Decizie importantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul „Loteria Română”. Instanța supremă a constatat nelegalitatea unor interceptări realizate în baza mandatelor de siguranță națională emise între 2010 și 2013. Dosarul în care este implicat omul de afaceri Maricel Păcuraru se află pe rolul instanțelor de aproape un deceniu, iar specialiștii în drept susțin că răspunderea penală pentru faptele investigate ar fi prescrisă. În aceste condiții, principala miză juridică rămâne recuperarea prejudiciului estimat la peste 5 milioane de euro.
Într-una dintre cele mai importante decizii judiciare pronunțate în ultimii ani cu privire la utilizarea probelor obținute prin mandate de siguranță națională, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a decis anularea interceptărilor și înregistrărilor care au stat la baza unei părți din probatoriul dosarului cunoscut public sub denumirea de „Loteria Română”. Dosarul îl are printre inculpați pe omul de afaceri Maricel Păcuraru, patronul Realitatea Plus, și vizează presupuse fapte investigate de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în legătură cu activitatea Loteriei Române în perioada 2008–2009. Decizia instanței supreme vine după mai bine de zece ani de procese și dezbateri juridice și readuce în atenția opiniei publice discuția privind utilizarea interceptărilor realizate în baza legislației privind securitatea națională în dosarele penale de corupție sau criminalitate economică.
Prin hotărârea pronunțată la începutul lunii iunie 2026, completul de judecată format din magistratele Adina-Adriana Radu și Adriana Ispas a admis contestațiile formulate de Maricel Păcuraru și de societatea Global Network System SRL. Instanța a constatat nelegalitatea interceptărilor și înregistrărilor comunicațiilor electronice realizate în baza mai multor mandate de siguranță națională emise în perioada 2010–2013. În consecință, au fost anulate și notele de redare rezultate din aceste activități de supraveghere tehnică. Hotărârea este definitivă și reprezintă o schimbare semnificativă față de soluția pronunțată anterior, în ianuarie 2026, de un alt complet al Înaltei Curți, care respinsese solicitările privind verificarea legalității acestor probe.
Dosarul „Loteria Română” reprezintă unul dintre cele mai longevive procese aflate pe rolul instanțelor din România. Trimiterea în judecată a avut loc în decembrie 2015, iar cauza este judecată pe fond la Tribunalul București din anul 2016. În cei aproape zece ani de proceduri, dosarul a acumulat peste 90 de termene de judecată, fără ca instanța de fond să pronunțe încă o sentință. Întârzierea soluționării cauzei a fost influențată de numeroase cereri, excepții procedurale și dezbateri privind legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală. Între timp, unul dintre inculpați, fostul director general al Loteriei Române, Gheorghe Benea, a decedat.
Acuzațiile formulate de DNA
Potrivit rechizitoriului DNA, fostul director al Loteriei Române, Gheorghe Benea, împreună cu Maricel Păcuraru și alte persoane, ar fi participat la mecanisme prin care compania de stat ar fi fost prejudiciată cu peste 5 milioane de euro.
În cazul lui Maricel Păcuraru, procurorii au formulat acuzații de:
- participație improprie la abuz în serviciu;
- complicitate la spălare de bani;
- spălare de bani.
DNA a susținut că faptele investigate au fost comise în perioada 2008–2009 și că au produs consecințe financiare semnificative pentru compania de stat. De-a lungul procesului, inculpații au contestat constant acuzațiile și legalitatea unor probe utilizate de procurori.
Una dintre cele mai importante teme juridice ale ultimului deceniu a fost utilizarea interceptărilor realizate în baza mandatelor de siguranță națională în dosarele penale. În mai multe cauze importante, avocații inculpaților au susținut că probele obținute prin astfel de mandate nu pot fi folosite automat în procese care nu au legătură directă cu amenințările la adresa securității naționale. Decizia Înaltei Curți din dosarul „Loteria Română” se înscrie în această dezbatere amplă și confirmă tendința instanțelor de a analiza cu rigurozitate legalitatea procedurilor prin care au fost obținute interceptările. Pentru apărare, anularea acestor probe reprezintă un succes juridic major. Pentru acuzare, decizia reduce semnificativ baza probatorie utilizată în susținerea acuzațiilor formulate în urmă cu mai bine de un deceniu.
Potrivit mai multor specialiști în drept penal, consultați de presa centrală, infracțiunile investigate în acest dosar ar fi prescrise. În cazul abuzului în serviciu cu consecințe deosebit de grave, termenul general de prescripție prevăzut de Codul Penal este de 10 ani. Având în vedere că presupusele fapte au fost comise în perioada 2008–2009, experții apreciază că răspunderea penală s-ar fi stins în jurul anului 2019. Același raționament juridic este aplicat și pentru acuzațiile de spălare de bani. În aceste condiții, procesul nu mai are ca miză principală aplicarea unor sancțiuni penale, ci soluționarea aspectelor civile legate de recuperarea prejudiciului.
Deși răspunderea penală poate fi afectată de prescripție, latura civilă a procesului continuă să fie de interes major pentru stat. Prejudiciul estimat în acest dosar depășește 5 milioane de euro. În cazul în care instanțele vor constata existența unor prejudicii produse instituției publice, statul poate urmări recuperarea acestora prin mecanisme civile. Aceasta este și explicația pentru care procesul continuă să fie relevant, în ciuda trecerii unui interval foarte mare de timp de la presupusele fapte. Pentru autorități, recuperarea fondurilor reprezintă obiectivul principal rămas în cauză.
Numele lui Maricel Păcuraru a mai fost implicat în dosare de mare rezonanță publică. În anul 2014, omul de afaceri a fost condamnat definitiv într-un dosar legat de Poșta Română pentru complicitate la abuz în serviciu și spălare de bani. Ulterior, însă, în contextul modificărilor jurisprudențiale privind infracțiunea de abuz în serviciu, Tribunalul București a dispus anularea condamnării, iar decizia a rămas definitivă în anul 2025. Această evoluție juridică a influențat și percepția publică asupra celorlalte dosare în care numele său apare.
Decizia Înaltei Curți este relevantă nu doar pentru acest dosar, ci și pentru alte cauze în care au fost utilizate probe obținute prin mandate de siguranță națională. Specialiștii apreciază că hotărârea poate deveni un punct de referință pentru analiza legalității interceptărilor și pentru delimitarea clară dintre activitățile specifice securității naționale și cercetarea penală clasică. Totodată, cazul evidențiază provocările sistemului judiciar în gestionarea dosarelor complexe, care se întind pe perioade foarte lungi și riscă să fie afectate de intervenția prescripției.
Lia Savonea, președinta ICCJ. Foto: ICCJ
