Instanțele, parchetele, autoritățile subordonate Ministerul Justiției și Consiliul Superior al Magistraturii cheltuie anual peste 15 milioane de euro pentru chirii. Sunt bani publici care pleacă, an de an, către proprietari privați, în lipsa unor sedii proprii funcționale. În multe situații, acești bani ajung la firme sau persoane cu legături politice ori cu probleme penale în trecut.
În paralel, Guvernul vorbește despre austeritate, majorări de taxe și nevoia de a reduce cheltuielile bugetare. Justiția rămâne însă prinsă într-un cerc vicios: lipsa investițiilor în infrastructură generează costuri recurente uriașe, fără o soluție clară pe termen lung.
Lipsa sediilor proprii pentru instanțe și parchete nu este doar o problemă administrativă. Este o problemă structurală, care afectează bugetul public, credibilitatea statului și funcționarea actului de justiție. În timp ce alte state investesc în infrastructură judiciară durabilă, România continuă să plătească chirii de ordinul milioanelor de euro, uneori pentru clădiri improprii sau temporare, dar folosite ani la rând.
DNA, DIICOT și parchetele din România cheltuie anual peste 2,7 milioane de euro doar pentru spațiile în care își desfășoară activitatea.
Un exemplu elocvent este sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, situat pe strada Lipscani. Chiria ajunge la 74.000 de euro pe lună, iar proprietarul clădirii este Geres Real Estate, firmă administrată de o companie cu legături cu Ion Țiriac.
La Constanța, Direcția Națională Anticorupție funcționează într-un imobil aflat foarte aproape de zona de plajă Neversea, pentru care plătește 9.000 de euro lunar. Proprietara clădirii, notarul Chirața Borună, a fost cercetată în mai multe dosare penale, toate soluționate cu netrimitere în judecată. DNA a transmis că existența unui dosar penal nu reprezintă un criteriu legal de excludere de la licitații și că ia în calcul relocarea după finalizarea unui nou sediu construit prin CNI.
Situații similare se regăsesc și la DIICOT Cluj, unde proprietarul clădirii este trimis în judecată pentru fapte de corupție comise într-o funcție publică și are, totodată, un trecut politic.
Înalta Curte de Casație și Justiție plătește peste 2 milioane de euro pe an pentru un singur sediu temporar. Curtea de Apel București ocupă locul trei într-un top al chiriilor, cu peste 1 milion de euro anual pentru două secții ale Tribunalului București și pentru arhivă.
Un caz aparte este cel al Curții de Apel Brașov, care din 2020 funcționează într-o clădire închiriată de la Aldar Rezidential SRL. Chiria lunară depășește 48.000 de euro, iar contractul este valabil până în 2030. Până acum, firma a încasat peste 2,4 milioane de euro, iar suma s-ar putea dubla până la finalul contractului.
Aldar Rezidential a avut, în trecut, probleme cu legea, fiind implicată într-un dosar de evaziune fiscală. Deși prejudiciul a fost achitat, iar dosarul închis, situația ridică semne de întrebare, mai ales în contextul în care Curtea de Apel Brașov a ajuns să judece, la un moment dat, chiar spețe conexe aceleiași firme.
Pe lângă sedii, instanțele mai plătesc chirii consistente și pentru arhive. Tribunalul Brașov depozitează arhiva într-o clădire aparținând Universității Spiru Haret, pentru care plătește peste 10.000 de euro lunar. Până la finalul contractului, universitatea ar urma să încaseze 1,27 milioane de euro.
Universitatea Spiru Haret este cunoscută pentru numeroase scandaluri legate de diplome și fapte de corupție, inclusiv condamnări definitive ale unor foști conducători.
În județul Bihor, arhiva Tribunalului și Judecătoriei Oradea se află într-o clădire închiriată de la o firmă deținută de un fost politician local, pentru care se plătesc 10.500 de euro lunar. În lipsa altor oferte, contractul a fost prelungit.
Ministerul Justiției are în subordine și Registrul Comerțului, instituție care cheltuie anual aproximativ 3,3 milioane de euro pentru sedii.
Cel mai scump contract este în București, unde Oficiul Registrului Comerțului plătește 92.000 de euro lunar către Estown Imobiliare SRL. Firma este controlată, indirect, de un offshore din Cipru și de un cetățean israelian, iar veniturile sale provin aproape exclusiv din acest contract.
În țară, situația se repetă: sedii închiriate de la persoane condamnate penal, foști politicieni sau firme cu legături politice. De cele mai multe ori, instituțiile invocă proceduri legale respectate și lipsa alternativelor.
Radu Marinescu, ministrul Justiției, a fost întrebat dacă există un plan concret de reducere a cheltuielilor cu chiriile și cum explică faptul că bani publici ajung la persoane sau firme cu probleme penale.
Răspunsul a fost unul general, de tip administrativ: Ministerul încearcă să reducă aceste costuri prin investiții în sedii proprii, aflate în diverse stadii de proiectare sau execuție, finanțate prin bugetul de stat, Compania Națională de Investiții și împrumuturi de la Banca Mondială. Ministerul nu deține date centralizate despre chiriile parchetelor, fiecare instituție fiind responsabilă de propriile contracte.
Întrebat despre existența unui plan multianual de investiții, ministrul nu a oferit un răspuns clar. Strategia Ministerului Justiției pentru perioada 2026–2029 menționează modernizări de clădiri și construirea unui așa-numit „Cartier al Justiției” în București, proiect promis de mai mulți miniștri de-a lungul anilor, dar niciodată finalizat.
În lipsa unor decizii ferme și a unor investiții susținute, statul român continuă să plătească chirii uriașe pentru Justiție. Costurile cresc, contractele se prelungesc, iar soluțiile rămân, de cele mai multe ori, pe hârtie. Într-un context de austeritate și presiune pe buget, această risipă anuală ridică o întrebare simplă: cât mai poate funcționa Justiția României în chirie?
Articol integral pe Public Record
