România traversează de ani buni o problemă structurală gravă: ocuparea funcțiilor publice pe criterii politice, de relații personale sau de loialitate față de partid, nu pe baza competenței și a experienței profesionale.
Acest fenomen, cunoscut generic sub denumirea de sinecură, nu este doar o problemă morală, ci o cauză directă a întârzierii dezvoltării țării, a pierderii de fonduri europene și a demotivării profesioniștilor autentici.
În anumite instituții autonome sau autorități de reglementare, salariile și indemnizațiile depășesc de 3-4 ori media națională. De exemplu:
-
un președinte de autoritate încasează 75.000 lei net pe lună;
-
un membru în comitete de reglementare primește peste 50.000 lei net lunar;
-
indemnizațiile cumulate ajung să depășească venitul anual al unei familii obișnuite.
În teorie, aceste sume ar trebui să atragă și să păstreze specialiști de top, capabili să gestioneze domenii vitale – energie, comunicații, infrastructură, sănătate. În practică însă, posturile sunt populate cu apropiați ai partidelor, oameni fără pregătire sau experiență în domeniu.
Consecințele sinecurilor
-
Neîncrederea în stat – cetățenii văd instituțiile ca pe simple instrumente de recompensare politică, nu ca pe organisme care lucrează în interesul public.
-
Demobilizare civică – mulți români nu mai cred că schimbarea este posibilă.
-
Exodul specialiștilor – profesioniștii adevărați aleg mediul privat sau emigrarea, unde meritul este recunoscut.
-
Pierderi financiare majore – România a ratat miliarde de euro din fonduri europene pentru că proiectele au fost gestionate prost sau întârziate.
-
Servicii publice slabe – spitale nepregătite, școli fără dotări moderne, infrastructură întârziată.
Diferența dintre teorie și practică
-
Teoria: salarii mari pentru a atrage cei mai buni specialiști.
-
Practica: salarii mari pentru persoane fără expertiză, numite pe criterii politice.
Această discrepanță explică de ce, deși plătim mai mult ca stat, primim mai puțin ca cetățeni.
Exemple care arată harta sinecurilor
-
Fost parlamentari, consilieri sau apropiați ai liderilor politici devin brusc experți în energie, transporturi sau digitalizare.
-
Tineri fără experiență sunt angajați direct pe posturi de consilieri la autorități strategice.
-
Concursuri organizate doar formal, cu rezultate știute dinainte.
Toate aceste exemple arată cum instituțiile vitale devin fabrici de sinecuri, iar competența este înlocuită cu loialitatea politică.
Soluții concrete pentru reforma sistemului
Pentru a opri fenomenul sinecurilor și pentru a reda încrederea în stat, sunt necesare reforme clare și ferme:
-
Concursuri 100% transparente – toate etapele publicate online, filmarea probelor teoretice și practice, punctaje verificabile.
-
CV verificabil și relevant – funcțiile să fie ocupate doar de persoane cu experiență directă în domeniu.
-
Evaluare anuală pe bază de performanță – indicatori clari, raportați public. Cine nu livrează, pleacă.
-
Limitarea cumulului de funcții și indemnizații – interzicerea acumulării de venituri publice peste un plafon rezonabil.
-
Raport anual de eficiență pentru fiecare instituție – cu rezultate, cheltuieli și indicatori de performanță accesibili cetățenilor.
De ce contează reforma?
Fiecare leu plătit pe un post nemeritat este un leu luat din educația copiilor, din sănătatea pacienților sau din dezvoltarea infrastructurii.
Un stat sănătos nu este acela în care grupuri restrânse prosperă pe bani publici, ci acela în care binele comun devine prioritatea absolută.
România are nevoie de profesioniști bine plătiți, dar plătiți pentru competență reală, nu pentru carnet de partid.
Nu mai putem accepta normalizarea sinecurilor. Dacă vrem un stat modern, performant și respectat, avem nevoie de:
-
instituții transparente,
-
concursuri reale,
-
profesioniști autentici în funcții publice.
Adevărata reformă nu va veni din promisiuni electorale, ci din presiunea constantă a societății civile, a presei independente și a fiecărui cetățean care refuză să accepte că „așa merge treaba”.
România nu are nevoie de sinecuri. România are nevoie de meritocrație.
