România are nevoie urgentă de investiții în energie, stocare și capacități noi de producție, dar lista avizelor tehnice de racordare scoate la iveală o realitate îngrijorătoare: mii de megawați rezervați pe hârtie, firme fără cifră de afaceri, foști politicieni, oameni de afaceri controversați și proiecte care pot bloca accesul investitorilor reali la rețeaua națională.
Sectorul energetic românesc se află într-un moment decisiv. Pe fondul creșterii consumului, al presiunii tot mai mari pe prețuri, al nevoii de investiții în capacități noi de producție și al obligațiilor europene privind tranziția energetică, România ar trebui să accelereze proiectele serioase din domeniul energiei regenerabile și al stocării. În loc să devină un spațiu predictibil pentru investiții reale, piața pare să fie afectată de un fenomen care amintește de vechii „băieți deștepți” din energie: obținerea speculativă a avizelor tehnice de racordare, blocarea rețelei și vânzarea ulterioară a acestor proiecte către investitori cu bani.
Lista celor aproximativ 1.400 de avize tehnice de racordare publicată în contextul avertismentelor premierului Ilie Bolojan arată că, în spatele unor proiecte energetice, apar nume cunoscute din politică, afaceri, administrație, structuri de stat sau zone controversate ale economiei. În același timp, multe dintre firmele care au obținut aceste avize au cifră de afaceri zero, ceea ce ridică întrebări serioase despre capacitatea lor reală de a construi parcuri fotovoltaice, capacități de stocare sau alte investiții energetice.
Ce este un ATR și de ce a devenit atât de valoros
Avizul Tehnic de Racordare, cunoscut în domeniu drept ATR, este documentul care permite unui viitor producător de energie să se conecteze la rețeaua electrică. Fără acest aviz, un parc fotovoltaic, o unitate de stocare sau o altă capacitate energetică nu poate funcționa efectiv în sistem.
În teorie, ATR-ul este o etapă tehnică firească într-un proces investițional. În practică, avizul a devenit o resursă economică foarte valoroasă. Cine obține un ATR într-o zonă cu potențial de racordare poate controla accesul la rețea, chiar dacă nu construiește nimic. Iar dacă rețeaua este deja ocupată pe hârtie de proiecte care nu avansează, un investitor real poate fi obligat să cumpere proiectul de la cel care a obținut documentele înaintea lui.
Aceasta este miza semnalată de premierul Ilie Bolojan, care a vorbit despre „noii băieți deștepți” din energie. Potrivit declarațiilor sale, România produce aproximativ 9.000 MW în actuala structură de echilibru dintre producție și consum, dar au fost eliberate documentații și ATR-uri pentru aproximativ 77.000 MW. Diferența este uriașă și arată o posibilă ocupare artificială a rețelei.
Problema nu este că România are prea multe proiecte de energie verde. Dimpotrivă, țara are nevoie de investiții masive în producție și stocare. Problema este că o parte dintre proiecte pot fi doar vehicule speculative, create nu pentru a produce energie, ci pentru a obține documente care pot fi vândute ulterior.
Firme cu cifră de afaceri zero și proiecte de sute de megawați
Una dintre cele mai importante informații din analiza făcută publică este că, la nivelul anului 2024, 76% dintre firmele deținătoare de ATR-uri aveau cifră de afaceri zero. Acest lucru nu înseamnă automat că toate firmele respective sunt speculative. În industria energiei, este obișnuit ca un proiect să fie dezvoltat printr-o societate dedicată, numită vehicul de proiect, care poate să nu aibă activitate comercială până la momentul construirii investiției.
Totuși, atunci când fenomenul devine masiv, iar rețeaua este ocupată de sute de firme fără activitate economică, statul trebuie să intervină. O firmă fără cifră de afaceri, fără angajați relevanți, fără finanțare demonstrată și fără progres real în teren nu ar trebui să blocheze ani de zile accesul la infrastructura energetică.
