Raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului privind proiectul reactoarelor modulare mici de la Doicești indică un mecanism financiar controversat prin care terenul necesar investiției ar fi fost cumpărat de compania de proiect RoPower la un preț de 16 ori mai mare decât valoarea achitată inițial de partenerul privat Nova Power & Gas. Documentul vorbește despre dezechilibre majore între contribuția companiei de stat Nuclearelectrica și cea a partenerului privat, despre modificări de praguri de aprobare înaintea tranzacției și despre „evaporarea” unor mecanisme de protecție prevăzute de lege.
Proiectul reactoarelor modulare mici, cunoscut drept proiectul SMR de la Doicești, prezentat public drept una dintre cele mai importante investiții energetice strategice ale României, intră într-o zonă de controverse majore după concluziile unui raport al Corpului de Control al Prim-Ministrului privind modul în care au fost derulate anumite operațiuni financiare și decizii societare în jurul companiei de proiect RoPower Nuclear.
Potrivit documentului, partenerul privat Nova Power & Gas ar fi reușit să vândă către RoPower terenul de la Doicești la un preț de aproximativ 16 ori mai mare decât cel plătit inițial pentru aceeași suprafață. Tranzacția ridică semne serioase de întrebare cu privire la protejarea interesului public, la modul în care au fost folosiți banii companiei de stat Nuclearelectrica și la raportul real dintre riscurile asumate de stat și beneficiile obținute de partenerul privat.
Conform raportului, terenul de aproximativ 52 de hectare, necesar dezvoltării proiectului nuclear, a fost cumpărat de Nova Power & Gas în decembrie 2021 pentru aproximativ 2,8 milioane de euro. Câțiva ani mai târziu, în iunie 2025, aceeași suprafață a fost transferată către RoPower, compania comună deținută în proporții egale de Nuclearelectrica și Nova, pentru suma totală de 46,39 milioane de euro cu TVA.
Această diferență uriașă de valoare se află în centrul criticilor formulate în raport. Documentul indică faptul că prețul total a fost format dintr-un preț de vânzare de 24,34 milioane de euro și un așa-numit „acord de refacturare” de 22,05 milioane de euro. Rezultatul final: un teren cumpărat inițial cu 2,8 milioane de euro a ajuns să fie vândut către compania de proiect cu peste 46 de milioane de euro.
Proiect strategic pentru România, dar cu întrebări majore privind interesul public
Proiectul SMR de la Doicești a fost prezentat ca un pas important pentru viitorul energetic al României. Reactoarele modulare mici sunt promovate la nivel internațional ca soluții nucleare de nouă generație, cu potențial de a susține producția de energie curată, stabilă și cu emisii reduse de carbon.
Pentru România, proiectul a fost asociat cu ideea de independență energetică, securitate regională, inovare tehnologică și consolidarea parteneriatului strategic cu Statele Unite. În plan public, Doiceștiul a fost prezentat ca un posibil reper european pentru implementarea tehnologiei SMR.
Tocmai de aceea, concluziile Corpului de Control sunt cu atât mai importante. Când o investiție strategică ajunge să fie marcată de suspiciuni privind supraevaluări, refacturări, modificări de praguri de aprobare și dezechilibre între parteneri, discuția nu mai este doar una tehnică sau contabilă. Devine o problemă de guvernanță corporativă, de protecție a banului public și de responsabilitate instituțională.
Raportul sugerează că statul român, prin Nuclearelectrica, ar fi asigurat cea mai mare parte a finanțării proiectului, în timp ce partenerul privat ar fi beneficiat de o poziție foarte avantajoasă, inclusiv prin vânzarea terenului la un preț mult mai mare decât costul inițial.
Teren cumpărat cu 2,8 milioane de euro și vândut cu peste 46 de milioane de euro
Cronologia tranzacției este una dintre cele mai sensibile părți ale raportului. Nova Power & Gas a cumpărat terenul de la Doicești în decembrie 2021 pentru aproximativ 2,8 milioane de euro. Terenul urma să fie utilizat pentru dezvoltarea proiectului SMR, după ce amplasamentul fusese inclus în analiza pentru viitoarea investiție nucleară.
În iunie 2025, terenul a fost vândut către RoPower Nuclear, compania de proiect deținută 50% de Nuclearelectrica și 50% de Nova Power & Gas. Valoarea tranzacției a ajuns la 46,39 milioane de euro cu TVA, adică de aproximativ 16 ori mai mult decât suma achitată inițial de Nova.
