Un nou scandal privind utilizarea fondurilor europene și modul în care sunt gestionate achizițiile publice lovește administrația locală din România. În centrul atenției se află Consiliul Județean Tulcea, instituție care a achiziționat două pontoane pentru acostare pe Dunăre prin programe finanțate din fonduri europene, însă documentele oficiale și măsurătorile efectuate ulterior indică diferențe între cerințele din caietele de sarcini și caracteristicile tehnice ale construcțiilor livrate.
Cazul devine și mai sensibil în contextul în care unul dintre directorii executivi ai CJ Tulcea, implicat atât în semnarea documentațiilor de atribuire, cât și în recepția pontoanelor, a cumpărat ulterior un apartament într-un imobil construit de omul de afaceri care controla compania câștigătoare a licitațiilor. Investigația ridică întrebări importante despre transparența achizițiilor publice, controlul utilizării fondurilor europene și modul în care administrațiile locale verifică respectarea cerințelor tehnice asumate în contracte.
Povestea începe în anul 2020, când Consiliul Județean Tulcea a atribuit două contracte publice pentru achiziția unor pontoane destinate acostării pe Dunăre. Ambele proceduri au fost câștigate de asocieri de firme coordonate de Complex Delta SRL, companie administrată de omul de afaceri local Hristu Caraman. Primul ponton a fost finanțat prin Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime (POPAM), iar al doilea prin Programul Operațional Comun România-Ucraina 2014-2020.
Valoarea totală a proiectelor s-a ridicat la cel puțin 3,5 milioane de lei, bani proveniți din fonduri europene și buget public. Scopul oficial al investițiilor era dezvoltarea infrastructurii pentru acostare și îmbunătățirea transportului și activităților turistice din zona Dunării. Însă documentele analizate ulterior indică diferențe importante între caracteristicile tehnice solicitate inițial și cele ale construcțiilor efectiv livrate și recepționate.
Diferențe între dimensiunile solicitate și cele existente în teren
Potrivit caietului de sarcini întocmit de Consiliul Județean Tulcea pentru primul ponton, construcția plutitoare trebuia să aibă o înălțime de construcție de 2,10 metri. Datele furnizate ulterior de Autoritatea Navală Română (ANR) arată însă că pontonul recepționat avea o înălțime de doar 1,5 metri. În cazul celui de-al doilea ponton, documentația tehnică prevedea o lungime minimă de 18,5 metri pentru construcția plutitoare propriu-zisă. Potrivit ANR, însă, lungimea efectivă a corpului pontonului era de numai 17 metri.
Aceste discrepanțe au generat suspiciuni privind respectarea specificațiilor tehnice asumate în cadrul licitațiilor finanțate din bani europeni. Mai mult, cele două pontoane au fost recepționate fără observații sau obiecții oficiale, în ciuda diferențelor constatate între documentația de atribuire și caracteristicile efective ale construcțiilor.
Unul dintre cele mai sensibile aspecte ale cazului îl reprezintă situația lui Mihai Nicu, director executiv al Direcției Investiții, Fonduri Externe și Managementul Proiectelor din cadrul Consiliului Județean Tulcea. Acesta a semnat caietele de sarcini și contractele pentru cele două pontoane și a făcut parte din comisiile de recepție, în calitate de președinte. La aproximativ două săptămâni după semnarea ultimului contract pentru pontoane, Mihai Nicu a cumpărat, împreună cu soția sa, un apartament într-un bloc nou construit în municipiul Tulcea.
Dezvoltatorul imobiliar al clădirii era Mitrofar SRL, companie condusă la acel moment de Hristu Caraman – omul de afaceri care controla și Complex Delta SRL, firma câștigătoare a licitațiilor pentru pontoane. Coincidența temporală dintre atribuirea contractelor și achiziția apartamentului a generat numeroase întrebări și suspiciuni privind eventuale relații privilegiate între reprezentanți ai administrației și compania beneficiară a contractelor publice.
Declarația de avere ridică alte semne de întrebare
Documentele oficiale arată că, înainte de achiziția apartamentului, directorul CJ Tulcea nu figura cu economii semnificative, credite bancare importante sau alte surse de venit care să justifice o tranzacție imobiliară de asemenea dimensiuni. Potrivit declarației de avere aferente anului 2020, Mihai Nicu avea datorii de aproximativ 200.000 de lei, fără active financiare importante.
