Industria de apărare din România traversează de mai mulți ani o perioadă de degradare accelerată, însă puține exemple reflectă atât de clar efectele managementului defectuos, ale deciziilor politice întârziate și ale lipsei de strategie economică precum cazul Uzinei Mecanice Orăștie. Ceea ce odinioară reprezenta un pilon important al producției de armament din România a devenit astăzi o companie aflată la limita supraviețuirii, cu hale abandonate, investiții nefinalizate și datorii istorice care depășesc 311 milioane de lei.
Uzina Mecanică Orăștie, aflată în continuare în subordinea Ministerului Economiei, este astăzi imaginea unei industrii strategice care a pierdut teren în fața birocrației, a intereselor politice și a lipsei de investiții reale. În timp ce la nivel european se discută despre reindustrializare, programe de înarmare și consolidarea capacităților de producție militară prin inițiative precum SAFE, fabrica din Orăștie rămâne blocată într-un trecut industrial pe care autoritățile nu au reușit nici să îl modernizeze, nici să îl valorifice. În perioada comunistă, Uzina Mecanică Orăștie era unul dintre cele mai importante centre industriale din județul Hunedoara și unul dintre principalii producători de armament ai României. Mii de oameni lucrau aici, iar fabrica producea aruncătoare de grenade AG7 destinate aproape exclusiv exportului.
În 1989, uzina avea aproximativ 5.000 de angajați și reprezenta motorul economic al orașului Orăștie. Industria de apărare românească se afla atunci printre cele mai dezvoltate din Europa de Est, iar România era considerată unul dintre marii exportatori de armament la nivel mondial. După căderea regimului comunist, situația s-a schimbat radical. Contractele externe au dispărut, comenzile militare s-au redus drastic, iar restructurările succesive au afectat întreaga industrie. La Orăștie au început concedierile masive, iar numărul angajaților s-a redus treptat până la aproximativ 90 de persoane. Astăzi, fabrica nu mai produce armament în mod activ și supraviețuiește aproape exclusiv din activități civile precum prelucrări mecanice și confecții metalice. Liniile de producție pentru grenade și alte echipamente militare au fost conservate, iar multe dintre hale au ajuns în stare avansată de degradare.
Investiția de zeci de milioane care s-a transformat într-o povară istorică
Una dintre cele mai mari probleme ale Uzinei Mecanice Orăștie este reprezentată de datoria istorică acumulată în urma unui proiect industrial început în anii ’90 și abandonat ulterior. În 1996, printr-o Hotărâre de Guvern, uzina a primit aprobarea pentru implementarea unei linii de producție de tuburi de presiune din fontă cu grafit nodular. Investiția era considerată strategică și promitea o capacitate anuală de producție de aproximativ 40.000 de tone. Proiectul a fost finanțat printr-un credit extern garantat de stat, iar planul inițial estima recuperarea investiției în mai puțin de cinci ani. Linia de producție a fost instalată și au fost fabricate inclusiv produse experimentale, apreciate la acel moment inclusiv de parteneri internaționali.
Potrivit documentelor prezentate în investigația G4Media, o companie din Arabia Saudită și-a manifestat interesul pentru o asociere cu Uzina Mecanică Orăștie și pentru dezvoltarea unei societăți mixte care ar fi preluat inclusiv obligațiile financiare aferente creditului extern. Negocierile au fost însă abandonate în 2003, iar proiectul nu a mai fost niciodată finalizat oficial. Linia de producție a rămas nefuncțională, iar datoria aferentă investiției a continuat să crească prin acumularea dobânzilor și penalităților. Conform datelor oficiale, la finalul anului 2025, datoria totală depășea 311 milioane de lei, dintre care aproape 248 de milioane reprezentau dobânzi și penalități acumulate în peste două decenii.
Această situație blochează practic orice posibilitate reală de dezvoltare economică pentru companie. Uzina nu poate accesa credite bancare, nu poate participa eficient la licitații și are dificultăți majore inclusiv în achiziția materiilor prime. Un alt element care a contribuit la degradarea companiei este instabilitatea managerială. În ultimii ani, conducerea Uzinei Mecanice Orăștie a fost dominată de numiri interimare și mandate provizorii, fără implementarea unei strategii coerente pe termen lung. Reprezentanții sindicali susțin că uzina a fost afectată constant de numiri politice și de lipsa unor concursuri reale pentru ocuparea funcțiilor de conducere.
În paralel, investițiile în infrastructură au fost aproape inexistente. Multe dintre halele industriale sunt abandonate, utilajele au fost vândute sau scoase din uz, iar spațiile industriale nefolosite s-au degradat semnificativ. Mai mult, uzina a pierdut inclusiv portofoliul tradițional de produse militare după ieșirea din structura ROMARM în anul 2003. Produsele fabricate anterior la Orăștie au fost preluate ulterior de alte companii din industria de apărare. În ultimii ani, au existat tentative limitate de relansare a producției militare, inclusiv colaborări pentru producția de grenade împreună cu Uzina Mecanică Mija, însă aceste proiecte au fost de scurtă durată și s-au încheiat în 2024.
Industria de apărare, între promisiuni politice și realitate economică
Cazul Uzinei Mecanice Orăștie ridică întrebări importante despre capacitatea statului român de a administra companii strategice și despre modul în care sunt utilizate oportunitățile de finanțare europeană pentru apărare și securitate. În contextul conflictelor regionale și al noilor programe europene de înarmare, România vorbește tot mai des despre necesitatea revitalizării industriei naționale de apărare. Cu toate acestea, multe dintre companiile istorice din domeniu continuă să funcționeze în condiții extrem de dificile. La Orăștie, optimismul este limitat. Actuala conducere consideră că revenirea la producția militară de amploare este puțin probabilă fără investiții masive și fără o decizie politică fermă privind restructurarea și relansarea uzinei. Sindicaliștii susțin însă că fabrica încă are capacitatea tehnică și resursa umană necesară pentru anumite activități de producție militară, dacă ar exista comenzi și sprijin instituțional real.
Programul european SAFE, dedicat consolidării capacităților industriale de apărare, este văzut de mulți specialiști drept o șansă majoră pentru România. Cu toate acestea, uzine precum cea de la Orăștie riscă să rămână în afara acestor investiții din cauza problemelor administrative și financiare nerezolvate. În timp ce alte state europene accelerează modernizarea fabricilor de armament și dezvoltarea de noi capacități industriale, multe companii românești sunt încă blocate în litigii, datorii istorice și proceduri birocratice. Liderii sindicali susțin că lipsa de reacție a autorităților centrale a contribuit direct la degradarea companiei și că, în lipsa unor măsuri urgente, Uzina Mecanică Orăștie riscă să dispară complet în următorii ani.
Uzina Mecanică Orăștie. Sursa foto: Nicolae Stoica
