Sistemul judiciar românesc traversează una dintre cele mai grave crize de credibilitate din ultimii 30 de ani. În ultimii trei ani, aproape 10.000 de dosare penale – multe vizând fapte de corupție, abuz în serviciu sau fraude majore – au fost închise ca urmare a prescripției faptelor, potrivit datelor oficiale ale Departamentului de Stat al SUA.
Printre beneficiarii acestui colaps judiciar se numără nume sonore: Liviu Dragnea, Sebastian Ghiță, Nicușor Constantinescu, Mitică Dragomir, Ovidiu Tender, Adrian Secureanu, iar în așteptare sunt alte procese de anvergură: Dan Voiculescu, Adrian Sârbu, Maricel Păcuraru, Lucian Duță, Radu Mazăre, Remus Truică, Sebastian Vlădescu.
Aceste cazuri au fost „curățate” în baza deciziilor Curții Constituționale și a unor hotărâri interpretative date de Înalta Curte de Casație și Justiție, care au afectat grav arhitectura Codului penal și a Legii 78/2000 privind combaterea corupției.
Rezultatul? Inculpați care nu au fost achitați pentru nevinovăție, ci au scăpat prin efectul legii, se întorc acum împotriva statului român și cer daune de milioane de euro pentru „erori judiciare”.
Jurnalistul Ionel Stoica, specializat în justiție, a atras atenția asupra unui fenomen nou: foști inculpați trimiși în judecată pentru fapte grave, dar scăpați prin prescripție, dau acum în judecată statul pentru „prejudicii morale”.
„În ultimele luni, zeci de inculpaţi care au scăpat de problemele penale au dat în judecată Statul Român – prin Ministerul Finanţelor – şi cer daune morale şi materiale de milioane de euro. Dosarele sunt înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti”, a scris Stoica într-o analiză recentă.
Printre cei care au deschis acțiuni în instanță se regăsesc:
-
Petru-Daniel Pitcovici, fost șef în Direcția Generală Anticorupție, implicat în dosarul „Băneasa – Puiu Popoviciu”;
-
Andrei-Mihai Bejenaru, fost ofițer DGA, același dosar;
-
Ilie-Cornel Șerban, fost șef al DGIPI („Doi și-un sfert”), tot în dosarul Băneasa;
-
Radu Frîncu, fost șef al EximAsig România;
-
Theodor-Cătălin Nicolescu, fost deputat PNL, inculpat în dosarele ANRP;
-
Ancuţa-Anda Macovei, fost director în ANAF;
-
Dumitru Dîmbu, fost procuror la Parchetul Suceava;
-
Bogdan-Dumitru Dumitraşcu, fost director APIA – deja câștigător al 65.000 euro daune morale;
-
Ana-Maria Pătru, fostă șefă a Autorității Electorale Permanente;
-
Marius Constantin Fecioru, fost secretar de stat în Ministerul Comunicațiilor – despăgubit cu 420.000 lei.
Totul a început cu deciziile Curții Constituționale din 2018 și 2022, care au declarat neconstituționale articolele privind întreruperea termenului de prescripție.
CCR a motivat că legislația nu definea clar momentul întreruperii cursului prescripției, lăsând instanțele să interpreteze diferit. În absența unei intervenții rapide din partea Parlamentului, mii de dosare penale – inclusiv de mare corupție – au devenit imposibil de soluționat pe fond, fiind închise automat.
A urmat un efect de domino: instanțele au constatat prescripția faptelor, rechizitoriile DIICOT și DNA au fost anulate parțial, iar inculpații au fost „eliberați” de răspunderea penală.
„Este o prăbușire a justiției penale românești. Statul nu a reacționat, Parlamentul a ignorat problema, iar între timp cazuri grele se sting unul după altul. Iar acum, culmea ironiei, cei care au scăpat cer bani statului”, avertizează jurnalistul Ionel Stoica.
Pe rolul Tribunalului București au fost înregistrate zeci de cereri având ca obiect „repararea prejudiciilor pentru erori judiciare”, depuse de foști inculpați care au beneficiat de prescripție.