Întrebat public despre sursa banilor utilizați pentru achiziționarea apartamentului și despre prețul plătit pentru imobil, funcționarul nu a oferit explicații până la publicarea informațiilor. În același timp, reprezentanții Complex Delta SRL au susținut că societatea nu era dezvoltatorul direct al blocului și că nu cunosc detalii despre tranzacția efectuată de directorul CJ Tulcea.
Documentele analizate arată că una dintre licitațiile organizate de Consiliul Județean Tulcea a fost contestată la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor (CNSC) de o companie din județul Constanța. Firma respectivă fusese descalificată pe motiv că nu îndeplinea cerințele privind garanția tehnică solicitată prin caietul de sarcini. După eliminarea concurentului, Complex Delta SRL a rămas singura companie eligibilă și a fost declarată câștigătoare.
Contestatarul a solicitat anularea deciziei și reluarea evaluării tehnice a procedurii, însă CNSC a respins contestația și a menținut atribuirea contractului către asocierea coordonată de Complex Delta SRL. Situația ridică noi discuții despre modul în care sunt construite caietele de sarcini și despre nivelul real de concurență din unele proceduri de achiziții publice finanțate din fonduri europene.
În răspunsurile oficiale oferite ulterior, Consiliul Județean Tulcea a admis existența unor diferențe între specificațiile tehnice solicitate, oferta depusă și construcțiile livrate efectiv. Instituția a încercat să justifice situația prin interpretări privind „dimensiunile de gabarit”, susținând că măsurătorile trebuie raportate la ansamblul construcției și la suprastructurile pontoanelor, nu doar la corpul plutitor propriu-zis. Pentru primul ponton, administrația județeană susține că înălțimea de peste 2,1 metri ar include și camera amplasată pe construcție, precum și alte elemente structurale. Pentru cel de-al doilea ponton, CJ Tulcea a invocat lungimea de gabarit, care ar include elemente auxiliare și extensii ale construcției. Cu toate acestea, documentele și răspunsurile Autorității Navale Române indică faptul că dimensiunile efective ale corpului pontoanelor sunt inferioare celor prevăzute explicit în caietele de sarcini.
Unul dintre cele mai controversate aspecte ale cazului este faptul că ambele pontoane au fost recepționate fără observații oficiale, în ciuda discrepanțelor tehnice evidente. Consiliul Județean Tulcea recunoaște în documentele oficiale că „existau diferențe evidente între specificațiile tehnice solicitate prin caietul de sarcini, cele ofertate în propunerea tehnică și cele furnizate efectiv în cadrul contractului”.
Cu toate acestea, recepția lucrărilor a fost aprobată fără rezerve. Specialiștii în achiziții publice atrag atenția că recepționarea unor produse sau construcții care nu respectă integral cerințele inițiale poate reprezenta o problemă serioasă, mai ales atunci când proiectele sunt finanțate din fonduri europene. În anumite situații, astfel de abateri pot conduce inclusiv la corecții financiare sau la solicitarea returnării unor sume către Uniunea Europeană.
Explicațiile companiei furnizoare
Complex Delta SRL susține că toate cerințele tehnice prevăzute în caietele de sarcini au fost respectate și că diferențele provin din modul în care sunt definite dimensiunile construcțiilor plutitoare. Compania afirmă că documentele ANR fac referire la dimensiunile corpului imers, în timp ce dimensiunile de gabarit ale pontoanelor includ și punțile extinse, suprastructurile și elementele de protecție. Potrivit firmei, dacă sunt luate în calcul toate aceste elemente, construcțiile respectă parametrii solicitați de administrația județeană. Cu toate acestea, documentațiile de atribuire consultate indică explicit dimensiuni pentru construcțiile plutitoare propriu-zise, fără referiri clare la gabarit sau la elemente auxiliare.
Cazul de la Tulcea readuce în atenție problema modului în care sunt gestionate fondurile europene și responsabilitatea administrațiilor locale în verificarea respectării contractelor finanțate din bani publici. Uniunea Europeană pune un accent tot mai mare pe transparență, concurență reală și verificarea strictă a implementării proiectelor finanțate prin programe europene. În ultimii ani, România a fost implicată în mai multe controverse privind achiziții publice, lucrări recepționate cu probleme și proiecte europene în care caracteristicile finale nu au coincis cu cerințele asumate inițial.
