Cum construiești o carieră solidă în business într-o piață care schimbările sunt abrupte? Cum transformi eșecurile în algoritmi de decizie, iar experiența acumulată – într-un set de instrumente aplicabile?
Lucian Arghire, Partner & Senior Consultant la Brightway®, este unul dintre acei oameni care preferă să vorbească prin fapte, nu prin clișee. Cu peste 35 de ani de experiență în management, consultanță, training și antreprenoriat, Lucian a format sute de lideri, a coordonat zeci de proiecte la nivel național și internațional și a dezvoltat simulări de business folosite de companii din cele mai variate industrii.
În acest interviu, vorbim despre adevărata esență a educației antreprenoriale în România, despre ce diferențiază un lider autentic de unul decorativ, despre lecțiile utile ale eșecului și despre de ce, pentru un antreprenor la început de drum, nu perfecțiunea este cheia, ci acțiunea curajoasă și calibrată.
Nu trebuie să fii pregătit complet. Trebuie doar să începi.” – acesta este mesajul central al conversației cu Lucian, un manifest pentru toți cei care sunt gata să intre în ringul antreprenorial, cu realism, claritate și voință de creștere.
- Cum a început parcursul tău profesional? Ce te-a adus în zona de business, training și consultanță?
Parcursul meu profesional a început într-o perioadă complet diferită față de contextul actual. Absolvisem Facultatea de Electrotehnică și Automatizări la Politehnica din București, cu o pregătire solidă, dar ancorată în zona tehnică. Era sfârșitul unei epoci ale unui sistem totalitar și începutul anilor ’90, în care România intra într-o etapă de tranziție profundă – economică, politică, socială și își căuta repere. Totul era nesigur, dar în același timp, se deschideau uși pentru cei care aveau curajul să încerce ceva pe cont propriu.
Am fost printre primii care au înțeles potențialul domeniului IT&C, iar în anii ’90 mi-am înființat propria firmă. Nu aveam experiență de business, dar aveam pasiune, dorință de a învăța. A urmat o perioadă intensă de învățare prin eșecuri – clienți care nu plătesc, parteneriate fragile, presiunea cash-flow-ului – toate m-au forțat să dezvolt gândire strategică și reacție rapidă. Dar și bucuria de a construi ceva de la zero, de a inova, de a lua decizii.
Pe măsură ce businessul a crescut, am trecut de la rolul operațional la unul strategic. Am început să conduc echipe, să definesc procese, să coordonez proiecte. Asta m-a forțat să dezvolt competențe de leadership, management financiar, negociere – lucruri pe care nu le învățasem în facultate, dar pe care a trebuit să le învăț repede, pentru că altfel n-aș fi supraviețuit.
Prin 1996, am început să colaborez cu Open University Business School UK, unde am urcat treptele de recunoaștere academică, ocupând poziția de Director de Curs în modului Managementul Relațiilor cu Clienții și Cumpărătorii, în cadrul programului de MBA susținut în România prin Codecs.
Acolo am realizat că am o capacitate valoroasă: să traduc concepte teoretice în practică, să transform cunoașterea în acțiune.
Acesta a fost momentul în care am înțeles că, dincolo de antreprenoriat, am o altă misiune: să creez contexte de învățare aplicată, în care alți lideri și antreprenori să se poată dezvolta și să obțină rezultate notabile în piață, comparabile cu rezultatele organizațiilor care au intrat în Piața de Business a României. Așa a apărut Brightway® – nu ca o companie de training, ci ca un laborator de transformare prin experiență reală.
În fapt, consultanța și trainingurile au reprezentat un pași naturali, bazați pe o experienjță practică, necunoscută Consultanților de business din Vest. Am dorit ca toată experiența acumulată în business să fie pusă în slujba celor care voiau să crească, dar nu știau de unde să înceapă sau cum să evite greșeli costisitoare. Pentru acest demers, am dezvoltat programe tip simulări de business, în care instrumentele de management aveau aplicabilitate imediată în organizațiile pe care le-am mentorat, cu rezultate transformaționale, uimitor de benefic pentru Beneficiari, pentru Piața Românească.
Astăzi, după mai bine de 29 de ani în domeniul Consultanței de Management, cred cu tărie că cele mai valoroase lecții vin din practică. Rolul meu e să creez acel spațiu de învățare unde oamenii pot experimenta, greși, înțelege și se adapta permanent la mediul de business în continuă transformare.
