Numele Ioanei Timofte, nepoata fostului director SRI, Radu Timofte, a revenit în centrul atenției după ce Curtea de Apel București a respins, pe 7 august 2025, toate excepțiile și cererile ridicate de avocații săi și ai altor nouă inculpați din dosarul delapidării de la Compania Națională pentru Controlul Cazanelor (CNCIR).
Cazul, cu un prejudiciu estimat de aproape două milioane de euro, scoate la lumină nu doar mecanismele clasice de fraudare din companiile de stat, ci și strategiile prin care inculpații încearcă să scape de răspundere penală.
Potrivit rechizitoriului DIICOT, între 2020 și 2023, Ioana Timofte, în calitate de director general al CNCIR, a coordonat un grup infracțional care folosea contracte fictive pentru achiziția de consumabile.
-
Contractele erau atribuite direct unor firme „de casă”, evitându-se licitațiile publice.
-
Valoarea contractelor era ajustată pentru a rămâne sub pragurile legale de achiziție directă.
-
Patronii firmelor păstrau 30–35% din valoarea sumelor și emiteau facturi fictive.
-
Restul banilor ajungea la funcționarii CNCIR și, în proporție majoritară, la Ioana Timofte.
Anchetatorii au documentat faptul că banii au fost folosiți pentru renovarea unui penthouse din București, achiziționarea de bijuterii scumpe, ceasuri Rolex, opere de artă și cadouri de lux.
În fața instanței, Ioana Timofte a invocat mai multe motive pentru a cere restituirea dosarului la DIICOT. Printre argumentele sale juridice:
-
Lipsa unei expertize independente – a susținut că infracțiunea are caracter economic și ar fi fost necesară o expertiză financiar-contabilă realizată de un expert imparțial, nu de specialiști ANAF.
-
Nulitatea declarațiilor inculpaților – a reclamat că audierea unor inculpați de către organe de cercetare penală, și nu direct de către procuror, ar fi viciat dosarul.
-
Încălcarea dreptului la apărare – a acuzat DIICOT că a programat audieri simultane în orașe diferite, ceea ce ar fi făcut imposibilă o apărare efectivă.
-
Nerespectarea principiului egalității armelor – a invocat că nu a avut acces la toate probele și observațiile adversarilor.
-
Nemotivarea ordonanței de inculpare – a arătat că procurorul ar fi enumerat probele, fără a explica clar raționamentul acuzației.
-
Descriere incompletă a grupului infracțional – a susținut că rechizitoriul nu detaliază suficient rolul său și al celorlalți inculpați.
Toate aceste argumente au fost respinse de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București, care a constatat că rechizitoriul este legal și complet, iar procesul trebuie să înceapă.
Unii dintre ceilalți inculpați au încercat să invoce o chichiță procedurală, inspirată de cazul „Mitică Dragomir”. În acel dosar, instanța a dispus reluarea procesului după ce s-a constatat că unul dintre inculpați era avocat suspendat, iar competența aparținea Curții de Apel și nu Tribunalului.
Apărarea Ioanei Timofte a încercat aceeași tactică, dar judecătorul a stabilit că, deși este avocat suspendat, dosarul rămâne de competența Curții de Apel București.
În rechizitoriu, procurorii DIICOT descriu cum Ioana Timofte și alți nouă funcționari din conducerea CNCIR au pus la punct o schemă prin care au direcționat către firme agreate peste 9,6 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) prin 253 de facturi fictive.
-
Facturile atestau livrări inexistente de consumabile.
-
Contractele erau împărțite între 19 firme.
-
Plățile se făceau rapid, la presiunea Ioanei Timofte.
-
Banii erau apoi „recuperați” și direcționați către grup.
Procurorii au identificat mai multe cheltuieli personale făcute din banii CNCIR:
-
580.000 lei depuși în numerar de Ioana Timofte în conturile sale (54 de operațiuni bancare).
-
Achiziții de artă de la Casa Artmark, în valoare de peste 71.000 lei.
-
Bijuterii și ceasuri Rolex, unele cumpărate personal, altele prin intermediari.
-
Cadouri de lux pentru oficiali din Ministerul Energiei, inclusiv televizoare și sisteme audio.
Un martor a declarat că un ceas Rolex și alte bunuri ar fi fost oferite ca daruri ministrului Energiei, Virgil Popescu, însă ulterior acestea au fost returnate anchetatorilor prin avocat.
După respingerea cererilor la Curtea de Apel București, Ioana Timofte și ceilalți inculpați au contestat decizia la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Următorul termen este stabilit pentru 6 noiembrie 2025. Dacă ÎCCJ menține soluția, dosarul intră în faza de judecată propriu-zisă, iar probele vor fi analizate în detaliu.
Cazul Ioanei Timofte ridică mai multe semne de întrebare despre modul în care companiile de stat sunt folosite ca surse de îmbogățire personală.
În plus, legătura sa de familie cu fostul șef SRI, Radu Timofte, amplifică suspiciunile privind posibilele protecții informale de care ar fi beneficiat.
Ancheta DIICOT arată, însă, că mecanismele de fraudă folosite sunt tipice: contracte fictive, firme de casă, facturi false și comisioane ilegale.
Procesul Ioanei Timofte este un test major pentru justiția românească. Pe de o parte, avem o schemă clasică de delapidare dintr-o companie de stat, cu prejudicii uriașe. Pe de altă parte, există presiuni, vicii procedurale invocate și o tentativă evidentă de a scăpa prin chichițe juridice.
Dacă ÎCCJ confirmă decizia Curții de Apel, România ar putea asista la unul dintre cele mai mari procese de corupție și delapidare din ultimii ani, cu implicații directe asupra încrederii publicului în gestionarea companiilor de stat.