Pentru România, consecințele pot fi grave. Proiectele reale de producție și stocare pot fi întârziate. Capacitatea de racordare este blocată. Investitorii serioși sunt descurajați. Prețurile rămân volatile. Iar factura finală este plătită, direct sau indirect, de consumatori.
Nume controversate pe lista proiectelor energetice
Pe lista beneficiarilor de avize apar mai multe nume cunoscute. Unele provin din zona politică, altele din administrație, afaceri, structuri de ordine publică sau domenii controversate. Prezența acestor persoane nu dovedește, în sine, existența unei ilegalități. Dar ridică o problemă de transparență, mai ales când vorbim despre acces la o infrastructură strategică.
Unul dintre cazurile menționate este cel al firmei Elmih Solary Energy SRL din Târgu Jiu, legată de familia lui Ion Bîrcină, cunoscut public drept finul fostului judecător constituțional și fost senator PSD Toni Greblă. Firma are un proiect de parc fotovoltaic în județul Hunedoara, cu o putere aprobată de 217 MW. De la înființare și până în 2025, societatea ar fi avut cifră de afaceri zero.
Ion Bîrcină are un istoric cunoscut în zona afacerilor și a dosarelor penale. A fost condamnat definitiv în 2017 pentru trafic de influență într-un dosar legat de fostul președinte ANRE Olosz Gergely. Într-un alt dosar, în care a fost trimis în judecată alături de Toni Greblă, a fost achitat definitiv. Reprezentanții familiei au susținut că proiectele sunt reale, aflate în stadiu „ready to build”, și că nu toți operatorii care dețin avize pot fi acuzați de rea-credință.
Un alt caz este Hill Solar SRL Brașov, firmă asociată cu Bogdan Marian Micu, om de afaceri și fost activist de mediu, care a lucrat în Ministerul Mediului și a finanțat campanii politice, inclusiv ale lui Nicușor Dan, Plus și PNL. Hill Solar avea un proiect de aproape 300 MW în județul Timiș. Micu a susținut că a renunțat la proiect după ce termenul de punere în funcțiune ar fi fost împins de Transelectrica până în 2031, provocând pierderi de aproximativ un milion de euro. El a respins orice legătură între donațiile politice și afacerile din energie.
Pensionari speciali, foști șefi din administrație și rude ale unor oameni din structuri
Un alt proiect menționat este Proenergy Blue SRL Ilfov, cu un parc energetic în județul Argeș, de peste 107 MW. Firma a fost înființată în 2022 și nu ar fi avut cifră de afaceri până în 2025. În acționariat apar mai multe persoane cu profil public.
Printre acestea se află Cornel Drumariu, fost șef al Poliției Sectorului 4 și pensionar special prin Ministerul Afacerilor Interne. Acesta a fost trecut în rezervă după ce a fost prins băut la volan, iar ulterior Agenția Națională de Integritate a anunțat că nu poate justifica 60.000 de euro din avere. Tot în acționariat apare Cătălin Iulian Marin, fost director în cadrul SC Administrarea Domeniului Public București SA, în cazul căruia ANI a constatat în trecut o diferență nejustificată între avere și venituri.
Un alt asociat este Alexandru Octavian Grumaz, fiul fostului general Alexandru Grumaz din cadrul Serviciului de Telecomunicații Speciale. Reprezentanții proiectului au susținut că tatăl acestuia nu are legătură cu afacerea. Totuși, prezența unor persoane cu legături în administrație, poliție, structuri speciale sau instituții publice arată că energia a devenit un domeniu atractiv pentru rețele influente.
Fostul deputat Mugurel Surupăceanu și proiectele vândute investitorilor străini
Unul dintre cele mai cunoscute nume asociate cu zona ATR-urilor este Mugurel Surupăceanu, fost prefect de Gorj și fost parlamentar PSD. Acesta apare asociat cu mai multe firme de proiect în domeniul parcurilor fotovoltaice, precum Crișu Solar Plant, Danube Solar Two, Oltețul Energy sau Danube Solar Seven.
