Un contract de promovare turistică încheiat în urmă cu două decenii readuce în atenție modul în care statul român gestionează banii publici și patrimoniul instituțiilor sale. Ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău, a anunțat marți, 20 octombrie 2026, că a dispus sesizarea Direcției Naționale Anticorupție (DNA), după ce Corpul de Control al ministerului a identificat nereguli privind achiziția a 75.000 de albume de promovare a Cimitirului Vesel din Săpânța, în valoare de 2.625.000 de lei. Deși contractul ar fi fost achitat integral, numai 34.395 de exemplare au ajuns în depozitele instituției, în timp ce alte 40.605 albume, evaluate la peste 1,4 milioane de lei, ar fi rămas la societatea privată care le-a produs. Verificările au scos la iveală și probleme mai ample: materiale promoționale neutilizate, inventare incomplete, bunuri deteriorate și măsuri dispuse de Curtea de Conturi care, potrivit ministrului, nu au fost implementate nici după aproape nouă ani.
O achiziție publică destinată promovării turismului românesc a ajuns, după 20 de ani, în atenția Direcției Naționale Anticorupție. Potrivit informațiilor prezentate de ministrul Irineu Darău, în anul 2006, Autoritatea Națională pentru Turism a încheiat un contract pentru realizarea a 75.000 de albume bilingve dedicate Cimitirului Vesel din Săpânța, unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice și culturale din România. Valoarea contractului a fost de 2.625.000 de lei, sumă care, conform ministrului, a fost achitată integral de către stat. Problema identificată de Corpul de Control privește însă diferența dintre numărul exemplarelor contractate și cel al albumelor care au ajuns efectiv în depozitele instituției.
Din totalul de 75.000 de albume, doar 34.395 ar fi fost livrate în depozitele statului, în timp ce alte 40.605 exemplare ar fi rămas în posesia societății comerciale care le-a tipărit. Valoarea atribuită albumelor nelivrate depășește 1,4 milioane de lei. Cu alte cuvinte, potrivit situației prezentate de ministru, mai mult de jumătate dintre materialele achitate din fonduri publice nu au ajuns în depozitele instituției beneficiare. În mod normal, o asemenea diferență ar fi trebuit să determine verificarea documentelor de recepție, a condițiilor contractuale, a eventualelor obligații de depozitare și a modalității în care bunurile urmau să fie transferate beneficiarului. După două decenii, întrebarea fundamentală nu privește doar locul în care se află albumele, ci și modul în care a fost justificată plata integrală și cine avea responsabilitatea urmăririi executării contractului.
Albumele ar fi fost oferite în continuare spre vânzare, la 60 de lei exemplarul
Un element deosebit de important semnalat de ministrul Economiei este faptul că albumele respective ar fi fost identificate în continuare în oferte comerciale online. Potrivit verificărilor prezentate public, materialele realizate în cadrul contractului din 2006 ar fi fost oferite spre vânzare la prețul de 60 de lei pentru un exemplar. Această împrejurare ridică întrebări suplimentare privind regimul juridic al produselor achitate de stat, dreptul de proprietate asupra acestora și condițiile în care ele ar fi putut fi comercializate ulterior.
Totuși, simpla existență a unei oferte de vânzare nu demonstrează, în absența verificării documentelor contractuale, că exemplarele respective aparțin în mod obligatoriu lotului achitat și nerecepționat de instituție. O asemenea concluzie presupune examinarea contractului inițial, a eventualelor acte adiționale, a clauzelor privind drepturile de comercializare și a evidențelor privind producția și livrarea. În cazul în care verificările vor demonstra că produse achitate integral din bani publici au fost comercializate fără un temei juridic corespunzător, autoritățile competente vor trebui să stabilească natura faptelor și eventualele responsabilități. Până la clarificarea situației, informațiile prezentate indică necesitatea unei investigații aprofundate, nu existența unei vinovății penale deja stabilite.
În urma constatărilor Corpului de Control, ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului a anunțat că a dispus sesizarea DNA. Obiectivul declarat al demersului este verificarea împrejurărilor în care a fost executat contractul, a plăților efectuate și a modului de administrare a bunurilor achiziționate. Sesizarea organelor de urmărire penală reprezintă un demers instituțional prin care sunt aduse în atenția autorităților competente fapte ce ar putea necesita investigații. Ea nu echivalează cu formularea unor acuzații penale definitive și nici cu stabilirea existenței unei infracțiuni.