Nu pronunțăm cuvântul SCHIMBARE, care are o conotație negativă, deoarece spune despre tine că ceea ce ai făcut până acum este greșit, că tu ești „eronat”, ceea ce nu este adevărat pentru că suntem ceea ce suntem tocmai că am reușit prin experiențele noastre să obținem un echilibru funcțional – de unde și respingerea naturală la tot ce vine nou.
Discutăm în procesul de dezvoltare despre ADAPTARE, unde experiențele fiecăruia sunt date de intrare valide pentru echipele antreprenorilor, pentru businessurile pe care le conduc. Este unul principiile de bază a echipei mele, Brightway, în toate programele de training și consultanță.
- Ai predat cursuri de MBA, ai condus proiecte internaționale și ai format sute de oameni. Care este ingredientul-cheie al unui program de training reușit?
Pentru mine, ingredientul-cheie al oricărui program de training reușit este aplicabilitatea imediată. Poți vorbi elegant despre modele de leadership, despre cifre, despre strategii sau teorii din școală, dar dacă omul care participă la curs nu înțelege ce are de făcut concret, de a doua zi, la jobul lui – atunci totul a fost doar o prezentare frumoasă, nu un training real.
De aceea, am fost mereu preocupat să transform informația în instrumente clare și să creez contexte de învățare care să imite cât mai fidel situațiile din viața profesională. Nu doar pentru a testa participanții, ci pentru a-i face să simtă, la propriu, ce înseamnă să iei o decizie greșită, să te grăbești, să fii superficial sau să nu-ți asculți echipa. În momentul în care simți pe pielea ta „costul” acestor decizii – chiar și într-o simulare – începi să înveți cu adevărat.
De aici a pornit și dezvoltarea simulărilor noastre de business pentru toate „verticalele competențelor unui antreprenor”: Leadership, Management Financiar, Organizare, Time management, Motivare, Negociere, Comunicare, … care s-au transformat în „produse” construite 100% intern, pentru piața românească, aplicabile oriunde. Nu sunt simple jocuri. Sunt antrenamente reale, în care participanții devin pentru câteva ore manageri, antreprenori, lideri de echipă, coordonatori de resurse sau negociatori, în contexte cât se poate de apropiate de realitate.
Sunt programe în care se greșește mult, ca în viața reală, în care învățăm să privim Greșeala ca o oportunitate de învățare fără pentru a nu o repeta, a diminua consecințele umane și materiale. Pentru că în siguranța acelei simulări poți învăța plecând de la problemele reale ale ficărui participant, aceștia realizând zeci de conștientizări privind calitatea comunicarea, decizia strategiile pe baza KPI’s (indicatorilor de performanță) financiari, de proces, de piață, nivelul de competență.
Participanții își antrenează capacitățile de identificare din timp a consecințelor deciziilor ce urrmează a le adopta, trecând mental prin greșeală, simțind fiorii impactului de pierderi. Astfel devin super-vigilenți, activi, interesați, deschiși către introspecție și recalibrarea acțiunilor viitoare, obținând noi capacități de ADAPTAPTARE.
Un alt ingredient important este conexiunea umană. Eu nu vin să țin prelegeri. Vin să lucrez cu oameni. Să-i fac să gândească, să pună întrebări, să se contrazică, să caute soluții. Umorul și interactivitatea fac parte din metoda mea de lucru, nu pentru divertisment, ci pentru că sunt canale prin care poți sparge rigiditatea și poți activa participarea reală.
Un training bun e acela care nu se încheie când se termină sesiunea, ci care continuă în comportamentele, deciziile și rezultatele participanților. Învățarea nu înseamnă ce ai înțeles în sală, ci ce ai aplicat după ce ai ieșit din ea. Dacă reușim să ajutăm un om să facă un pas real în dezvoltarea lui – nu doar să-l „inspirăm” – atunci trainingul a reușit. Iar dacă putem face asta cu întreaga echipă a unei companii, impactul se traduce direct în rezultate de business.
- Cum gestionezi tu eșecul? Ce le spui celor care trec prin perioade grele în business sau în viață?
Eu văd eșecul ca pe un profesor dur, dar foarte eficient. Nu-l tratez nici cu dramă, nici cu rușine. Îl analizez. Îl descompun. Îl învăț. În toți acești ani, am avut și reușite, dar și eșecuri reale – am greșit decizii de business, am pierdut bani, am închis firme, am avut oameni în care am investit și care nu și-au asumat ce aveau de făcut. N-a fost plăcut, evident. Dar am învățat că eșecul face parte din procesul de a construi ceva autentic.
