloc, iar responsabilitatea personală să rămână difuză.
Dezmățul financiar din primăriile de comune nu este o excepție, ci un fenomen sistemic. Lipsa de competență, controalele formale și toleranța față de abateri minore au creat un mediu în care bugetele locale sunt secătuite, iar comunitățile rămân fără bani pentru investiții esențiale.
Cazul angajatei plătite de două ori și cu datorii personale achitate din bani publici nu este doar o anomalie, ci un simbol al eșecului administrativ. Atâta timp cât sancțiunile sunt rare și întârziate, iar responsabilitatea nu este clar asumată, nota de plată va continua să fie achitată de cetățeni – prin taxe mai mari și servicii publice mai slabe.
