Un raport Expert Forum ridică semne de întrebare asupra originii fondurilor cu care a fost finanțat PSD în 2024, arătând că firme nou-înființate sau cu cifră de afaceri modestă au acordat împrumuturi de milioane de lei partidului. Activistul civic Sorin Ioniță acuză o verigă lipsă în controlul public: Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF, iar verificările privind sursa banilor sunt practic inexistente. Pe fundal, statul a plătit anul trecut peste un miliard de lei pentru subvenții și rambursări de campanie.
EFOR descrie o schemă perfect legală la suprafață, dar care poate ascunde riscuri majore de integritate:
-
O persoană sau o firmă acordă împrumut/donație mare către partid.
-
Partidul cheltuie sumele în campanie. Dacă îndeplinește pragurile legale, primește rambursări de la buget (prin AEP).
-
Din aceste încasări, partidul restituie împrumutul finanțatorului.
-
Rezultatul, spune Ioniță: bani care nu au fost verificați la origine se reîntorc „curați” către sponsor, pe traseul buget public → partid → finanțator.
EFOR subliniază că verificarea originii fondurilor nu este robustă în România: AEP controlează legalitatea tranzacțiilor, nu și proveniența banilor; ANAF nu este integrat într-un flux automat de schimb de date, iar băncile și Oficiul pentru Prevenirea Spălării Banilor operează pe semnale punctuale, nu pe scanări sistemice ale finanțării politice.
În raportul EFOR, la care face trimitere Ioniță, sunt inventariate exemple ce ridică suspiciuni rezonabile:
-
Grupul Sasu / NUBA:
-
Jean Sasu (co-proprietar NUBA) ar fi împrumutat PSD ca persoană fizică și prin firme cu 3,7 milioane lei; soția, Ana Maria Sasu, ar mai fi adăugat 1,6 milioane lei printr-o firmă.
-
Printre entitățile implicate: EUPHORICH WORLD, ISC ESTATE, Youth Essentials, Trade Sphere Brokers.
-
Trade Sphere Brokers, administrată de o apropiată a rețelei de evenimente NUBA, ar fi finanțat PSD cu 1,6 milioane lei.
-
EFOR notează că unele firme ar fi fost înființate recent și ar fi avut venituri mult sub sumele împrumutate, ceea ce ridică întrebări despre sursa efectivă a banilor.
-
-
Familia Besciu:
-
Alexandru și Ana Maria Besciu ar fi împrumutat PSD prin BAV IT Business Consulting și Youth Essentials cu 3,2 milioane lei.
-
EFOR indică conexiuni între Besciu și Sasu în ecosistemul de firme.
-
-
Firma „fulger”: exemplul citat de Ioniță în care o societate cu data înființării în martie 2024, cifră de afaceri sub 1 milion pe tot anul, împrumută PSD cu 1,6 milioane după doar două luni de existență. Tehnic posibil (prin împrumut de acționar sau inter-companii), dar nerezonabil fără verificări de substanță privind proveniența banilor.
Aceste situații nu confirmă automat infracțiuni, dar corespund unor indicatori clasici de risc în anti-money laundering (AML): mismatch între puterea economică declarată și sumele mobilizate, vehicule corporative tinere care rulează sume disproporționate, fluxuri rapide pre-campanie.
Potrivit lui Sorin Ioniță, AEP ar fi transmis că „nu are protocol” de schimb de date cu ANAF și nici buget pentru abonamente la baze private de date despre firme. În absența unei integrări:
-
AEP nu poate corobora rapid bilanțuri, cifre de afaceri, capitaluri, datorii, fluxuri de numerar ale sponsorizilor cu realitatea fiscală.
-
ANAF nu semnalizează proactiv tranzacțiile cu risc AML din zona finanțării politice.
-
Rambursările publice pot deveni, de facto, trasee de „curățare” a fondurilor, dacă partidele returnează împrumuturile fără să existe due diligence asupra originii.
Ioniță plasează această problemă într-un context mai larg de incoerență instituțională: ANAF „vede” cetățenii cu restanțe minore, dar ratează semnale puternice precum mașini de lux pe micro-firme rurale sau împrumuturi politice care depășesc cu mult capacitatea economică a finanțatorului.
De ce miza este uriașă în 2024–2025
-
Peste 1 miliard de lei plătiți în 2024 pentru subvenții și rambursări.
-
Patru runde de alegeri într-un an electoral dens: presiune maximă pe sursele de finanțare.
-
Decizia CCR 297/2025 a complicat accesul la declarațiile de avere, reducând transparența pe segmentul de integritate.
-
Partidele au folosit masiv împrumuturi private și donații pentru a maximiza rambursările – practică legală, dar care cere filtre AML solide.
Fără interoperabilitate instituțională și analiză de risc la nivel de sistem, România riscă să valideze un model periculos: politica finanțată opac, cu returnare publică a banilor, într-un cadru în care verificarea originii este formalistă.
Ce spun specialiștii în integritate: 5 măsuri imediate
-
Protocol AEP–ANAF–ONPCSB, cu interfețe automate: verificare la sursă a sponsorizărilor/împrumuturilor, cross-check de conturi, rulaje, datorii, litigii, legături între firme.
-
Praguri de alertă și scoring de risc:
-
firme mai tinere de 12–24 luni;
-
raport împrumut/CA > 0,5;
-
capitaluri negative;
-
rețele de firme cu acționariat comun;
-
flash-funding (intrări ieșiri accelerate pre-campanie).
-
-
Publicarea lunară (open data) a listelor de finanțatori și a sumelor, cu identificatori (CUI/CNP anonimizat parțial) pentru o auditare civică reală.
-
Limită consolidată pe persoană/beneficiar real: plafon anual cumulativ pentru donații+împrumuturi către toate partidele, corelat cu venituri și lichidități demonstrabile.
-
Rambursări condiționate de due diligence: partidele care solicită rambursări să fie obligate să probeze că au făcut verificări de substanță asupra finanțatorilor, altfel rambursarea se suspendă.
Partidele invocă, de regulă, că au respectat litera legii și că nu sunt organe de anchetă. AEP subliniază că mandatul său acoperă legalitatea cheltuielilor, nu sursa fondurilor. Tocmai de aceea, Guvernul și Parlamentul trebuie să intervină:
-
prin modificări legislative (Legea 334/2006),
-
prin mandate clare de interoperabilitate,
-
prin finanțare pentru infrastructura IT de control,
-
prin sancțiuni efective când partidele nu pot proba originea licită a banilor.
Raportul EFOR și avertismentele lui Sorin Ioniță expun o vulnerabilitate sistemică: banii intră în politică pe canale opace și pot fi returnați din buget fără due diligence real. Cât timp AEP nu schimbă date cu ANAF, iar fluxurile nu sunt automatizate și bazate pe risc, România rămâne o țintă ușoară pentru inginerii financiare care subminează integritatea competiției politice. Cu un miliard de lei curgând anual în sistem, miza nu mai e doar despre cine câștigă alegerile, ci despre credibilitatea statului în fața propriilor contribuabili.