Raportul ridică întrebarea esențială: care este justificarea economică a acestei creșteri spectaculoase de valoare? O diferență atât de mare între prețul de achiziție și prețul de transfer către compania de proiect ar trebui să fie susținută de investiții clare, documentate, necesare și reflectate în valoarea reală a terenului.
În lipsa unei justificări economice solide, tranzacția poate fi percepută ca un mecanism prin care partenerul privat a obținut un beneficiu major, finanțat indirect din resursele companiei de stat.
Cum ar fi fost „evaporată” protecția statului
Una dintre cele mai grave observații ale Corpului de Control privește modul în care ar fi fost evitate mecanismele de protecție prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990.
În mod normal, dacă Nova Power & Gas ar fi adus terenul ca aport în natură la capitalul social al RoPower, legea ar fi impus o evaluare independentă prin evaluatori desemnați de Registrul Comerțului. Acest mecanism are rolul de a proteja acționarii și societatea împotriva supraevaluării bunurilor aduse ca aport.
În schimb, potrivit raportului, terenul nu a fost adus ca aport în natură, ci a fost vândut către RoPower după expirarea termenului de doi ani de la înființarea societății. Documentul arată că tranzacția s-a realizat la doar șapte zile după expirarea acestui termen, moment după care anumite restricții legale de protecție nu mai erau aplicabile în aceeași formă.
Această succesiune de evenimente este prezentată în raport drept o strategie care ar fi scos Nuclearelectrica de sub protecția legii. Practic, în loc ca terenul să fie evaluat prin procedura mai strictă aplicabilă aporturilor în natură, acesta a fost vândut printr-un mecanism care a permis stabilirea unei valori mult mai mari.
Pentru o companie de stat, o asemenea situație este extrem de sensibilă. Nuclearelectrica nu este o societate oarecare, ci o companie strategică, cu capital majoritar de stat, care gestionează resurse importante și proiecte de interes național.
„Acordul de refacturare” și costurile excluse de evaluator
Un alt punct central al raportului este așa-numitul „acord de refacturare”, prin care Nova ar fi transferat către RoPower costuri suplimentare de peste 22 de milioane de euro.
Evaluatorul independent KPMG ar fi stabilit valoarea de piață a amplasamentului la aproximativ 24,45 milioane de euro, dar ar fi exclus anumite cheltuieli considerate ca neadăugând valoare terenului. Printre acestea s-ar fi aflat cheltuieli de aproximativ 19,1 milioane de euro, inclusiv dobânzi la capitalul propriu al Nova sau renovări de clădiri.
Cu toate acestea, potrivit raportului, Nova ar fi refacturat către RoPower exact aceste costuri excluse de evaluator, în valoare de 19,49 milioane de euro fără TVA. Printre cheltuielile refacturate se regăsesc 5,44 milioane de euro reprezentând „dobândă pe capitalul propriu Nova”, dar și lucrări realizate de Electrogrup, companie din același grup cu Nova.
Această situație este una dintre cele mai controversate din întregul raport. Dacă evaluatorul a exclus anumite costuri deoarece nu adăugau valoare terenului, includerea lor ulterioară prin refacturare ridică întrebări privind fundamentarea economică a tranzacției.
În termeni simpli, compania de proiect RoPower, finanțată în mare parte de Nuclearelectrica, ar fi ajuns să suporte costuri pe care evaluatorul le considerase nerelevante pentru valoarea terenului. Astfel, statul ar fi finanțat indirect inclusiv costuri ale partenerului privat.
Praguri de aprobare schimbate înainte de tranzacție
Raportul Corpului de Control menționează și o modificare importantă a regulilor interne de aprobare din cadrul RoPower. Cu doar șapte zile înainte de semnarea contractului pentru achiziția terenului, Adunarea Generală a RoPower, inclusiv prin votul reprezentantului Nuclearelectrica, ar fi modificat pragurile de aprobare pentru contracte.
Pragul de la care era necesară aprobarea Adunării Generale ar fi fost ridicat de la 5 milioane de euro la 50 de milioane de euro. Prin această modificare, tranzacția de aproximativ 46 de milioane de euro a putut fi aprobată la nivelul Consiliului de Administrație, fără a mai trece printr-un nivel superior de control.
Această modificare ridică semne de întrebare privind transparența și controlul decizional. Într-o tranzacție de asemenea valoare, care implica fonduri provenite în mare parte de la compania de stat, un nivel ridicat de verificare și aprobare ar fi fost firesc. Creșterea pragului înaintea tranzacției poate fi interpretată ca o decizie care a redus controlul asupra unei operațiuni financiare majore.
