Aproape 40 de procese au fost deschise de magistrați care susțin că au pierdut „șansa de câștiguri materiale” după ce nu au mai fost desemnați președinți sau locțiitori în birouri electorale de circumscripție, înaintea scrutinelor din 2024 și 2025. Reclamanții cer indemnizații, diurne, dobânzi, actualizarea sumelor cu inflația și cheltuieli de judecată.
Statul român se confruntă cu un nou val de litigii venite din zona sistemului judiciar. De această dată, miza nu este legată de pensii speciale sau de diferențe salariale, ci de indemnizațiile electorale pe care mai mulți magistrați susțin că le-ar fi putut încasa dacă ar fi rămas desemnați în birourile electorale de circumscripție.
Potrivit informațiilor prezentate public, câteva zeci de judecători și procurori au chemat în judecată instituții ale statului după ce, în urma unor hotărâri ale Biroului Electoral Central, anumite birouri electorale de circumscripție au fost desființate, iar operațiunea de desemnare a președinților și locțiitorilor a fost reluată. La a doua rundă de desemnări, unii dintre magistrații inițial selectați nu au mai fost nominalizați. În consecință, aceștia au decis să acționeze statul în instanță, susținând că au pierdut o oportunitate reală de a obține venituri suplimentare. În total, ar fi vorba despre 37 de procese aflate pe rol, iar cuantumul despăgubirilor solicitate se ridică la aproximativ 5,5 milioane de lei.
De unde a pornit conflictul
Conflictul are legătură cu organizarea alegerilor din anii 2024 și 2025. În cadrul procedurilor electorale, magistrații pot fi desemnați în funcții de conducere în birourile electorale de circumscripție, ca președinți sau locțiitori. Aceste funcții sunt remunerate, iar pe perioada activității electorale se acordă indemnizații și, după caz, diurne. În mai multe județe, Biroul Electoral Central a adoptat hotărâri prin care a desființat unele birouri electorale de circumscripție și a dispus reluarea operațiunii de desemnare a conducerii acestora. Magistrații care fuseseră selectați inițial au contestat hotărârile BEC. În unele cauze, instanțele au stabilit că anumite hotărâri au fost parțial nelegale.
Problema practică a fost că, până la finalizarea litigiilor, alegerile s-au desfășurat, iar magistrații nu au mai putut fi repuși efectiv în funcțiile electorale. Din acest motiv, aceștia solicită acum despăgubiri pentru veniturile pe care susțin că le-ar fi obținut dacă ar fi exercitat mandatul în birourile electorale.
Reclamanții solicită, în principal, plata drepturilor bănești aferente activității pe care nu au mai putut să o desfășoare. Cererile includ indemnizația pe zi de activitate, plata unei diurne de 2% pe zi din indemnizația de încadrare brută lunară, dobânzi penalizatoare, actualizarea sumelor cu rata inflației și cheltuieli de judecată. Conceptul juridic invocat este cel al „pierderii unei șanse”. Cu alte cuvinte, magistrații nu susțin doar că aveau un drept cert la o sumă deja câștigată, ci că au fost privați de o oportunitate serioasă și reală de a obține acele venituri.
Această distincție este importantă. În dreptul civil și administrativ, pierderea unei șanse poate fi despăgubită în anumite condiții, dar instanța trebuie să stabilească dacă șansa era reală, serioasă și suficient de probabilă. În cazul de față, magistrații susțin că desemnarea inițială în funcțiile electorale arată că oportunitatea era concretă, iar anularea procedurilor i-a lipsit de veniturile aferente.
37 de procese și soluții diferite în instanțe
Procesele nu au primit soluții unitare până acum. Unele instanțe au admis cereri sau au constatat răspunderea statului, în timp ce altele au respins acțiunile pe motive procedurale, inclusiv lipsa calității procesuale pasive a unor instituții chemate în judecată. Un exemplu relevant este cel al judecătoarei Adina Manolescu, care a dat în judecată AEP, Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Prefectura Argeș, Guvernul României și Ministerul Afacerilor Interne. Ea a susținut că fusese desemnată președinte al Biroului Electoral de Circumscripție Băiculești, dar procedura a fost anulată de BEC. Ulterior, instanțele au stabilit definitiv că anumite hotărâri ale BEC au fost parțial nelegale, însă scrutinul avusese deja loc.
Curtea de Apel Ploiești i-a dat câștig de cauză pe fond și a stabilit că Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, răspunde patrimonial. Instanța i-a acordat despăgubiri de 14.553 lei, plus diurnă, actualizare cu inflația, dobândă și cheltuieli de judecată. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs. În schimb, la Curtea de Apel Alba Iulia, trei procurori care au formulat o cerere similară au primit o soluție nefavorabilă. Instanța a apreciat că Biroul Electoral Central nu mai avea capacitate procesuală, deoarece își încetase activitatea după validarea rezultatelor alegerilor, iar alte instituții chemate în judecată nu aveau calitate procesuală pasivă. Prin urmare, acțiunea a fost respinsă față de toți pârâții. Și această soluție poate fi atacată cu recurs.
