În ultimele decenii, în special cu expansiunea rețelelor sociale, discursul public al politicienilor a suferit transformări semnificative. Dacă în trecut, politica se desfășura preponderent în cadrul instituțiilor tradiționale – partide, televiziuni sau întâlniri fizice cu electoratul – în prezent, politicienii trebuie să își construiască și să își gestioneze imaginea publică pe platforme precum Facebook, Twitter, Instagram sau TikTok.
În acest context, se ridică o întrebare esențială: Cum s-a schimbat discursul public al politicienilor în acest nou peisaj digital, marcat de algoritmi și interacțiune constantă cu electoratul?
Autorul cărții „Un altfel de ghid al Parlamentarului Eficient” ne îndeamnă să participăm la acest studiu completând următorul chestionar: https://forms.gle/RDk4ca5PkWFdyryG7
Rețelele sociale sunt guvernate de algoritmi care decid ce ajunge în fața utilizatorului și ce rămâne invizibil. Acești algoritmi favorizează conținutul care generează interacțiune rapidă: like-uri, comentarii și distribuiri. Astfel, pentru ca un politician să rămână relevant pe platformele sociale, el trebuie să se adapteze la cerințele acestora, adică să producă mesaje care captează rapid atenția, uneori fără a oferi un conținut de substanță. Politicienii, în mod inevitabil, încep să urmeze aceste reguli pentru a ajunge la electoratul din mediul online, iar acest lucru are implicații importante asupra felului în care sunt structurate mesajele lor.
Unul dintre efectele cele mai vizibile este simplificarea excesivă a mesajelor. În încercarea de a atrage cât mai multe reacții rapide, politicienii optează pentru mesaje scurte, de impact, adesea apelând la emoții puternice. De cele mai multe ori, aceste mesaje sunt reduse la lozinci care nu sunt susținute de argumente clare sau de informații verificate. Aceasta este o tendință periculoasă care poate conduce la deteriorarea discursului public, transformând politica într-un joc de imagine, în detrimentul unei dezbateri aprofundate și informative.
Un alt aspect al acestei schimbări este accentul pus pe emoție, mai mult decât pe argumente clare și verificabile. Emoțiile, fie că vorbim despre furie, frustrare sau speranță, sunt extrem de eficiente în atragerea atenției și în mobilizarea alegătorilor. Din păcate, acest tip de politică bazată pe emoții poate duce la o degradare a calității dezbaterii publice, în care argumentele logice și bine documentate sunt lăsate pe plan secund.
Rețelele sociale oferă o platformă unde politicienii pot amplifica mesaje extrem de polarizante, care fac apel la temerile și resentimentele publicului. Astfel, politica emoțională ajunge să prevaleze, în locul unui discurs bazat pe analiza rațională a problemelor. În această eră a informației rapide, politicienii riscă să piardă legătura cu faptele și să se concentreze mai mult pe mesajele care provoacă reacții imediate, dar care adesea sunt superficial concepute și lipsite de substanță.
Un alt efect al presiunii de a răspunde rapid și constant pe rețelele sociale este suprafața discursului public. Politicienii sunt adesea nevoiți să-și concentreze mesajele pe subiecte ușor de înțeles, evitând complexitatea problemelor economice sau sociale care necesită un anumit grad de aprofundare. Astfel, într-o încercare de a fi „atractivi” și „ușor de consumat”, politicienii riscă să transforme politica într-un spectacol de imagine, unde subiectele cu adevărat importante sunt reduse la simplificări.
Mai mult, presiunea de a rămâne activ pe rețelele sociale îi determină pe politicieni să adopte un stil de comunicare mai personalizat și mai informal, apropiat de publicul larg, dar și mai expus riscului de a face afirmații fără fundament solid sau de a adresa teme secundare pentru a atrage atenția.
În acest context, polarizarea politică se intensifică. Politicienii pot folosi rețelele sociale pentru a crea sau a amplifica diviziunile, apelând la grupuri specifice, în loc să se concentreze pe coagularea unei majorități care să susțină soluții raționale și benefice pentru întreaga societate. Astfel, discursul politicienilor devine adesea un instrument de manipulare emoțională, mai degrabă decât un vehicul pentru promovarea unor politici fundamentate pe principii clare.
Pe termen lung, această direcție poate eroda încrederea publicului în procesoarele politice tradiționale și în încrederea în argumentele logice ale deciziilor politice. Alegătorii pot ajunge să aprecieze mai mult retorica simplă și emoțională decât discuțiile bazate pe date și fapte concrete, ceea ce riscă să fragmenteze și mai mult peisajul politic și să creeze un public mai polarizat și mai susceptibil la manipulare.
În ansamblu, era digitală și rețelele sociale au transformat profund discursul public al politicienilor, dar și așteptările alegătorilor. Dacă, pe de o parte, politicienii au acum o platformă rapidă și eficientă pentru a comunica direct cu publicul, pe de altă parte, acest lucru vine cu riscuri semnificative, inclusiv superficialitatea discursului, manipularea emoțională și polarizarea extremă.
Pentru a evita aceste capcane, politicienii trebuie să învețe să folosească rețelele sociale într-un mod responsabil, bazându-se nu doar pe imagini sau lozinci simpliste, ci și pe argumente clare, fundamentate și bine documentate. De asemenea, trebuie să își asume responsabilitatea de a educa publicul și de a încuraja un dialog mai profund, care să vizeze soluții concrete pentru problemele reale ale societății.
Într-o eră în care comunicarea politică se face tot mai mult în mediul digital, este esențial ca politicienii să își adapteze mesajele pentru a răspunde nevoilor și preocupărilor cetățenilor, fără a sacrifica substanța pentru simplificări emoționale. Este nevoie de un echilibru între utilizarea tehnologiei și păstrarea valorilor fundamentale ale democrației.
