Curtea de Apel București a dispus anularea, pe motiv de prescripție, a condamnării de 5 ani de închisoare primite de Sorin Blejnar, fost președinte al Agenției Naționale de Administrare Fiscală, într-un dosar de trafic de influență. Decizia instanței este definitivă și vizează faptele reținute pentru perioada martie–aprilie 2011, pentru care judecătorii au constatat că răspunderea penală s-a prescris.
Hotărârea reprezintă un nou episod în seria dosarelor de corupție afectate de aplicarea prescripției, o temă care a produs efecte importante în ultimii ani în justiția din România. În cazul fostului șef ANAF, instanța a admis contestația în anulare formulată de Sorin Blejnar împotriva deciziei penale prin care fusese condamnat și a dispus încetarea procesului penal pentru infracțiunea de trafic de influență.
În mai 2019, Sorin Blejnar fusese condamnat la 5 ani de închisoare cu executare pentru trafic de influență și obligat la plata unei sume de peste 12 milioane de lei. Fostul președinte ANAF a executat aproape jumătate din pedeapsă, fiind eliberat condiționat în octombrie 2021. Ulterior, în 2023, acesta a depus o contestație în anulare, respinsă la acel moment de Curtea de Apel București. În 2026, Blejnar a revenit cu o cerere asemănătoare, iar instanța i-a dat câștig de cauză.
Potrivit minutei instanței, Curtea de Apel București a admis contestația în anulare, a desființat parțial decizia penală anterioară și, rejudecând cauza, a dispus încetarea procesului penal față de Sorin Blejnar sub aspectul infracțiunii de trafic de influență, ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale. Totodată, instanța a înlăturat dispozițiile referitoare la pedepsele complementare și accesorii aferente infracțiunii pentru care s-a constatat prescripția.
Este important de precizat că judecătorii au anulat condamnarea pentru faptele din martie–aprilie 2011, însă au menținut condamnarea pentru alte fapte penale. Această distincție este relevantă, deoarece soluția pronunțată nu echivalează cu o achitare generală și nu înseamnă că întregul dosar a fost înlăturat din punct de vedere juridic.
Ce înseamnă anularea condamnării pe motiv de prescripție
Prescripția răspunderii penale este o instituție juridică prin care statul pierde dreptul de a mai trage la răspundere penală o persoană după trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege. Termenul diferă în funcție de gravitatea infracțiunii, iar calculul acestuia a devenit, în ultimii ani, una dintre cele mai disputate teme din sistemul judiciar românesc.
În cazul lui Sorin Blejnar, Curtea de Apel București a constatat că, la momentul condamnării, faptele vizate de infracțiunea de trafic de influență erau deja prescrise. Ca urmare, procesul penal nu mai putea continua pentru acele fapte, iar condamnarea corespunzătoare a fost anulată.
Din punct de vedere juridic, încetarea procesului penal pentru prescripție nu stabilește că faptele nu au existat și nici că persoana vizată este nevinovată pe fond. Instanța nu mai analizează fondul acuzațiilor în aceeași manieră ca în cazul unei achitări, ci constată că termenul legal în care statul putea aplica o sancțiune penală a expirat.
Tocmai această diferență face ca soluțiile de prescripție să fie dificil de explicat publicului larg. Pentru mulți cetățeni, faptul că un dosar se închide după ani de anchetă și proces poate fi perceput ca o formă de impunitate, mai ales atunci când cauza vizează persoane aflate în funcții importante sau prejudicii ridicate.
Acuzațiile DNA: procent de 20% din contracte publice la ANAF
Sorin Blejnar a fost trimis în judecată de DNA Ploiești în decembrie 2016. Procurorii l-au acuzat că, în cursul anului 2011, în contextul inițierii unor proceduri de achiziții publice la nivelul ANAF, ar fi acceptat de la un om de afaceri promisiunea unui procent de 20% din valoarea unor contracte care urmau să fie încheiate la nivelul instituției publice.