Statul a finanțat majoritatea costurilor, dar beneficiile au rămas împărțite egal
Un alt element esențial este dezechilibrul dintre contribuția Nuclearelectrica și cea a partenerului privat. Până în martie 2026, cheltuielile totale ale proiectului Doicești ar fi ajuns la 275,8 milioane de dolari. Din această sumă, cea mai mare parte ar fi fost finanțată de Nuclearelectrica prin împrumuturi de acționar, în valoare de aproximativ 228,6 milioane de dolari.
În același timp, Nova Power & Gas deține 50% din compania de proiect, în condițiile în care contribuția financiară directă ar fi fost limitată în principal la capitalul social, de aproximativ 4 milioane de euro, iar restul avantajului economic ar fi fost legat de terenul vândut către RoPower.
Corpul de Control consideră că asocierea în cote egale nu ar fi avut o justificare logică sau economică, în contextul în care riscurile, obligațiile și contribuțiile nu ar fi fost distribuite echilibrat între compania de stat și partenerul privat.
Aceasta este una dintre concluziile cu cea mai mare miză publică. Dacă statul asigură finanțarea principală și își asumă riscurile majore, dar beneficiile și drepturile sunt împărțite egal, atunci apare întrebarea dacă interesul public a fost suficient protejat.
Cine este în spatele Nova Power & Gas și legătura cu Nova Gas&Trade
Nova Power & Gas face parte dintr-un grup de firme asociat fraților Mureșan, nume influente în piața energiei din România. În spațiul public, grupul a fost menționat și în legătură cu alte proiecte importante din sectorul energetic, inclusiv în contextul discuțiilor privind achiziția de gaze naturale lichefiate din Statele Unite printr-un intermediar român, Nova Gas&Trade.
Această conexiune este relevantă deoarece arată poziționarea grupului în mai multe zone de interes energetic major: energie electrică, gaze, infrastructură, posibile intermedieri și proiecte strategice. Într-o piață în care statul este un actor important, iar companiile publice gestionează resurse majore, relația dintre grupurile private și societățile de stat trebuie analizată cu maximă atenție.
Nu orice asociere public-privată este problematică. Dimpotrivă, proiectele mari pot necesita parteneri privați cu experiență, capacitate tehnică și flexibilitate. Problema apare atunci când structura parteneriatului pare dezechilibrată, când riscul principal este preluat de stat, iar beneficiile financiare inițiale ajung la partenerul privat.
Proiect strategic, dar cu întrebări care cer răspunsuri publice
Raportul Corpului de Control al Prim-Ministrului privind proiectul SMR de la Doicești ridică întrebări grave despre modul în care a fost administrat interesul public într-unul dintre cele mai importante proiecte energetice ale României.
Terenul cumpărat inițial de Nova Power & Gas cu aproximativ 2,8 milioane de euro a ajuns să fie vândut companiei de proiect RoPower cu 46,39 milioane de euro, printr-o structură care a inclus un preț de vânzare și un acord de refacturare. În paralel, raportul indică evitarea unor mecanisme de protecție prevăzute de Legea 31/1990, includerea unor costuri excluse de evaluator și modificarea pragurilor de aprobare chiar înainte de tranzacție.
În plus, Nuclearelectrica ar fi finanțat cea mai mare parte a proiectului prin împrumuturi de acționar, în timp ce partenerul privat păstrează o participație egală în compania de proiect. Acest dezechilibru ridică problema fundamentală a raportului dintre risc, contribuție și beneficiu.
România are nevoie de proiecte energetice strategice, inclusiv de soluții nucleare moderne și investiții care pot consolida securitatea energetică. Dar tocmai pentru că aceste proiecte sunt strategice, ele trebuie construite pe transparență, evaluări riguroase, protecția banului public și parteneriate echilibrate.
Proiectul SMR de la Doicești poate rămâne important pentru viitorul energetic al țării. Însă înainte de a fi prezentat drept model de succes, statul trebuie să explice clar cum au fost cheltuiți banii, de ce terenul a fost cumpărat la un preț de 16 ori mai mare, cine a aprobat modificările de praguri și cum a fost protejat interesul Nuclearelectrica.
Fără aceste răspunsuri, proiectul riscă să fie perceput nu doar ca o investiție energetică, ci ca un nou exemplu de parteneriat public-privat în care statul plătește, iar beneficiile se distribuie inegal.
