Acuzații extrem de grave la adresa conducerii Direcției Naționale Anticorupție ies din nou la suprafață, după ce procuroarea Laura Deriuș a relatat public, în detaliu, modul în care ancheta pe care o instrumenta împotriva primarului PNL din Chiajna, Mircea Minea, ar fi fost blocată sistematic din interiorul DNA.
În centrul acuzațiilor se află chiar șeful instituției, Marius Voineag, despre care Deriuș afirmă că ar fi tolerat sau girat imixtiuni directe în actul de urmărire penală.
Contextul este cu atât mai sensibil cu cât dosarul îl viza pe un edil despre care presa a relatat că ar avea legături indirecte cu președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea, prin afaceri imobiliare derulate de rude apropiate ale primarului.
Laura Deriuș, fost procuror DNA, a vorbit deschis într-un interviu televizat despre perioada în care a fost repartizată la Secția a II-a a Direcției Naționale Anticorupție, imediat după numirea sa în noiembrie 2022. Potrivit declarațiilor sale, încă din primele luni a constatat un tipar de blocaj instituțional, care nu ținea de complexitatea cauzelor, ci de lipsa de voință a superiorilor.
„Din partea conducerii DNA și a secției la care am fost numită s-au întâmplat activități de imixtiune și blocare a anchetei. Toate s-au finalizat cu concluzia că nu corespund profilului de procuror DNA”, a declarat Deriuș.
Dosarul cel mai sensibil era cel care îl viza pe primarul din Chiajna, într-o cauză distinctă de cea pentru care Mircea Minea fusese deja trimis în judecată în 2023. De această dată, ancheta avea ca obiect proceduri de achiziții publice suspecte, cu un prejudiciu considerabil.
Potrivit procuroarei, investigația viza o procedură de achiziție prin care Primăria Chiajna a cumpărat uși metalice pentru o școală și o grădiniță dintr-un sat al comunei. Deși justificarea oficială era uzura unor uși de lemn, modul de derulare a procedurii ridica serioase semne de întrebare.
„Contractul a fost construit astfel încât să fie eligibili producători de ansambluri metalice, nu furnizori de uși. Câștigătorul a cumpărat ușile de pe piață cu aproximativ 500.000 de lei și le-a revândut primăriei cu 2,4 milioane de lei”, a explicat Deriuș.
Diferența de preț și structura licitației indicau, în opinia sa, existența unei înțelegeri prealabile, care justifica solicitarea unor percheziții domiciliare și extinderea urmăririi penale.
Conform relatării Laurei Deriuș, fiecare pas procedural era condiționat de aprobarea șefului de secție, adus în DNA chiar de Marius Voineag, fost procuror DIICOT. Problema, spune ea, era că aceste aprobări nu mai veneau niciodată.
„Mi se spunea constant: «Scrie-mi pe mail și te caut eu». Era o metodă prin care se realiza orice blocaj în activitatea mea”, a afirmat procuroarea.
Mai mult, deși avea aproximativ 15 lucrări finalizate, Deriuș figura oficial ca neavând nicio lucrare predată, tocmai din cauza refuzului superiorilor de a semna documentele necesare.
Situația a escaladat atunci când, profitând de absența temporară a șefului de secție, Deriuș a reușit să obțină semnătura înlocuitorului acestuia pentru solicitarea mandatelor de percheziție. Judecătorul de drepturi și libertăți a aprobat cererea.
La revenirea în funcție, șeful secției ar fi reacționat imediat: a redactat un referat în care susținea că activitatea procuroarei „nu este în regulă” și a solicitat revocarea ei din DNA. Ulterior, a infirmat ordonanța de continuare a urmăririi penale, motivând că „nu sunt probe suficiente”.
„Cum să spui că nu sunt probe, când tocmai ai blocat percheziția domiciliară, care are exact scopul de a obține probe?”, a întrebat retoric Laura Deriuș.
Dosarul capătă o dimensiune suplimentară prin contextul dezvăluit anterior de Rise Project, care a arătat că fratele și cumnata primarului Mircea Minea au derulat afaceri imobiliare cu Lia Savonea, actuala președintă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Deriuș a recunoscut că era conștientă de acest context și de riscul de subiectivism: „Știam că mă pot lovi de un anumit tip de protecție informală”.
Marius Voineag a respins public acuzațiile, afirmând că nu este vorba despre presiuni și că primarul din Chiajna a fost trimis în judecată chiar în mandatul său. Deriuș a contracarat însă acest argument, precizând că, la acel moment, Voineag se afla în funcție de doar trei săptămâni și nu avea control real asupra secției.
Mai mult, dosarul blocat ulterior era un alt dosar, distinct, cu fapte noi și prejudicii suplimentare.
Poate cea mai gravă consecință a acestor blocaje este una ireversibilă: timpul. Laura Deriuș susține că, la trei ani de la momentul în care a fost scoasă din dosar, aproximativ 80% din fapte sunt deja prescrise.
Această realitate ridică întrebări fundamentale despre eficiența luptei anticorupție și despre modul în care deciziile administrative din interiorul DNA pot influența soarta unor anchete sensibile.
Cazul relatat de Laura Deriuș nu este doar o dispută profesională sau o acuzație individuală. El scoate la iveală vulnerabilități structurale ale sistemului judiciar: concentrarea puterii decizionale, lipsa de transparență și posibilitatea ca dosare sensibile să fie îngropate prin inacțiune.
Într-un context în care încrederea publică în Justiție este deja fragilă, aceste dezvăluiri pun presiune suplimentară pe instituțiile de control și pe factorii politici să răspundă clar: cine verifică modul în care funcționează DNA atunci când chiar DNA este acuzată de abuz?
