Recorder a publicat recent o anchetă explozivă privind cazul RICHRBT – Regional Infrastructure Company for Highways Roads Bridges and Tunnels SRL, o firmă care a reușit să intre în top 100 companii din România după cifra de afaceri, raportând venituri de miliarde de lei, deși nu avea activitate reală.
Mai grav, sediul declarat al acestei companii era un WC public din Piața Charles de Gaulle din București, iar documentele arată că societatea a fost „furată” de la un mic antreprenor prin acte depuse la Registrul Comerțului, fără acordul acestuia.
Cazul a devenit simbolul disfuncționalităților din instituțiile statului și al riscului ca, în lipsa unor verificări serioase, fraude de proporții să fie validate oficial de ANAF și de ONRC.
Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a recunoscut gravitatea situației și a catalogat ancheta Recorder drept „foarte utilă”.
El a confirmat că ANAF investighează încă din 2024 fraude similare, în special în zona comercializării de panouri fotovoltaice, unde au apărut companii cu cifre spectaculoase, dar fără activitate reală.
„Am cerut ANAF să prezinte public rezultatele întregii anchete, pe măsura avansării cercetărilor și identificării tuturor celor vinovați”, a transmis ministrul într-o postare pe Facebook.
În replică, jurnalistul Recorder, Alex Nedea, a subliniat că utilitatea anchetei nu se rezumă la declarații, ci la măsuri ferme, luate imediat.
El a formulat o listă de cerințe clare pentru Guvern și pentru instituțiile responsabile, arătând că antreprenorii din România trebuie să fie protejați nu doar de hoții care fură bunuri din firmă, ci și de cei care pot fura firma în sine.
Principalele măsuri propuse de Alex Nedea:
-
Revizuirea urgentă a activității Registrului Comerțului – verificarea tuturor mecanismelor prin care pot fi înregistrate acte și schimbări de acționariat, pentru a elimina riscul ca firmele să fie preluate fraudulos.
-
Interconectarea bazelor de date ale instituțiilor – compararea datelor de la ANAF cu cele de la Inspecția Muncii, pentru a depista rapid discrepanțele privind angajații raportați. În cazul RICHRBT, diferența era uriașă: 1200 de angajați declarați la ANAF, dar doar unul singur înregistrat oficial.
-
Validarea automată a bilanțurilor cu extrase bancare – cifrele declarate de firme ar trebui corelate cu rulajele reale din conturi. În lipsa acestor verificări, companii-fantomă pot raporta venituri de miliarde, fără acoperire.
-
Verificarea modului de acordare a codului de TVA – un instrument care conferă credibilitate maximă unei firme, dar care a fost acordat inclusiv companiilor implicate în fraude.
-
Identificarea funcționarilor complici – Nedea atrage atenția că astfel de fraude nu pot fi posibile fără complicități interne, iar vinovații trebuie trași la răspundere.
Frauda descoperită în cazul RICHRBT nu este doar un episod izolat, ci semnul unui sistem fiscal și administrativ ușor de păcălit.
Deși România a cheltuit sume uriașe pentru digitalizare, baze de date esențiale nu comunică între ele. În lipsa interconectării, verificările sunt superficiale, iar fraudele pot trece drept activități legitime ani de zile.
Această slăbiciune afectează nu doar credibilitatea ANAF, ci și mediul de afaceri corect, unde antreprenorii onești sunt puși pe picior de egalitate cu escrocii.
Acordarea codului de TVA unei companii-fantomă, cu sediul într-un WC public, ridică semne de întrebare majore pentru investitori și parteneri internaționali.
„Ce credibilitate mai au oamenii de afaceri onești din România după un asemenea episod?”, întreabă retoric Alex Nedea.
În lipsa unor măsuri, există riscul ca România să fie percepută ca o piață nesigură, unde instituțiile statului nu pot garanta un mediu concurențial corect.
ONRC, instituția aflată în subordinea Ministerului Justiției, devine principalul vizat al scandalului. Capacitatea sa de a verifica autenticitatea actelor și identitatea celor care operează modificări în structura firmelor este pusă sub semnul întrebării.
De asemenea, lipsa unor mecanisme moderne de securitate informatică permite situații absurde, precum cea în care un antreprenor se trezește că firma i-a fost transferată „pe internet”.
La rândul său, ANAF are o responsabilitate majoră: aceea de a valida bilanțurile și de a acorda coduri de TVA doar după verificări riguroase.
Investigația Recorder a demonstrat că aceste controale sunt, în prezent, formale. Dacă datele ar fi fost corelate cu informațiile de la Inspecția Muncii sau cu extrasele bancare, frauda ar fi fost descoperită imediat.
Reacțiile stârnite de ancheta Recorder arată rolul crucial al presei de investigație în protejarea interesului public.
Cazul RICHRBT nu ar fi ajuns pe agenda autorităților fără presiunea generată de publicarea anchetei și fără apelurile ferme ale jurnalistului Alex Nedea.
Pentru moment, Guvernul și Ministerul Finanțelor recunosc gravitatea situației și anunță investigații. Însă antreprenorii așteaptă măsuri concrete: interconectarea bazelor de date, verificări automate și sancționarea celor vinovați.
Apelul lui Alex Nedea rămâne actual:
„Astăzi, oamenii de afaceri își pot proteja sediile cu firme de pază și sisteme de alarmă. Dar nu se pot proteja de cei care le pot fura firma cu totul. Asta e miza reală. Și aici trebuie să intervină statul.”