În funcție de documentele și informațiile analizate, procurorii vor putea decide asupra procedurilor legale aplicabile. Un aspect important îl reprezintă vechimea contractului. Au trecut aproximativ 20 de ani de la încheierea acestuia, iar eventualele verificări de natură penală trebuie să țină seama inclusiv de legislația aplicabilă la momentul faptelor, de termenele de prescripție și de particularitățile juridice ale fiecărei situații. În paralel, problema recuperării eventualelor prejudicii trebuie examinată distinct, în raport cu documentele existente și cu situația juridică a societății comerciale implicate.
Societatea care a produs albumele a ajuns în procedură de insolvență sau faliment
Potrivit informațiilor prezentate de Irineu Darău, firma care a realizat materialele promoționale a ajuns între timp într-o procedură de insolvență sau faliment. Această situație poate complica eventualele demersuri de recuperare a bunurilor sau a sumelor achitate. Într-o procedură de insolvență, posibilitatea recuperării unei creanțe depinde de numeroși factori, inclusiv de existența unor drepturi recunoscute, de respectarea termenelor procedurale și de patrimoniul disponibil. De asemenea, trebuie verificat dacă statul a formulat la timp eventuale pretenții, dacă acestea au fost înscrise în evidențele procedurii și dacă au existat măsuri administrative anterioare pentru recuperarea bunurilor.
Vechimea obligațiilor reprezintă, la rândul său, un element important. Dacă instituțiile publice nu au acționat corespunzător la momentul constatării unor diferențe, posibilitățile actuale de recuperare pot fi afectate. Aceasta este una dintre consecințele cele mai grave ale unei administrări defectuoase a patrimoniului: timpul poate transforma o problemă aparent recuperabilă într-o situație juridică și financiară mult mai dificilă.
Problemele descoperite în prezent nu reprezintă primele semnale de alarmă privind gestionarea materialelor de promovare turistică. Curtea de Conturi a consemnat anterior existența unor cantități importante de hărți, broșuri și albume care nu erau utilizate sau aveau o circulație foarte redusă. În raportările privind activitatea din 2017, auditorii au identificat stocuri fără mișcare sau cu mișcare lentă, cu o vechime mai mare de trei ani, evaluate la aproximativ 4,028 milioane de lei.
Au fost constatate și diferențe semnificative între evidențele contabile și situațiile operative privind stocurile. În alte verificări anterioare, instituția de audit semnalase existența unor materiale promoționale a căror utilitate fusese afectată de greșeli de editare, deteriorare fizică sau pierderea actualității informațiilor. Astfel de constatări indică o problemă structurală în administrarea materialelor finanțate din bani publici.
Achiziționarea unor produse de promovare nu este suficientă pentru a demonstra eficiența cheltuielii. Materialele trebuie distribuite către publicul-țintă, utilizate în campanii relevante și evaluate în raport cu obiectivele urmărite. În caz contrar, chiar și o achiziție realizată cu respectarea formală a procedurilor poate deveni o cheltuială ineficientă.
Măsuri stabilite în urmă cu aproape nouă ani, neimplementate nici în octombrie 2026
Un alt aspect semnalat de ministru privește lipsa implementării unor măsuri dispuse în urma verificărilor Curții de Conturi. Potrivit declarațiilor acestuia, măsuri care ar fi trebuit îndeplinite până în ianuarie 2018 erau încă neimplementate în octombrie 2026. Această situație ridică probleme serioase privind continuitatea responsabilității administrative. Rapoartele instituțiilor de control nu ar trebui să reprezinte simple documente arhivate după finalizarea verificărilor.
Ele trebuie urmate de măsuri concrete, termene de implementare, desemnarea responsabililor și verificări ulterioare. În lipsa acestor etape, deficiențele pot continua ani întregi, iar consecințele financiare se pot agrava. De asemenea, absența unor evidențe complete poate face dificilă identificarea momentului în care au apărut problemele și a persoanelor care aveau obligația să intervină. Pentru o administrație publică eficientă, respectarea măsurilor de control trebuie să fie o obligație instituțională permanentă, indiferent de schimbările de conducere.
Verificările recente ar fi identificat și probleme privind condițiile în care au fost păstrate materialele de promovare turistică. Potrivit ministrului, o parte dintre stocurile depozitate în subsolul unui imobil au fost grav deteriorate în ianuarie 2026, în urma unor infiltrații importante de apă. Incidentul evidențiază o altă dimensiune a administrării patrimoniului public: responsabilitatea de a conserva bunurile achiziționate. Odată intrate în proprietatea sau administrarea unei instituții, materialele trebuie evidențiate corespunzător și păstrate în condiții care să prevină degradarea lor.
În cazul materialelor tipărite, umiditatea și infiltrațiile pot afecta ireversibil calitatea hârtiei și pot compromite utilizarea produselor. Dacă bunurile devin inutilizabile înainte de a fi distribuite, resursele publice alocate pentru producerea lor riscă să fie pierdute fără atingerea scopului inițial. Este necesar ca instituțiile responsabile să clarifice valoarea exactă a bunurilor deteriorate, gradul de depreciere și măsurile dispuse după incident.