Fiecare dosar vizează despăgubiri cuprinse între 50.000 și 1 milion de euro, sumele fiind justificate prin „afectarea imaginii publice”, „stresul emoțional” sau „pierderile de venituri cauzate de anchetă”.
Surse judiciare citate de Epoch Times afirmă că unele cazuri au fost deja soluționate favorabil reclamanților, creând un precedent periculos pentru bugetul de stat.
Statul Român este reprezentat în aceste cauze de Ministerul Finanțelor, însă în majoritatea situațiilor nu există o strategie unitară de apărare – motiv pentru care mai multe procese s-ar putea încheia cu despăgubiri consistente plătite din bani publici.
În ciuda dezastrului juridic, Parlamentul României nu a reușit până astăzi să adopte o reformă reală a Codului penal.
Deciziile Curții Constituționale au „șters” zeci de articole, însă modificările legislative promise de Ministerul Justiției au rămas la stadiul de proiecte uitate.
Mai mult, niciun ministru al Justiției nu a propus o strategie de compensare sau o soluție pentru reducerea efectelor retroactive ale prescripției.
În paralel, DNA și DIICOT au anunțat că peste 1.200 de dosare au fost închise exclusiv din cauza prescripției, în timp ce mii de alte cauze penale se află în pericol de a fi clasate în 2026, odată cu expirarea termenelor maxime.
„Este o formă de abandon instituțional. Practic, lupta anticorupție a fost dezactivată prin neglijență. Justiția românească respiră acum prin aparate, iar societatea civilă tace”, spune un procuror DNA sub protecția anonimatului.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o reformă juridică pentru claritate și echitate s-a transformat într-un mecanism de impunitate pentru marii corupți.
Curtea Constituțională a emis, între 2018 și 2025, peste 20 de decizii care au afectat direct instrumentele de anchetă penală: interceptările, protocoalele SRI, prescripția, abuzul în serviciu și definirea grupului infracțional organizat.
Judecătorii și procurorii recunosc, neoficial, că „paralizia legislativă” face aproape imposibilă urmărirea penală în dosare complexe, mai ales cele economice.
„Deciziile CCR au tăiat picioarele justiției penale. Azi, chiar și dosarele care pornesc de la zero au șanse minime de finalizare în termenul legal. Iar cei care au scăpat cer bani pentru ‘suferințele’ lor”, explică un magistrat de la Curtea de Apel București.
Cazul Marius Fecioru, fost secretar de stat, este emblematic. Acesta a cerut statului 420.000 lei despăgubiri, invocând „stresul și daunele morale cauzate de un proces care s-a întins peste zece ani”.
Fostul director Bogdan Dumitrașcu (APIA) a primit deja 65.000 euro, o decizie care ar putea fi invocată ca precedent de alte zeci de reclamanți.
Și Ana-Maria Pătru, fostă președintă a AEP, a cerut despăgubiri substanțiale, deși procesele în care a fost inculpată nu au fost finalizate cu achitare pe fond, ci închise pe prescripție.
Raportul Comisiei Europene privind statul de drept (Rule of Law 2025) plasează România printre statele cu cele mai mari rate de prescripție a faptelor de corupție din UE.
Comisia avertizează că deciziile CCR și lipsa intervenției legislative „au subminat eforturile de combatere a corupției la nivel înalt și au afectat grav încrederea publicului în justiție”.
Potrivit statisticilor, doar una din cinci cauze de corupție instrumentate între 2015 și 2020 s-a încheiat printr-o condamnare definitivă. Restul au fost clasate, prescrise sau au fost reîntoarse la parchet.
Criza prescripției nu este doar o problemă tehnică, ci un simptom al eșecului sistemic.
România asistă neputincioasă la prăbușirea propriei justiții penale, în timp ce inculpații de ieri devin reclamanții de azi, cerând despăgubiri uriașe pentru procese care, în multe cazuri, au fost amânate ani întregi din cauza propriilor avocați.
„Plătim, din banii noștri, daune morale și materiale unor inculpați care nu au fost achitați pe fond, ci au scăpat pe procedură. Asta e imaginea reală a ‘reformei’ din justiția românească”, a conchis jurnalistul Ionel Stoica.
