Într-un articol publicat de Libertatea, jurnaliștii Andrei Crăițoiu și Dumitru Angelescu dezvăluie tabloul sumbru al cinematografelor din București, care odinioară erau punctele fierbinți ale vieții culturale și sociale ale orașului, dar care acum zac în paragină și mizerie.
La începutul anilor ’90, pe Bulevardul Regina Elisabeta și pe Magheru, cinematografele atrăgeau mulțimi imense de spectatori, iar filmele erau rulate neîncetat pentru a satisface cererea publicului. Imagini ale vremurilor de glorie își găsesc locul în memoria unor bătrâni nostalgici, care își amintesc cu drag de atmosfera vibrantă și de coziile nesfârșite ce se formau pentru a prinde un loc la filmele proiectate.
Din păcate, realitatea de azi este departe de acele vremuri. Cele mai prestigioase cinematografe, precum „Capitol”, „București”, „Victoria” și „Corso”, au devenit acum doar umbre ale trecutului glorios. Clădirile care odinioară erau pline de viață sunt acum abandonate și pline de gunoaie, iar ruinele lor sunt martore ale unor vremuri apuse.
Reporterii au avut discuții cu localnici care își amintesc cu nostalgie de zilele când cinematografele erau centrul vieții sociale și culturale. Unii dintre aceștia rememorează cum adolescența le-a fost marcată de serile petrecute la cinematograf, în lipsa altor forme de divertisment.
Statisticile oferă o imagine sumbră a situației. Din cele aproximativ 450 de cinematografe existente în România la începutul anilor ’90, astăzi mai sunt în funcțiune doar 95. În timp ce în 2022 s-au înregistrat 641.149 de proiecții cu un total de 11.232.999 de spectatori, încasările generând 246 de milioane de lei, documentele oficiale ale Centrului Național al Cinematografiei arată că în 2023 nu au fost adoptate niciun fel de acte normative, iar nicio ședință publică nu a avut loc în prezența mass-media.
Articolul subliniază degradarea și abandonul cinematografelor din București, semnificând o pierdere culturală și istorică pentru oraș și pentru întreaga țară. Ruinele cinematografelor sunt acum mărturii ale unei epoci de glorie, dar și a unei triste realități contemporane.
