Într-o universitate unde hărțuirea sexuală și abuzurile sunt adânc înrădăcinate, vocea feministă a studenților și profesorilor devine tot mai puternică. Alice Iancu, lector universitar doctor, a dezvăluit într-un articol recent experiențele sale traumatizante și observațiile asupra abuzurilor din SNSPA, precizează Riseproject.
Alice Iancu, care a absolvit studiile de licență, masterat și doctorat la SNSPA între 2000 și 2010, a povestit despre experiențele sale personale cu Alfred Bulai, Ștefan Stănciugelu și Marius Pieleanu, descriind cum aceștia au folosit puterea și pozițiile lor pentru a abuza și intimida studentele.
Alfred Bulai: Alice a aflat la primul examen cu Alfred Bulai despre obsesia acestuia pentru sânii femeilor. Comentariile sale indecente au determinat-o pe Alice să se îmbrace în helănci până în gât, dar chiar și așa, Alfred Bulai a continuat cu remarcile sale neadecvate.
Ștefan Stănciugelu: Acesta a făcut avansuri prietenei cele mai bune a lui Alice pe toată durata facultății. Alice a observat că, deși părea inofensiv, comportamentul lui era deranjant și persistent. La ani distanță, Stănciugelu a fost prins și pedepsit pentru hărțuire sexuală, aducându-i lui Alice o mare satisfacție.
Marius Pieleanu: Alice îl descrie pe Pieleanu ca fiind cel mai sinistru și de care îi era cel mai frică. Comentariile sale misogine erau o rutină săptămânală la cursuri. Avea obiceiul să cheme studente singure la restanțe în biroul său, unde încerca să le intimideze.
Alice a subliniat că, deși unii profesori știau ce se întâmplă, au descurajat studentele să depună plângeri. Puținele profesoare femei existente nu abordau aceste subiecte, considerându-le neserioase. Relațiile de putere din universitate erau clar favorabile bărbaților, iar studentele erau descurajate să ia măsuri împotriva abuzurilor.
Pentru Alice, cursul de Gen și politică a fost o revelație. A început să studieze feminismul pe cont propriu și a realizat că acesta era cel mai frumos și bun lucru pe care l-a făcut pentru ea însăși. Deși inițial avea o relație de iubire-respingere cu profesoarele feministe, și-a dat seama că relațiile de putere erau clar în defavoarea femeilor.
Alice și colegele ei au încercat să sprijine toate fetele care au fost victime ale abuzurilor, încurajându-le să depună plângeri și să se vindece. Ea recunoaște că, la finalul doctoratului, nu avea speranțe că situația se va schimba la SNSPA. Cu toate acestea, a trimis un mail la parchet despre abuzurile suferite, deși nu avea mari speranțe în justiție.
Alice consideră că pentru o schimbare reală, România are nevoie de feminism în toate aspectele vieții, de la muzică la sindicate și familii. Trebuie să luăm fetele și femeile în serios pentru a începe să fim mai bine. Ea subliniază importanța de a ne aminti numele abuzatorilor și de a lucra împreună pentru o societate mai echitabilă.
Contactat telefonic, Marius Pieleanu a declarat că părăsește SNSPA-ul pentru a elimina orice asociere cu universitatea și a respins acuzațiile de abuzuri. „E adevărat că eu sunt mai puțin convențional, dar asta nu înseamnă că nu sunt normativ,” a spus Pieleanu, încercând să justifice comportamentul său.
Acest articol aduce în lumină problemele sistemice de abuz și hărțuire din universități și necesitatea unei schimbări fundamentale prin feminism și susținerea victimelor.