Autoritatea Electorală Permanentă a fost chemată în judecată în mai multe dintre aceste dosare, deși instituția susține că nu este continuatoarea de drept a Biroului Electoral Central în sensul răspunderii pentru asemenea litigii. Președintele AEP, Adrian Țuțuianu, a explicat că reclamanții au inclus AEP printre pârâți pe ideea unei continuități instituționale, însă situația juridică este disputată. Potrivit datelor prezentate de conducerea AEP, în 24 de dosare soluționate la fond s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității. În alte cinci dosare, instanțele au apreciat că AEP are calitate procesuală pasivă. De asemenea, există dosare aflate încă în faza administrării probelor și cauze în care soluții inițial nefavorabile AEP au fost schimbate în recurs.
Țuțuianu a transmis că a cerut o întâlnire cu conducerea Consiliului Superior al Magistraturii pentru clarificarea unor aspecte legislative, astfel încât situații similare să fie evitate la următoarele alegeri. Problema este una practică și instituțională: dacă BEC își încetează activitatea după finalizarea procesului electoral, cine răspunde pentru eventualele hotărâri nelegale emise în timpul funcționării sale?
Statul român, posibil chemat să plătească prin Ministerul Finanțelor
În litigiile de acest tip, una dintre întrebările centrale este cine are calitate procesuală pasivă. Magistrații au chemat în judecată mai multe instituții: AEP, Ministerul Finanțelor, Ministerul Afacerilor Interne, Guvernul, prefecții sau alte structuri ale administrației. Unele instanțe au considerat că Ministerul Finanțelor poate reprezenta Statul Român în astfel de litigii, în timp ce altele au respins acțiunile pentru că instituțiile chemate în judecată nu au emis actele administrative considerate nelegale. Această lipsă de jurisprudență unitară poate duce la soluții diferite pentru situații aparent similare. Dacă instanțele superioare vor confirma că statul trebuie să plătească, atunci aceste sume vor veni, în final, din bani publici. Chiar dacă valoarea totală de 5,5 milioane de lei este incomparabil mai mică decât alte litigii salariale ale magistraților, ea are o încărcătură simbolică puternică.
Acest nou val de procese vine într-un moment în care relația dintre Guvern și sistemul judiciar este deja tensionată. În ultimii ani, magistrații au câștigat numeroase procese privind diferențe salariale, actualizări, dobânzi și drepturi restante. În prezent, o altă miză uriașă o reprezintă plata integrală a sumelor deja câștigate prin hotărâri judecătorești definitive. Contextul este important: statul are obligații bugetare foarte mari față de magistrați, iar discuția publică despre echitate, pensii speciale, salarii și răspundere instituțională este tot mai apăsată. Într-o analiză recentă, G4Media a relatat despre disputa privind restanțe salariale către magistrați estimate la 5,2 miliarde lei, sumă care a generat un conflict major între Guvern și sistemul judiciar.
În acest climat, cererile de despăgubiri pentru pierderea unor indemnizații electorale pot fi percepute de public ca o nouă presiune financiară exercitată de sistemul judiciar asupra bugetului de stat. Din punct de vedere juridic, fiecare reclamant are dreptul să ceară repararea unui prejudiciu. Din punct de vedere social, însă, reacția publică poate fi una critică, mai ales când statul se confruntă cu deficit bugetar, presiuni fiscale și probleme în finanțarea serviciilor publice.
Ideea de „pierdere a șansei” este una delicată. Ea presupune că persoana prejudiciată nu a pierdut neapărat un drept deja cert, ci posibilitatea rezonabilă de a obține un avantaj. În cazul magistraților, avantajul ar fi fost participarea remunerată în birourile electorale de circumscripție. Pentru ca o astfel de cerere să fie admisă, instanța trebuie să stabilească dacă șansa era suficient de concretă. Dacă magistratul fusese deja desemnat prin procedura inițială, argumentul său este mai puternic. Dacă desemnarea era incertă sau depindea de o procedură care putea fi reluată legal, argumentul poate deveni mai slab. De aici și diferențele de soluții între instanțe. Unele curți pot considera că pierderea a fost reală și despăgubibilă. Altele pot decide că nu există pârât corect, că BEC nu mai poate fi chemat în judecată sau că statul nu răspunde automat pentru orice act al unei structuri electorale temporare.
Cazul arată o vulnerabilitate a legislației electorale. Biroul Electoral Central este o structură temporară, activă doar pe durata procesului electoral. După validarea rezultatelor, BEC își încetează activitatea. Dacă hotărârile sale sunt ulterior declarate nelegale, apare întrebarea: cine răspunde? În lipsa unei clarificări legislative, litigiile se multiplică. Reclamanții cheamă în judecată mai multe instituții, instanțele dau soluții diferite, iar statul ajunge să consume timp și resurse pentru a tranșa aspecte care ar trebui să fie previzibile. O soluție ar fi reglementarea expresă a răspunderii pentru actele birourilor electorale temporare, precum și a procedurii de despăgubire, dacă instanțele constată nelegalitatea unor hotărâri. În lipsa acestor reguli, fiecare caz ajunge să fie judecat separat, cu riscul unei practici neunitare.
Sursa foto: Inquam Photos / George Călin