Problema nu e că greșești. Asta li se întâmplă tuturor, mai ales dacă încerci lucruri noi, dacă inovezi, dacă îți asumi riscuri. Problema apare atunci când refuzi să înveți din greșelile tale. Când repeți aceleași tipare și te aștepți la rezultate diferite. Asta e adevărata pierdere: timpul și energia risipite pentru că nu ai avut curajul să înfrunți eșecul cu luciditate.
Când lucrez cu tineri antreprenori, le spun adesea: „Dacă nu înveți repede, devine scump. Nu doar financiar, ci și emoțional, relațional, profesional.” Unele greșeli le poți plăti cu ani din viață. Tocmai de aceea, e vital să îți construiești un mecanism prin care să analizezi la rece ce n-a mers, să-ți asumi partea ta și să ajustezi traseul.
Din fericire, trăim într-o perioadă în care nu mai e nevoie să înveți doar pe cont propriu. Ai acces la oameni care au trecut prin exact aceleași obstacole ca tine – și care sunt dispuși să îți împărtășească experiențele lor. Asta înseamnă să știi să cauți mentori, să pui întrebări, să te expui și la perspective externe. Consultanța, în esență, exact asta face: te ajută să arzi niște etape dureroase, fără să sari peste lecții.
În viața profesională, e important să normalizezi ideea de eșec. Nu ca pe o scuză, ci ca pe o parte firească din joc. Dacă încerci să-l eviți cu orice preț, vei juca tot timpul defensiv. Și în business, cine joacă doar să nu piardă, rar ajunge să câștige cu adevărat.
Împreună cu echipa Brightway, ne-am format un obicei simplu: după fiecare proiect, bun sau prost, tragem linie, analizezăm și identificăm pentru fiecare capitol 10 îmbunătățiri pe care le putem aduce programului viitor. E un fel de „audit de lecții” cu repoziționare adaptativă, pe care îl aplicăm constant. Astfel teama de critică este spulberată de identificarea beneficiilor celor 10 îmbunătățiri pe fiecare subproces.
Așadar, celor care trec acum printr-o perioadă grea le spun doar atât: nu fugi de eșec – stai față în față cu el. Privește-l ca pe o investiție în propria ta maturitate. Dacă înveți din el, te poți adapta devenind mai bun, așa că nu l-ai trăit degeaba.
- Cum ar trebui să arate educația antreprenorială în România, dacă vrei să formezi oameni capabili să construiască pe termen lung?
Dacă vrem cu adevărat să formăm antreprenori care construiesc pe termen lung, trebuie să acceptăm că antreprenoriatul nu e o materie care se predă, ci o disciplină care se antrenează. De fapt, Teoria, reprezintă „perspective sistemice ale experianței altora” în contexte care chiar pot fi diferite de cele ale participanților (să nu uităm că mediul de business se schimbă abrupt). Așa apare și adversitatea manifestată față de teorie prin respingere, manifestată „finuț” de participanți prin replica „la noi este diferit”. caz în care teoria chiar încurcă.
Educația antreprenorială în România are nevoie de o schimbare de paradigmă: de la „predare” la „modelare comportamentală”. Tinerii au nevoie de un sistem care creează contextete în care informația să fie livrată imediat după procesul de conștientizare experențială.
Ce reprezintă contextele experențiale simulate? Este simplu: Laboratorul unde să poți să adopți decizii, să gestionezi resurse, să colaborezi, să negociezi, să identifici cum poți face mai bine lucrurile, chiar să eșuezi, evenimente în urma cărora se discută pe modele și instrumente de management. În viața reală Antreprenorul trăiește aceste lucruri zi de zi, dar fără a avea posibilitatea de analiză pe baza instrumentelor de management, consecințele fiind repetarea greșelilor, timp consumat, rezultate mediocre.
De aceea, simulările de business, proiectele practice, mentoratul și studiile de caz locale sunt esențiale.
Un tânăr are nevoie să acumuleze o experiență simulată inițial, să se inspire din cum funcționează marketingul digital în Silicon Valley, apoi să modeleze instrumentele și lecțiile învățate pentru piața din România. Și iarăși vorbim despre Adaptabilitatea modelelor la contextul românesc. Copierea acestora orbește care nu ia în considerare variabilele diferite ale contextului local, reprezintă o ecuație cu rezultate nemulțumitoare.