Presa de investigație a relatat că mai multe companii legate de Surupăceanu au fost preluate de investitori străini, inclusiv de China Huadian Hongkong Company Ltd, companie deținută de statul chinez. Acest tip de tranzacție arată cum un proiect energetic poate deveni activ comercial: se obține terenul, se obțin documentele, se obține ATR-ul, iar apoi proiectul este vândut.
Modelul nu este neapărat ilegal. În multe piețe mature, dezvoltatorii de proiecte pregătesc investițiile până la un anumit stadiu, apoi le vând unor investitori mari. Diferența este că, într-un sistem energetic cu capacitate limitată de racordare, o astfel de practică poate deveni nocivă atunci când blochează accesul altora la rețea sau când este făcută fără intenția reală de a construi.
Nepotul lui Marcel Ciolacu și afacerea „dosarelor cu aprobări”
Un alt caz sensibil este cel al lui Mihai Cristian Ciolacu, nepot al fostului premier Marcel Ciolacu. Acesta a fost co-asociat în societăți care aveau proiecte de parcuri fotovoltaice și stocare a energiei în Buzău, proiecte care au primit fonduri PNRR și avize de racordare de la Transelectrica.
În 2024, societățile au fost înstrăinate către un om de afaceri din Cehia. Cazul se încadrează în tiparul proiectelor care ajung să fie vândute după obținerea documentațiilor importante. Din nou, întrebarea nu este doar dacă tranzacția este legală, ci dacă sistemul public permite transformarea accesului la rețea într-o marfă speculativă.
Când beneficiarii unor astfel de proiecte au legături politice directe sau indirecte, suspiciunea publică devine inevitabilă. Energia este infrastructură critică, iar accesul la ea nu poate fi tratat ca o simplă oportunitate de intermediere.
Foști parlamentari, jocuri de noroc și oameni de fotbal în energia verde
Lista avizelor include și alte nume cunoscute. Fostul deputat, ministru și lider PD/PDL Ioan Oltean apare într-o firmă care intenționează să construiască un parc fotovoltaic pe un teren preluat de la o parohie. Fostul europarlamentar PDL Constantin-Petru Luhan este menționat în legătură cu o rețea de vehicule de proiect din zona regenerabilelor.
În același ecosistem apar frații Daniel, Mihăiță și Sorin Doroftei, asociați cu Grupul Las Vegas din domeniul jocurilor de noroc, Mihai Rotaru, patronul Universității Craiova, Gigi Nețoiu, fost acționar la Dinamo, și fostul senator PSD Florin Constantinescu, asociat cu un proiect fotovoltaic în județul Iași.
Această diversitate de nume arată că energia regenerabilă a atras capital și interes din zone foarte diferite: politică, sport, jocuri de noroc, afaceri imobiliare, administrație și foste structuri de stat. Nu este nimic greșit ca investitori din domenii diverse să intre în energie. Problema apare atunci când accesul la rețea este ocupat de proiecte care nu se construiesc, ci se tranzacționează.
Ce ar trebui să schimbe statul
Guvernul a propus noi reguli pentru limitarea fenomenului speculativ. Printre acestea se află termene clare de implementare și o garanție de 30.000 de euro pe MW construit. O astfel de garanție ar putea descuraja firmele fără capital real să blocheze rețeaua.
Totuși, măsura trebuie dublată de verificări periodice. Nu este suficient ca o firmă să depună o garanție. Ea trebuie să demonstreze progres real: drepturi asupra terenului, studii tehnice, autorizații, finanțare, contracte de execuție și calendar credibil.
De asemenea, autoritățile trebuie să publice transparent situația proiectelor: cine deține avizul, ce putere este aprobată, care este termenul de punere în funcțiune, ce stadiu are investiția și dacă proiectul a fost transferat către alt investitor.
În lipsa transparenței, suspiciunile vor continua. Iar în lipsa unor reguli ferme, rețeaua va rămâne blocată de proiecte pe hârtie.
