Recent, o serie de foști magistrați a relansat o dezbatere importantă în sistemul de justiție din România, prin solicitarea în instanță a indemnizației de pensionare, care fusese suspendată de Guvern pentru o perioadă de 12 ani și ulterior abrogată.
Acest caz ridică întrebări semnificative despre legalitatea și moralitatea suspendării drepturilor salariale stabilite prin lege și despre impactul acestor decizii asupra independenței justiției, scrie G4Media.
Indemnizația de pensionare, echivalentul a 7 salarii brute, a fost o componentă a pachetului compensatoriu pentru magistrați, garantată prin legea privind statutul judecătorilor și procurorilor din 2004. Începând cu anul 2010, acest drept a fost suspendat anual printr-o serie de ordonanțe de urgență, pe motive de constrângeri bugetare, și în cele din urmă eliminat în reforma statutului magistraților din 2022.
Foștii magistrați argumentează că suspendarea și ulterior eliminarea acestei indemnizații reprezintă un tratament discriminatoriu și afectează negativ independența judiciară, un pilon central al democrației. Pe de altă parte, reprezentanții Guvernului, inclusiv Ministrul Justiției, Alina Gorghiu, susțin că statul are autoritatea de a modifica sau elimina anumite beneficii din rațiuni bugetare, fără a afecta statutul sau independența magistraților.
Înalta Curte de Casație și Justiție este sesizată pentru a decide dacă aceste măsuri au doar un caracter temporar de suspendare sau dacă afectează fundamental dreptul la indemnizație. Răspunsul Înaltei Curți va avea implicații semnificative nu doar pentru magistrații implicați, ci pentru întregul cadru legal care reglementează remunerația și beneficiile în sistemul judiciar.
Dacă Înalta Curte decide în favoarea magistraților, acest lucru ar putea deschide calea pentru alte revendicări similare din partea profesioniștilor din justiție, stabilind un precedent important pentru respectarea drepturilor salariale stabilite prin lege. De asemenea, o decizie în acest sens ar putea intensifica dezbaterile privind necesitatea unei abordări mai echilibrate și transparente din partea Guvernului în gestionarea finanțelor publice și a drepturilor profesionale.
Această situație subliniază tensiunea dintre necesitățile bugetare ale statului și drepturile salariale ale magistraților, punând în lumină nevoia de reforme legislative care să echilibreze aceste două imperative într-un mod care să susțină integritatea și independența sistemului judiciar. Decizia Înaltei Curți va fi un moment definitoriu în această privință și este așteptată cu mare interes de comunitatea juridică și de opinia publică din România.