Potrivit acuzațiilor formulate de procurori, banii ar fi urmat să fie primiți în schimbul exercitării influenței asupra unui subaltern, astfel încât procedurile de atribuire să fie gestionate într-un mod favorabil firmei omului de afaceri.
DNA susținea că, în perioada noiembrie 2011 – ianuarie 2012, Sorin Blejnar și un alt funcționar implicat în mecanism ar fi primit suma totală de 13.172.520 lei, prin intermediul unei firme cu comportament de tip „fantomă”. Această firmă ar fi fost folosită pentru încheierea unor contracte fictive cu societatea omului de afaceri, astfel încât banii să poată fi transferați către persoanele vizate.
Potrivit procurorilor, din suma totală, lui Sorin Blejnar i-ar fi revenit efectiv 12.513.894 lei. Această sumă a reprezentat unul dintre elementele centrale ale dosarului și a stat la baza obligației financiare stabilite inițial prin hotărârea de condamnare.
De ce cazul Sorin Blejnar are miză publică majoră
Cazul este important nu doar prin prisma numelui fostului șef al ANAF, ci și prin instituția pe care acesta a condus-o. Agenția Națională de Administrare Fiscală este una dintre cele mai relevante structuri ale statului român, având atribuții directe în colectarea taxelor, combaterea evaziunii fiscale, administrarea creanțelor bugetare și susținerea veniturilor publice.
Atunci când un fost președinte ANAF ajunge într-un dosar de trafic de influență legat de proceduri de achiziții publice chiar la nivelul instituției pe care a condus-o, impactul asupra încrederii publice este major. ANAF este instituția care verifică contribuabilii, controlează firmele, stabilește obligații fiscale și aplică măsuri de executare. Din acest motiv, integritatea conducerii sale este esențială pentru credibilitatea întregului sistem fiscal.
Anularea condamnării pe motiv de prescripție nu elimină întrebările publice privind modul în care au fost gestionate achizițiile publice, responsabilitatea instituțională și mecanismele de control intern. Chiar dacă răspunderea penală se stinge pentru anumite fapte, rămâne dezbaterea privind capacitatea statului de a ancheta și judeca la timp dosarele care vizează funcții publice importante.
Contestația în anulare, instrument decisiv în dosarele afectate de prescripție
Sorin Blejnar a obținut soluția favorabilă printr-o contestație în anulare, o cale extraordinară de atac folosită în condiții strict prevăzute de lege. În ultimii ani, această procedură a fost utilizată în mai multe dosare afectate de schimbările jurisprudențiale privind prescripția răspunderii penale.
Contestația în anulare permite, în anumite situații, desființarea unei hotărâri definitive. Tocmai de aceea, este un instrument juridic excepțional, nu o cale obișnuită de atac. În practica recentă, mai multe persoane condamnate definitiv au folosit astfel de căi extraordinare pentru a solicita reanalizarea efectelor prescripției asupra dosarelor lor.
În cazul Blejnar, prima încercare din 2023 a fost respinsă. Cererea formulată ulterior, în 2026, a fost însă admisă. Această evoluție arată cât de mult au influențat deciziile privind prescripția modul în care instanțele au reevaluat dosare definitive.
Pentru sistemul judiciar, astfel de soluții creează presiune suplimentară. Pe de o parte, instanțele trebuie să respecte principiul legalității și să aplice corect regulile privind prescripția. Pe de altă parte, publicul percepe aceste soluții ca pe o anulare tardivă a unor ani de anchetă și judecată.
Prescripția și marile dosare de corupție
Decizia în cazul Sorin Blejnar se înscrie într-o tendință mai largă. În ultimii ani, mai multe dosare importante de corupție au fost afectate de prescripție. Fapte pentru care au existat condamnări sau procese de lungă durată au ajuns să fie reevaluate în urma deciziilor Curții Constituționale și ale instanțelor privind întreruperea termenului de prescripție.
Această situație a generat un efect de domino în justiția penală. Dosare cu prejudicii semnificative, persoane publice și acuzații grave au fost închise sau modificate nu neapărat în urma unei reanalizări pe fond, ci din cauza expirării termenelor legale.
