Curtea de Apel Ploiești a decis definitiv, pe 19 septembrie 2025, restituirea la DNA a ultimului dosar de corupție care îl vizează pe fostul deputat PSD Sebastian Ghiță, după aproape trei ani de proceduri în camera preliminară.
Motivul? Instanța a constatat nereguli în rechizitoriu și încălcări ale dreptului la apărare. Consecința? Dosarul riscă să se prescrie complet, la fel ca toate celelalte cinci cazuri penale în care fostul parlamentar a fost cercetat.
Cazul „Taxe pentru contracte IT” devine astfel al șaselea dosar în care Ghiță scapă fără o condamnare definitivă, un exemplu elocvent despre cum lentoarea și incoerența sistemului judiciar transformă corupția în amintire.
Dosarul „Taxe pentru contracte IT” a fost deschis de procurorii DNA Ploiești în 2016, cu acuzații grave: trafic de influență și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Procurorii au susținut că Sebastian Ghiță a perceput comisioane de la firme de IT pentru a le facilita contracte cu statul.
„Câștigarea unei licitații în domeniul IT ar fi avut un preț ce se achita inculpatului Ghiță, prin societăți controlate de el, în baza unor contracte fictive”, se arată în rechizitoriu.
Între 2010 și 2014, două firme din anturajul său ar fi încasat 29.464.441 lei, bani disimulați ca plată pentru servicii IT inexistente.
În realitate, banii ar fi reprezentat „taxe” pentru contracte publice, un mecanism de corupție tipic anilor 2010, când Sebastian Ghiță era considerat „eminența cenușie” a PSD și un apropiat al serviciilor de informații.
După șase ani de anchetă, dosarul a fost trimis în judecată abia în octombrie 2022. Următorii trei ani au fost consumați în camera preliminară, unde s-au discutat exclusiv aspecte procedurale: legalitatea probelor, implicarea SRI și statutul martorilor protejați.
Avocații lui Ghiță au exploatat fiecare lacună procedurală. Au contestat interceptările, legalitatea colaborării cu Serviciul Român de Informații și identitatea martorilor.
Instanța a decis că probele-cheie trebuie eliminate, iar rechizitoriul este „neclar, echivoc și incomplet”.
„Descrierea faptelor este defectuoasă, fără identificarea exactă a actelor materiale, a perioadei și a locului comiterii acestora. Astfel, inculpații nu își pot formula o apărare efectivă”, se arată în motivarea Curții de Apel Ploiești.
După două restituiri succesive la DNA – în iulie 2023 și septembrie 2025 – cauza se află din nou la parchet. Între timp, însă, faptele din 2010–2014 sunt aproape prescrise, iar anchetatorii recunosc off the record că dosarul e, practic, compromis.
Un element inedit în acest dosar a fost modul de audiere a martorilor.
Temându-se de influența și relațiile lui Ghiță, mai mulți martori au depus declarații atât cu identitate reală, cât și sub pseudonim, o practică unică în anchetele penale românești.
DNA a folosit în dosar doar versiunile „anonime”, care conțineau detalii-cheie despre rețeaua de corupție.
Instanța, însă, a considerat că metoda este neclar reglementată și a dispus excluderea declarațiilor sub pseudonim, inclusiv cele ale denunțătoarei Irina Socol, fostă șefă SIVECO, identificată în acte ca martorul „Nanău Lucică”.
De asemenea, avocații au cerut instanței să verifice implicarea SRI în obținerea probelor. Răspunsul oficial al Serviciului – venit după numeroase amânări – a fost favorabil inculpaților: nu s-au efectuat activități operative în dosar.
Concluzia: fără interceptări, fără martori protejați și cu un rechizitoriu incomplet, cazul se prăbușește.
Faptele imputate lui Sebastian Ghiță datează din perioada 2010–2014.
Având în vedere schimbările legislative și deciziile Curții Constituționale privind calculul termenelor de prescripție, termenul maxim se împlinește la finalul anului 2025.