În ultimele două decenii, domeniul turismului a trecut prin numeroase reorganizări administrative. Atribuțiile și patrimoniul aferente au fost gestionate de structuri instituționale diferite, pe fondul schimbărilor de organizare a administrației centrale. Transferul bunurilor între instituții presupune însă proceduri clare de predare-primire, inventariere și evidență contabilă. Atunci când aceste operațiuni nu sunt realizate riguros, pot apărea diferențe între documente și situația efectivă a patrimoniului. În timp, astfel de deficiențe îngreunează stabilirea răspunderii și recuperarea eventualelor pierderi.
O reorganizare administrativă nu ar trebui să ducă la dispariția istoricului unui contract sau la imposibilitatea urmăririi bunurilor achiziționate din fonduri publice. Continuitatea responsabilității instituționale trebuie asigurată indiferent de denumirea ministerului, de schimbarea conducerii sau de transferul unor competențe.
Promovarea turistică a României: între oportunitate și risipa resurselor publice
Cimitirul Vesel din Săpânța reprezintă un obiectiv cultural cu o identitate puternică și un potențial important de promovare internațională. Albumele bilingve, broșurile, materialele fotografice și publicațiile tematice pot contribui la prezentarea patrimoniului românesc în cadrul târgurilor internaționale, al evenimentelor diplomatice sau al campaniilor de promovare. Problema nu este, așadar, existența unor cheltuieli pentru promovarea turismului.
Problema apare atunci când instituțiile nu pot demonstra că materialele achiziționate au fost recepționate, gestionate și utilizate potrivit scopului pentru care au fost finanțate. Promovarea turistică trebuie să urmărească rezultate verificabile, nu doar realizarea unor achiziții. Într-o strategie modernă, instituțiile ar trebui să poată prezenta cantitățile distribuite, piețele vizate, publicul-țintă și rezultatele campaniilor. La fel de importantă este adaptarea instrumentelor de promovare la evoluția tehnologică.
În prezent, campaniile digitale, platformele de rezervări, materialele video și colaborările cu operatorii de turism pot completa sau înlocui, în anumite situații, tipărirea unor volume foarte mari de materiale promoționale. O politică eficientă ar trebui să compare costurile, utilitatea și impactul fiecărui instrument.
Pe lângă sesizarea DNA, Irineu Darău a anunțat stabilirea unor termene pentru clarificarea situației patrimoniului și remedierea deficiențelor administrative. Printre măsurile prezentate se regăsesc finalizarea inventarierii bunurilor, corectarea evidențelor contabile și introducerea unor proceduri de predare-primire care să reducă riscul repetării unor asemenea situații. Implementarea efectivă a acestor măsuri va fi esențială.
O inventariere completă ar trebui să stabilească existența fizică a materialelor, starea acestora, valoarea contabilă și eventualele diferențe față de documentele justificative. De asemenea, trebuie clarificate situațiile în care bunurile sunt păstrate la terți, condițiile contractuale aferente și modalitatea în care instituția publică își exercită drepturile asupra acestora. În paralel, ar fi utilă publicarea unei situații centralizate privind materialele de promovare turistică achiziționate, distribuite, depozitate, deteriorate sau scoase din uz. O asemenea evidență ar permite evaluarea corectă a eficienței cheltuielilor și ar putea contribui la prevenirea unor noi pierderi.
Cine răspunde pentru banii publici cheltuiți și pentru bunurile neutilizate?
Cazul albumelor turistice readuce în atenție o întrebare fundamentală pentru administrația publică: cine răspunde atunci când statul plătește pentru bunuri care nu sunt recepționate corespunzător, nu sunt utilizate sau se degradează în depozite? Răspunsul trebuie stabilit prin verificarea atribuțiilor, a documentelor contractuale și a obligațiilor concrete ale persoanelor implicate. Responsabilitatea poate avea natură administrativă, patrimonială, disciplinară sau, dacă sunt întrunite condițiile legii, penală.
Totuși, aceste forme de răspundere nu trebuie confundate și nici prezumate în absența unor constatări juridice. În cazul contractului din 2006, cercetările trebuie să clarifice atât împrejurările în care au fost efectuate plățile, cât și demersurile realizate ulterior pentru urmărirea executării obligațiilor contractuale. La fel de important este rolul conducerilor succesive care au avut responsabilitatea gestionării patrimoniului și implementării măsurilor de control. Nu orice eroare administrativă reprezintă o infracțiune, dar nici trecerea timpului nu ar trebui să împiedice realizarea unei evaluări instituționale transparente.