Pentru societate, problema centrală nu este existența prescripției în sine. Prescripția există în toate sistemele de drept și are rolul de a asigura stabilitate juridică. Problema apare atunci când dosare importante nu sunt soluționate într-un termen rezonabil, iar răspunderea penală se stinge înainte ca instanțele să poată da o soluție definitivă care să lămurească fondul cauzei.
În cazul dosarelor de corupție, această problemă este cu atât mai sensibilă. Corupția la nivel înalt afectează funcționarea instituțiilor, folosirea banului public, concurența economică și încrederea cetățenilor în stat. Atunci când astfel de dosare se închid prin prescripție, mesajul public poate deveni unul demobilizator.
Ce se întâmplă cu sumele de bani
Un punct esențial în cazul Sorin Blejnar îl reprezintă sumele de bani menționate în dosar. În condamnarea din 2019, fostul șef ANAF fusese obligat să achite peste 12 milioane de lei. Potrivit procurorilor, suma care i-ar fi revenit efectiv era de 12.513.894 lei.
În dosarele în care intervine prescripția, situația măsurilor civile sau a confiscărilor poate varia în funcție de soluția concretă a instanței și de modul în care sunt motivate hotărârile. Uneori, instanțele mențin obligații de plată sau măsuri de confiscare. Alteori, acțiunea civilă poate fi lăsată nesoluționată sau poate fi direcționată către instanțele civile.
Pentru opinia publică, recuperarea prejudiciilor este la fel de importantă ca sancțiunea penală. Dacă o persoană scapă de pedeapsa penală prin prescripție, dar banii sunt recuperați, statul transmite cel puțin mesajul că prejudiciul nu rămâne fără consecințe patrimoniale. Dacă însă nici pedeapsa nu mai produce efecte și nici sumele nu sunt recuperate, încrederea publică în justiție și administrație este afectată sever.
Durata dosarului, una dintre marile probleme
Cronologia dosarului arată una dintre vulnerabilitățile sistemului judiciar. Faptele vizate datează din 2011. Trimiterea în judecată a avut loc în 2016. Condamnarea definitivă a fost pronunțată în 2019. Contestațiile au continuat în anii următori, iar anularea pe motiv de prescripție a venit în 2026.
Această succesiune de etape arată cât de lung poate deveni traseul unui dosar penal de corupție. În asemenea cauze, timpul este un factor decisiv. Cu cât ancheta și judecata durează mai mult, cu atât crește riscul ca faptele să ajungă prescrise.
Responsabilitatea pentru durata dosarelor nu poate fi plasată într-un singur loc. Anchetele complexe cer timp, probe, expertize, audieri și cooperare instituțională. Instanțele au volume mari de activitate. Avocații folosesc toate instrumentele legale disponibile pentru apărarea clienților. Legislația se modifică, iar deciziile CCR și ale instanțelor superioare schimbă uneori radical interpretarea unor norme.
Cu toate acestea, rezultatul final este greu de acceptat: dosare care ar trebui să ofere claritate publică ajung să fie închise sau modificate din motive procedurale.
Impactul asupra încrederii în justiție
Cazul Sorin Blejnar va alimenta, inevitabil, discuția despre încrederea publicului în justiție. Pentru un cetățean obișnuit, este dificil de înțeles cum o persoană poate fi condamnată definitiv, poate executa aproape jumătate din pedeapsă, iar apoi condamnarea poate fi anulată pentru că faptele erau prescrise.
Această situație ridică întrebări nu doar despre persoana condamnată, ci și despre sistem: de ce nu a fost constatată prescripția mai devreme? Cum se explică faptul că o hotărâre definitivă ajunge să fie desființată după ani? Ce efect are această soluție asupra sumelor stabilite inițial? Cine răspunde pentru durata procedurilor?
Răspunsurile juridice pot fi complexe, însă percepția publică este directă. Oamenii vor să vadă că dosarele importante sunt instrumentate corect, judecate rapid și finalizate prin soluții clare. Când finalul este prescripția, impresia dominantă este că justiția a ajuns prea târziu.
Sursa foto: Inquam Photos / Octav Ganea
