Creșterea migrației
Înainte de 1990 tendințele vremii erau alese de medicii români doar din două opțiuni, anume Statele Unite și Canada, doar că „după aderarea României la Uniunea Europeană, medicii români au emigrat masiv în țări din UE (proximitatea geografică, transferabilitatea studiilor). În Franța, în 2010, medicii români reprezentau grupul național majoritar pe lista medicilor străini, iar în 2012, o treime din medicii străini înregistrați în Franța erau români, Belgia raportând o situație similară.”[1] Pe de altă parte cifrele din „Baza de Date a Profesiilor Reglementate”[2], a Comisiei Europene, arată că cei mai mulți specialiști plecați să lucreze în străinătate sunt asistentele medicale în jur de 22.599, urmate de medici cu 14.555, iar după profesori, care sunt în jur de 6.671, urmează asistenții sociali cu 4.767, apoi dentiștii cu 4.763, după fizioterapeuții 1.711, chirurgii veterinari 1.006 și farmaciștii cu 992.
Emigranți cu înaltă educație
Un alt factor ce ne pune pe gânduri ține de dimensiune diasporei cu cel mai mare grad de educație, iar India are de departe cea mai mare comunitate de emigranți foarte educați dintre țările G20. Însă, „dimensiunea diasporei indiene foarte educat mai mult decât dublat în zece ani, ajungând la 2.200.000 în 2010/11. China și Filipine, cu 1.700.000 și, respectiv, 1.400.000, au al doilea și al treilea cel mai mare diaspora de emigranți cu înaltă educație. Diaspora lor foarte educată a crescut cu 115% și, respectiv, 64% în zece ani. Cu toate acestea, cea mai mare creștere dintre aceste țări de origine a fost înregistrată de România (aproximativ 492 000 de persoane în 2010/11).”[3]
Printre țările de origine de top de emigranți cu înaltă educație în G20, rata de absolvenți și studenți este deosebit mai mare pentru „Kazahstan (35%) și într-o măsură mai mică pentru România (23%), Polonia (20%) și Regatul Unit (11%). Pentru țările asiatice mai populate (India și China), riscul de scurgere a creierului este mult mai mic (4% sau mai puțin).[4]
Conflictul și corupția ca motive
Mediul politic și recunoașterea deplină a diplomelor se numără printre cele mai importante piedici puse de stat în calea reîntoarcerii pe piața muncii a studenților la medicină, în România. Atunci când sunt întrebați de ce nu doresc să se întoarcă în țară, emigranții care dețin diverse calificări invocă lipsa meritocrației și nerecunoașterea deplină a calificărilor ca fiind unele dintre cele mai semnificative obstacole. România rămâne în urmă în mai multe dimensiuni ale guvernanței în comparație cu UE27 (indicatorii mondiali de guvernare 2016), în principal în ceea ce privește controlul corupției și eficiența guvernului. Acest lucru prezintă necesitatea îmbunătățirii mediului instituțional pentru a face România mai atractivă pentru forța de muncă înaltă calificată care studiază și lucrează în străinătate.”[5]
În concordanțele în care mai bine de unul din patru absolvenți de studii superioare (26,6%) părăsesc țara, exilul inteligențelor poate avea consecințe directe în dezvoltarea României. Emigrarea perpetuă a indivizilor cu studii superioare poate priva țara de noțiunile și calitățile potrivite pentru îmbunătățirea productivității și a standardelor de viață, pe termen nedeterminat. În orașe prospere, precum București, Cluj, Iași și Timișoara, va fi o provocare pentru angajatori în identificarea unor noi candidați iscusiți în ariile de muncă necesare. Criza de capital uman este și mai serioasă, atunci când se vorbește de muncitorii calificați, care acționează manual, și de muncitori înalt calificați, precum cei din IT&C, învățământ, sănătate, inginerie și știință.
“Pentru că nu ai acces la un sistem corect de evaluare justă a profesionalismului, trebuie să te duci undeva unde poți fi corect evaluat” – declara Dr. Dan Ulmeanu într-un articol publicat de Ziarul Financiar.[6]
[1] Anghel, R.G., Botezat, A., Coșciug, A., Manafi, I., Roman, M. (2016), International migration, return migration, and their effects: A comprehensive Review on the Romanian case. IZA Institute of Labor Economics (IZA DP No. 10445), http://migrationcenter.ro/wp/wp-content/uploads/2017/07/Anghel-Remus-et.-al.-2017.-International-Migration-Return-Migration.pdf, p. 34.
[2] Baza de Date a Profesiilor Reglementate a Comisiei Europene, https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/regprof/index.cfm.
[3] Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD 2017), “G20 Global Displacement and Migration Trends Report”, https://www.oecd.org/g20/topics/employment-and-social-policy/G20-OECD-migration.pdf, 2017, p. 10.
[4] Organisation for Economic Co-operation and Development, Ibidem., p. 11.
[5] Andrei Silviu Dospinescu și Giuseppe Russo, ibidem., p. 13.
[6] Georgiana Mihalache, “Fără soluţii pentru a opri exodul medicilor. Peste 2.000 de medici cer anual avize pentru a pleca din ţară. „Noi investim în pregătirea doctorilor pentru a-i trimite în ţări mai bogate“, Ziarul Financiar, publicat 30.11.2016, https://www.zf.ro/companii/fara-solutii-pentru-a-opri-exodul-medicilor-peste-2-000-de-medici-cer-anual-avize-pentru-a-pleca-din-tara-noi-investim-in-pregatirea-doctorilor-pentru-a-i-trimite-in-tari-mai-bogate-16010218.
