Un fragment de podcast în care manelistul Tzancă Uraganu (nume real: Andrei Velcu) povestește, cu o nonșalanță tulburătoare, că a lovit femei cu care a avut relații a stârnit indignare publică și un val de apeluri la sesizări către CNA. Declarațiile au fost făcute în emisiunea online „un PODCAST mișto – O viață ca în filmele americane”, moderată de Adrian Cristea („Bursucu’”). Ceea ce a scandalizat suplimentar a fost absența totală a unei reacții critice din partea moderatorului în momentul în care invitatul a normalizat explicit violența asupra femeilor.
Discutând despre o fostă parteneră, artistul a spus: „Am mai lovit și eu femei în relațiile mele, o palmă, două…”. Când a fost întrebat dacă regretă, a continuat: „Nu știu neapărat dacă regret că i-am dat o palmă. Dacă îi dădeam vreun cuțit poate regretam… Și ea a căutat-o foarte mult”. Întrebat dacă se consideră violent, a adăugat: „Nu sunt un tip violent, dar o femeie când țipă foarte mult… poate îi mai dai o palmă să o trezești, să o stăpânești… o palmă, două, un picior – ceva mai dai la o femeie… Bine, știu că nu este normal”.
Clipul a strâns peste 115.000 de vizualizări și aproape 3.000 de aprecieri pe YouTube, iar secvența problematică a fost marcată în descriere în jurul minutului 01:09:00.
Influențatoarea Ilinca Urse a semnalat pe TikTok pasajul și a criticat tranșant atitudinea gazdei: „Nu este vorba doar de bărbații violenți, ci și de cei din jur. Ăsta cu care vorbește nu i-a zis nimic… nicio contrazicere, nimic”. Ea a subliniat că un podcast are o echipă editorială care aprobă și publică materialul, cu titluri laudative („O viață ca în filmele americane”), deși conține afirmații ce normalizează abuzul.
Urse a pus la dispoziție și linkul pentru plângeri online la CNA, îndemnând publicul să reclame conținutul: „Este foarte simplu. Durează două minute… noi, ca public, trebuie să fim vigilenți și să depunem plângeri”.
Valul de comentarii a fost covârșitor critic, atât față de invitat, cât și față de moderator:
-
„Nu este în regulă să normalizăm public oameni care agresează femeile. Indiferent de cum e «femeia». Nu e normal, domnule Bursuc.”
-
„Omul spune clar că lovește femeile ca practică «normală», iar tu nu ai avut niciun comentariu.”
-
„Unde e tricoul tău cu «Stop Violența»? Pentru acest invitat nu l-ai purtat. Dublu standard.”
Până la publicarea acestui material, nu există o reacție publică din partea moderatorului sau a echipei podcastului.
Chiar dacă un podcast online nu e televiziune clasică, principiile CNA privind protecția demnității umane, nediscriminarea și non-violența sunt invocate constant în derapaje similare difuzate pe platforme audiovizuale. Normalizarea violenței domestice, fie și „doar o palmă”, contravine atât legii, cât și standardelor editoriale de minimă responsabilitate.
În România, violența domestică este incriminată, iar lovirea sau alte violențe reprezintă infracțiune care se pedepsește conform Codului penal. „A lovi să o stăpânești” este exact tipul de retorică ce justifică abuzul și descurajează victimele să ceară ajutor. Repetat, astfel de mesaje pot produce efecte reale: relativizează agresiunea, mută vina pe victimă („ea a căutat-o”) și banalizează controlul prin violență.
Consiliul Național al Audiovizualului primește sesizări online pentru conținuturi audiovizuale considerate contrare legislației (ură, incitare la violență, discriminare, conținut de natură să afecteze demnitatea). Chiar în cazul conținutului difuzat în mediul digital, CNA poate analiza dacă există cadru de reglementare aplicabil (de exemplu, retransmisii pe televiziuni, platforme licențiate sau conținut cu caracter audiovizual ce intră sub incidența deciziilor CNA). În plus, platformele și producătorii au politici proprii privind incitarea la violență, care pot duce la demonetizare, eliminarea clipului sau avertismente.
Cum formulezi rapid o sesizare eficientă
-
Titlu: „Normalizarea violenței împotriva femeilor în podcast X – declarații Tzancă Uraganu”
-
Date utile: link către episod, timecode (≈ 01:09:00), numele moderatorului.
-
Fapta: citat esențial („o palmă, două… un picior…”) + mențiunea lipsei reacției editoriale.
-
Impact: public numeros, risc de justificare a agresiunii, atingerea demnității femeilor, afectarea minorilor care pot urmări conținutul.
-
Solicitare: analizarea conținutului, măsuri de corecție, avertisment sau sancțiune, după caz.
Podcasturile au ajuns un mediu cu audiențe masive, comparabile cu televiziunile. Asta implică datorii editoriale: moderarea declarațiilor care justifică violența, oferirea de context („violența e infracțiune”), drept la replică pentru vocea victimelor (experți, ONG-uri), disclaimer și resurse de ajutor. În absența lor, platforma devine vehicul de propagare a abuzului.
Nu e o chestiune de „corectitudine politică”, ci de siguranță publică. Datele despre violența în familie arată mii de cazuri anual; fiecare validare publică a „unei palme ca metodă educativă” se poate traduce în victime reale. De aceea, un moderator profesionist ar fi trebuit să:
-
contrazică ferm afirmațiile,
-
reamintească caracterul ilegal al lovirii,
-
ofere resurse pentru victime (112, DGASPC, ONG-uri),
-
marcheze editorial secvența (editare, avertisment, context).
Un alt nivel al problemei este modelarea comportamentelor. Maneliștii, vloggerii, influenceri sau sportivii au capital simbolic. Când un invitat cu notorietate spune „o palmă, două… un picior” și rămâne necontrazis, mulți tineri pot citi asta ca pe o validare. Nu e. A lovi e infracțiune. A justifica lovirea, fie și prin „a căutat-o”, e victim blaming.
Producătorii pot:
-
revizui episodul (tăieturi/blur, avertismente),
-
publica o notă editorială de regret și clarificare („nu susținem violența/ condamnăm afirmațiile”),
-
invita un expert în violență domestică pentru un episod de follow-up,
-
dona o parte din monetizare către organizații care susțin victimele violenței.
Brandurile care sponsorizează astfel de conținuturi pot cere standardizare editorială și clauze anti-violență în contracte. Platformele pot impune rating de vârstă și etichete pentru conținut sensibil.
Resurse pentru victime și martori
-
112 – în caz de pericol imediat.
-
Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) – ordine de protecție, consiliere, adăposturi.
-
ONG-uri specializate (ANAIS, Centrul FILIA, eLiberare etc.) – consiliere, suport juridic, psihologic.
-
Ordinul de protecție – se poate cere în regim de urgență la instanță; poliția poate dispune ordin de protecție provizoriu.
Cazul Tzancă Uraganu nu este doar „încă un scandal de internet”. Este o oglindă a felului în care o parte a industriei entertainmentului gestionează teme cu miza vieții și siguranței femeilor. „Nicio reacție” nu e o opțiune: este complicitate.
Violența domestică nu are nuanțe. „Doar o palmă” e tot violență. A o transforma în subiect „de glumă” sau „de viață ca-n filme” nu o face mai puțin penală. Iar când astfel de mesaje ajung la sute de mii de oameni, responsabilitatea nu mai e doar a invitatului, ci și a gazdei, a platformei și a publicului care alege să nu tacă și să sesizeze.