Restituirea dosarului la DNA face practic imposibilă finalizarea unei noi anchete și trimiterea în judecată până la acel moment.
Așa cum recunosc surse judiciare, „Taxe pentru contracte IT” este deja un dosar mort din punct de vedere juridic.
Sebastian Ghiță a fugit din România în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2016, la scurt timp după ce DNA Ploiești l-a citat ca suspect în acest dosar.
Deși era sub control judiciar și monitorizat de poliție, Ghiță a reușit să dispară între București și Ploiești, după o petrecere organizată de SRI.
În contrast cu cazul Cătălin Cherecheș, a cărui fugă în 2023 a fost documentată pas cu pas de autorități, în cazul Ghiță nu s-a aflat nici până azi cum a trecut frontiera.
Oficial, se presupune că ar fi fugit în Serbia, unde trăiește și astăzi, beneficiind de protecție politică și de afaceri controversate.
Decizia Curții de Apel Ploiești închide cercul celor șase dosare penale care l-au vizat pe Sebastian Ghiță. Iată cum au fost „rezolvate” fiecare:
-
Dosarul Tracia-Asesoft (2006–2016) – închis prin prescripție după 10 ani de proces. Ghiță a fost obligat doar la plata prejudiciului de 1,7 milioane lei.
-
Dosarul Hidro Prahova (2015) – anchetă cu nume sonore (Ponta, Cosma, Herțanu) care a dispărut după desființarea DNA Ploiești. Faptele sunt prescrise.
-
Dosarul foștilor șefi din Poliția Prahova – Ghiță achitat definitiv de acuzațiile de dare de mită și șantaj.
-
Dosarul Asesoft–Primăria Ploiești – încă pe rol, dar faptele (din 2015) urmează să se prescrie. Infracțiunile vizează finanțarea echipei de baschet Asesoft și mita oferită primarului Iulian Bădescu.
-
Dosarul Ponta–Blair – clasat după șase ani de tergiversări; ancheta viza plata a 220.000 euro pentru vizita lui Tony Blair în România, în 2012.
Cu alte cuvinte, niciunul dintre cele șase dosare nu a fost finalizat printr-o condamnare definitivă.
Cazul Ghiță este, simbolic, și povestea decăderii DNA Ploiești, odinioară una dintre cele mai eficiente structuri anticorupție.
În 2017, scandalul „Portocală” – declanșat chiar de Sebastian Ghiță prin înregistrări difuzate de televiziunea sa – a dus la desființarea completă a structurii locale.
Procurorii Lucian Onea și Mircea Negulescu au fost revocați, iar dosarele importante (printre care și cel al lui Ghiță) au fost transferate la București, unde au stagnat ani întregi.
Astăzi, niciunul dintre marile dosare DNA Ploiești nu a produs condamnări.
Cazul Ghiță arată cum combinația fatală dintre birocrație, slăbiciuni legislative și influență politică poate anula ani de anchetă anticorupție.
-
Procedurile prelungite transformă dosarele în simple formalități fără finalitate.
-
Prescripția penală devine un instrument de salvare pentru inculpații influenți.
-
Restituirile succesive către parchet sunt folosite ca tactici de amânare.
-
Dispariția probelor și eliminarea martorilor-cheie fac imposibilă condamnarea.
„Este un exemplu de eșec sistemic. Când un dosar petrece mai mult timp în cameră preliminară decât în anchetă, justiția nu mai este justiție, ci parodie”, spune un fost procuror DNA sub protecția anonimatului.
După aproape un deceniu de anchete, procese și scandaluri, Sebastian Ghiță scapă fără nicio condamnare.
A fugit din țară, a demolat o structură DNA, iar acum beneficiază de decizii care confirmă un adevăr dureros: în România, corupția se prescrie mai repede decât se judecă.
În timp ce dosarul „Taxe pentru contracte IT” se întoarce la sertarul procurorilor, Ghiță rămâne simbolul unei justiții lente, vulnerabile și previzibile – o justiție care, în loc să pedepsească, așteaptă ca timpul să rezolve totul.
