Doar 25% dintre primării își plătesc salariile din venituri proprii. Declarațiile ministrului Cseke Attila și comparația cu situația din 2021

Doar un sfert dintre primăriile din România reușesc să își acopere din venituri proprii cheltuielile salariale, a declarat ministrul Dezvoltării, Cseke Attila, în urma întâlnirii de la Parlament dintre liderii coaliției și primarii de comune.

Afirmația vine în contextul pregătirii unui pachet legislativ pentru reducerea cheltuielilor din administrația publică, asumat de Guvern prin angajarea răspunderii.

Datele prezentate de ministru arată că, din cele peste 3.200 de unități administrativ-teritoriale (UAT) din România, puțin peste 25% își pot susține din taxe și impozite locale strict cheltuielile cu salariile. Restul depind în mod majoritar de transferurile de la bugetul de stat.

Situația readuce în prim-plan o problemă structurală a administrației publice locale: gradul redus de autonomie financiară al primăriilor și dependența covârșitoare de alocările guvernamentale.

Potrivit declarațiilor ministrului Cseke Attila, analiza Ministerului Dezvoltării arată că, la finalul verii anului trecut, „puțin peste o pătrime” dintre UAT-uri își susțineau din venituri proprii cheltuielile salariale.

Este important de precizat că aceste cifre vizează doar cheltuielile de personal, nu întreaga funcționare a primăriilor. Cheltuielile de funcționare includ, pe lângă salarii, costuri cu utilitățile, bunurile și serviciile, reparațiile curente sau alte cheltuieli administrative.

În paralel, premierul Ilie Bolojan a subliniat că aproximativ 80% din bugetele administrației locale provin din transferuri de la bugetul de stat, comparativ cu o medie de aproximativ 50% la nivelul Uniunii Europene. Declarația sa, făcută în cadrul Adunării Generale a Asociației Comunelor, a stârnit reacții critice din partea primarilor prezenți.

Declarațiile actuale trebuie puse în contextul celor făcute de Cseke Attila în iulie 2021. La acel moment, ministrul afirma că doar 39 din cele 3.228 de primării din România reușeau să își acopere integral cheltuielile de funcționare din taxe și impozite locale.

Acele 39 de unități includeau:

• un singur Consiliu Județean;

• două municipii;

• patru orașe;

• 32 de comune.

Diferența majoră între datele din 2021 și cele prezentate în 2026 constă în criteriul analizat. În 2021, era vorba despre întreaga funcționare a primăriei (salarii + bunuri și servicii), în timp ce astăzi ministrul face referire exclusiv la capacitatea de a acoperi salariile.

Chiar și așa, concluzia rămâne una îngrijorătoare: majoritatea covârșitoare a administrațiilor locale nu sunt autosustenabile.

În pachetul legislativ pe care Guvernul intenționează să îl adopte prin angajarea răspunderii, este prevăzut un mecanism pentru primăriile care nu își pot susține salariile din venituri proprii.

Concret, pentru aceste UAT-uri va fi instituită o grilă de salarizare stabilită prin Hotărâre de Guvern în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Măsura a fost criticată dur de sindicate. Liderul filialei Buzău a Sindicatului Național al Salariaților Comunelor și Orașelor (SCOR), Adrian Marin, a numit-o „grila pentru săraci”, susținând că aceasta ar introduce salarii mai mici decât cele aflate în prezent în plată.

Potrivit sindicaliștilor, măsura ar putea accentua discrepanțele dintre administrațiile locale bogate și cele sărace și ar putea duce la pierderea personalului calificat din zonele mai puțin dezvoltate.

Problema finanțării administrației locale are cauze multiple:

1. Baza fiscală redusă în mediul rural – În multe comune, veniturile din taxe și impozite sunt extrem de scăzute, din cauza populației reduse și a nivelului scăzut al activității economice.

2. Fragmentarea administrativă – România are peste 3.200 de UAT-uri, multe dintre ele cu sub 2.000 de locuitori, ceea ce face dificilă susținerea unui aparat administrativ eficient.

3. Transferurile centralizate – Sistemul actual de finanțare favorizează dependența de bugetul central, prin alocări din TVA și impozitul pe venit.

4. Structuri administrative supradimensionate – În unele cazuri, cheltuielile de personal sunt disproporționate raportat la capacitatea de încasare locală.

Conform datelor prezentate de premierul Ilie Bolojan, România se află peste media europeană în ceea ce privește ponderea transferurilor de la bugetul central către administrația locală.

Dezbaterea actuală pune în discuție însăși filozofia administrației publice locale. Pe de o parte, principiul autonomiei locale presupune că autoritățile trebuie să aibă resurse proprii suficiente pentru a-și gestiona responsabilitățile. Pe de altă parte, realitatea financiară arată că multe primării nu pot funcționa fără sprijin de la centru.

Criticii reformei susțin că introducerea unei grile unice pentru primăriile „nesustenabile” ar putea duce la o formă de centralizare mascată și la pierderea flexibilității locale.

Susținătorii măsurii argumentează însă că este nevoie de disciplină bugetară și de corelarea cheltuielilor salariale cu capacitatea reală de încasare.

Pe lângă grila de salarizare diferențiată, în spațiul public au fost vehiculate și alte posibile măsuri:

• reorganizarea administrativ-teritorială;

• comasarea comunelor foarte mici;

• plafonarea numărului de posturi în funcție de populație;

• stimularea creșterii bazei de impozitare locală;

• digitalizarea și eficientizarea colectării taxelor.

Până în prezent, însă, Guvernul nu a anunțat o reformă administrativ-teritorială amplă, deși tema revine periodic în dezbaterea publică.

Declarațiile ministrului Cseke Attila confirmă o realitate structurală: majoritatea primăriilor din România nu sunt autosustenabile financiar nici măcar în ceea ce privește salariile angajaților.

Comparativ cu 2021, situația pare mai bună la prima vedere, însă diferența este doar de metodologie. Dacă în 2021 doar 39 de primării își acopereau integral cheltuielile de funcționare, astăzi doar un sfert reușesc să acopere salariile.

În lipsa unor reforme profunde privind finanțarea administrației locale, reorganizarea teritorială și stimularea dezvoltării economice locale, dependența de bugetul central va rămâne o vulnerabilitate majoră a sistemului public din România.