În cultura românească, greșeala este încă penalizată, acasă în familie, din clasele primare până în studenție. Ești „scos la tablă” pentru a-ți fi vânate greșelile, făcut de rușine în fața tuturor pentru că nu ai reținut pe de rost o teoremă (am avut personal în studenție acest moment cu unul din profesorii de talie mondială considerat una din mințile luminate ale matematicii – nu dăm nume, dar ca abilități de profesor acum pot să îl calific, sub-mediocru). Astfel avem o generație de antreprenori care se tem mai mult să greșească decât să înceapă. Este nevoie să schimbăm acest mindset. printr-o educație vie, contextualizată, bazată pe feedback real, cu accent pe autocunoaștere, inteligență emoțională și capacitatea de a lua decizii sub presiune.
În plus, educația antreprenorială trebuie să includă și componenta de autocunoaștere și gestionare a emoțiilor. Mulți antreprenori eșuează nu pentru că au o idee proastă, ci pentru că nu își cunosc propriile limite, nu știu să gestioneze stresul sau nu înțeleg relația cu echipa.
Educația antreprenorială pe termen lung trebuie să fie vie, practică, umană și contextualizată. Nu avem nevoie de cursanți de 10, ci de oameni care construiesc, greșesc inteligent și învață continuu.și cresc afaceri reale, cu impact în comunitățile lor.
- Dacă ai vorbi azi cu un tânăr care vrea să înceapă un business, ce sfat i-ai da?
Dacă ar fi să ofer un singur sfat unui tânăr care vrea să înceapă un business, acesta ar fi:
„Începe. Nu perfect. Nu pregătit complet. Ci prezent, atent și dispus să înveți repede.”
Mulți tineri blochează startul în așteptarea unui „moment ideal” care nu vine niciodată. Adevărul e că perfecțiunea e o iluzie, iar piața nu recompensează ideile bune, ci executarea disciplinată a unor pași imperfecți.
Testează ideea în realitate. Nu în minte, nu în PowerPoint. Ia contact cu clientul, cu efortul real de vânzare, cu reacțiile dure, cu frustrarea. Fă primul pas cu ce ai: un prototip simplu, o pagină de prezentare, o conversație cu un potențial client. Fiecare interacțiune e o bucată de realitate pe care o poți transforma în lecție.
Al doilea lucru important este: nu te baza doar pe tine. Caută mentori, nu validatori. Diferența dintre cei doi e simplă: influencerul îți spune ce vrei să auzi, validatorul îți spune ce trebuie să auzi. Un mentor cu experiență te poate ajuta să eviți greșeli costisitoare și să vezi ce nu e evident din poziția de începător. Un sfat bun, venit la momentul potrivit, poate face diferența între a închide businessul într-un an sau a construi o companie sustenabilă.
Aș adăuga și o nuanță importantă: nu confunda profitul cu succesul. Da, profitul este esențial – fără el, n-ai cum să crești, să reinvestești sau să îți susții echipa. Dar sunt businessuri care produc bani și atât. Niciun impact, nicio direcție, nicio contribuție reală. La fel, sunt oameni care construiesc ceva cu sens, dar care uită să se uite la cifre – și se trezesc că pasiunea lor nu e sustenabilă.
Idealul este echilibrul: un business care generează valoare, aduce profit, dar și schimbare, sens, direcție. Iar pentru asta, e nevoie de răbdare. Nu te îndrăgosti de ideea ta, ci de procesul de a o îmbunătăți constant.
I-aș mai spune tânărului antreprenor un lucru simplu, dar greu de aplicat: nu uita de tine în tot acest proces. Businessul tău va crește atât cât crești tu ca om. Dacă nu știi să-ți gestionezi emoțiile, energia, relațiile – riști să devii propriul tău obstacol. Învață să te adaptezi, să delegi, să asculți, să spui „nu” și, mai ales, să te oprești din când în când pentru a respira și a reevalua drumul.
Dacă e ceva ce învățăm din toate aceste răspunsuri, e următorul adevăr simplu, dar esențial:
Cariera, ca și antreprenoriatul, nu e o construcție teoretică. E o realitate trăită.
Se clădește cu decizii. Cu acțiuni. Cu înfrângeri care dor. Cu lecții care te ard. Cu oameni care pleacă și idei care nu funcționează. Dar și cu momente care schimbă totul: când cineva îți spune „Asta m-a ajutat cu adevărat”, când vezi o echipă crescând, când simți că nu doar vinzi – ci creezi sens.
Așadar: începe, testează, învață repede, caută ghidare și nu pierde direcția. „Rețeta” mea nu-ți va garanta succesul, succesul se construiește! Îmi doresc ca experiența mea să te inspire pentru a-ți construi propria ta fundație solidă în antreprenoriat.
