Curtea de Apel București (CAB) a stabilit, într-o motivare publicată recent, că fosta șefă DIICOT, Alina Bica, și-ar fi ispășit în Italia, într-o formă asimilată arestului la domiciliu, pedeapsa de 4 ani de închisoare cu executare dictată în România în 2016.
Decizia, catalogată de experți în drept penal ca fiind „aberantă și „în disprețul Curții de Justiție a Uniunii Europene”, are potențialul de a crea un precedent periculos în aplicarea mandatelor europene de arestare și a cooperării judiciare internaționale.
Pe scurt, CAB a interpretat în favoarea Alinei Bica decizia Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 4 septembrie 2025, potrivit căreia statul emitent al mandatului – România, în acest caz – trebuie să își dea acordul pentru ca pedeapsa să fie executată în alt stat membru.
Deși România nu și-a dat formal acest consimțământ, instanța bucureșteană a concluzionat că Bica „a fost privată de libertate” suficient timp în Italia, echivalând acea perioadă cu executarea integrală a pedepsei.
Instanța a arătat că a luat în considerare trei criterii impuse de CJUE pentru recunoașterea executării unei pedepse într-un alt stat:
-
Durata pedepsei executate;
-
Modalitatea de executare;
-
Perspectiva de reintegrare socială a condamnatului.
Pe baza acestora, Curtea de Apel București a constatat că Alina Bica a executat efectiv în Italia o pedeapsă „asimilabilă arestului la domiciliu”, deoarece:
-
a fost obligată să rămână în locuință între orele 21:00 și 07:00,
-
a avut interdicții de deplasare și de exercitare a unor activități,
-
iar în timpul zilei era obligată să meargă la muncă.
„Deși forma de executare a pedepsei stabilită de Curtea de Apel din Bari nu este prevăzută expres în legislația execuțională română, aceasta prezintă similitudini cu măsurile preventive privative de libertate, precum arestul la domiciliu, a căror durată se deduce zi la zi din pedeapsă”, se arată în motivarea Curții de Apel București.
Prin urmare, judecătorii români au apreciat că durata de 3 ani, 9 luni și 16 zile petrecută de Bica în acest regim echivalează cu executarea integrală a pedepsei de 4 ani, minus perioada de arest preventiv efectuată în România.
Potrivit Curții de Apel din Bari, Alina Bica a fost plasată sub regim restrictiv de libertate – o măsură intermediară între libertatea deplină și detenția în penitenciar.
Ea locuia liber în Italia, însă avea obligația:
-
să rămână acasă noaptea,
-
să se prezinte zilnic la serviciu,
-
să nu părăsească localitatea fără aprobare,
-
și să evite anumite persoane și locuri.
Cu toate acestea, experții atrag atenția că un astfel de regim nu poate fi echivalat juridic cu închisoarea, deoarece nu presupune detenție efectivă și nici control permanent al autorităților penitenciare.
„Arestul la domiciliu este o măsură preventivă, nu una de executare. Nu poți considera că o persoană și-a ispășit pedeapsa de 4 ani de închisoare stând noaptea acasă și mergând ziua la serviciu”, afirmă un profesor de drept penal de la Universitatea din București.
În decizia pronunțată pe 4 septembrie 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a stabilit clar că, în cazul persoanelor condamnate în lipsă și refugiate într-un alt stat membru, statul emitent al mandatului (România) trebuie să își exprime consimțământul explicit pentru ca pedeapsa să fie executată în statul de refugiu.
Or, România nu și-a exprimat acest acord, ci a cerut în mod repetat extrădarea și transferul Alinei Bica pentru a-și executa pedeapsa în penitenciar.
Prin urmare, decizia Curții de Apel București – care recunoaște indirect executarea pedepsei în Italia – încalcă principiul suveranității statului emitent și decizia CJUE, potrivit mai multor experți citați de G4Media.ro.
„România nu trebuia să recunoască această așa-zisă formă de executare. Dacă Italia a ales să-i aplice o măsură mai blândă, problema este între Bica și statul italian, nu între Bica și statul român. Curtea de Apel București a depășit competențele sale”, explică un fost judecător CEDO.
Prin această hotărâre, Curtea de Apel București a dispus retragera mandatului european de arestare (MEA) emis pe numele Alinei Bica în 2019, precum și anularea mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea.
În motivare se arată că, în baza „autorității de lucru judecat” a deciziei Curții de Apel din Bari, România nu mai poate aprecia diferit asupra executării pedepsei.
„Față de hotărârea Marii Camere a CJUE, nu mai există temeiuri pentru ca statul român să mențină mandatul european de arestare și formele de executare emise în baza acesteia”, se menționează în document.
Pe scurt, România recunoaște implicit că Alina Bica a executat integral pedeapsa, iar dosarul este închis definitiv.
Reacțiile din lumea juridică au fost imediate și critice.
„Alina Bica nu a executat nici o zi de închisoare în sensul juridic al termenului. Să consideri că arestul la domiciliu, cu permisiunea de a merge la muncă, echivalează cu detenția, este un abuz de interpretare”, afirmă avocatul penalist Mihai Ene.
Mai mult, specialiștii consideră că instanța română nu avea dreptul să recunoască o astfel de echivalare în absența unui acord formal între cele două state.
„Curtea de Apel București și-a dat, indirect, consimțământul pentru echivalarea pedepsei, deși decizia CJUE din 2025 interzice explicit acest lucru. România a fost pusă în postura de a recunoaște o executare care, legal, nu a avut loc”, a declarat pentru G4Media.ro un expert în drept european.
Concluzia unanimă: decizia este „dubioasă”, contrară jurisprudenței europene și periculoasă pentru sistemul de justiție penală românesc.
Completul care a echivalat pedeapsa cu închisoarea din România cu o formă de arest la domiciliu din Italia a fost format din:
-
judecătorul Cristian Bălan, șeful Secției a II-a Penale a Curții de Apel București,
-
judecătoarea Irina Petre (fostă Timofte), promovată la CAB în martie 2025.
Judecătorul Cristian Bălan este partenerul avocatei Giulia Șologon, fostă stagiară la cabinetul avocatei Laura Vicol, actual deputat PSD și fostă șefă a Comisiei Juridice din Camera Deputaților.
Bălan este cunoscut și pentru decizia din iulie 2024, când a anulat condamnarea la 13 ani de închisoare a omului de afaceri Ovidiu Tender, ridicând și sechestrul pe averea acestuia de peste 30 de milioane de euro.
Irina Petre, la rândul ei, a judecat anterior dosare sensibile – printre care cel al patronului Realitatea TV, Maricel Păcuraru, și cel al omului de afaceri Cristian Burci, proprietarul ziarului Adevărul.
Decizia Curții de Apel București în cazul Alinei Bica creează un precedent juridic riscant, care ar putea fi invocat de alte persoane condamnate și fugite în străinătate.
Dacă justiția română acceptă ca arestul la domiciliu într-un alt stat să echivaleze cu închisoarea, atunci oricare condamnat fugar ar putea pretinde că „și-a ispășit” pedeapsa în condiții similare.
„Această decizie nu doar că sfidează dreptul european, dar deschide poarta impunității pentru fugari. România devine un stat care își absolvă condamnații pe baza unor interpretări abuzive”, avertizează un magistrat de la Parchetul General.
În final, fosta șefă a DIICOT scapă definitiv de pedeapsa de 4 ani de închisoare, fără să fi petrecut o zi în penitenciar.
Iar Curtea de Apel București, printr-o decizie contestată la toate nivelurile, transformă o fugă din țară într-o „executare integrală a pedepsei”
