Un nou scandal de integritate academică lovește Guvernul, după ce o investigație jurnalistică publicată de PressOne scoate la iveală acuzații grave de plagiat la adresa ministrului PSD al Justiției, Radu Marinescu.
Potrivit analizei realizate de jurnalista Emilia Șercan, mai mult de jumătate din teza de doctorat a actualului ministru ar fi fost copiată din alte lucrări, fără citare corespunzătoare, unele pasaje întinzându-se pe zeci de pagini consecutive.
Dezvăluirile readuc în prim-plan problema veche a plagiatului în rândul demnitarilor români, un subiect care a zguduit în mod repetat scena politică în ultimul deceniu și care ridică semne de întrebare serioase asupra standardelor de integritate în funcțiile publice de vârf.
Conform investigației, 56,68% din teza de doctorat a lui Radu Marinescu ar conține texte copiate integral din lucrări aparținând altor autori. Mai exact, este vorba despre 140 de pagini din totalul de 247 ale lucrării intitulate „Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil”.
Teza a fost susținută în anul 2009, în cadrul Universitatea din Craiova, la Facultatea de Drept și Științe Administrative, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru, un nume important al mediului academic juridic din România.
Analiza PressOne arată că plagiatul nu se rezumă la pasaje izolate sau la simple erori de citare, ci implică calupuri masive de text, uneori de până la 25 de pagini consecutive, preluate aproape identic din alte lucrări de specialitate.
Potrivit jurnalistei Emilia Șercan, cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din trei lucrări academice publicate anterior susținerii tezei lui Radu Marinescu. Unele dintre aceste lucrări aparțin chiar coordonatorului său de doctorat, Ion Dogaru, alături de alți autori care au deținut funcții-cheie în conducerea facultății.
Un exemplu relevant este chiar secțiunea de început a tezei, „Cuvânt înainte”, unde autorul ar fi trebuit să își prezinte contribuția personală și motivația cercetării. Aici, mai bine de jumătate de pagină ar fi copiată fără ghilimele din volumul Bazele dreptului civil. Teoria generală, publicat în 2008, cu doar un an înainte de susținerea doctoratului.
Ironia situației este că mai mulți dintre autorii lucrării-sursă – Ion Dogaru, Dan Claudiu Dănișor sau Sevastian Cercel – au fost, de-a lungul timpului, decani ai facultății care i-a acordat titlul de doctor lui Marinescu.
Contactat de PressOne, ministrul Justiției a respins acuzațiile, susținând că nu a încălcat normele academice.
„Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”, a declarat Radu Marinescu, adăugând că teza sa a fost realizată „în conformitate cu normele timpului” și sub îndrumarea unui profesor reputat.
Această apărare este însă contrazisă de cadrul legal existent la momentul susținerii tezei. Plagiatul era deja definit ca formă de fraudă academică în 2009, atât prin reglementări universitare, cât și prin legislația în vigoare. Cu alte cuvinte, invocarea „normelor timpului” nu exonerează automat autorul de responsabilitate.
Cazul Radu Marinescu nu este singular. El devine al doilea ministru din Guvernul Bolojan implicat într-un scandal major legat de studii și integritate academică, după demisia fostului ministru al Apărării Ionuț Moșteanu, în urma dezvăluirilor privind neclarități din CV-ul său.
România are deja un istoric lung de miniștri, premieri și lideri politici acuzați de plagiat, de la Victor Ponta la alți demnitari care, în unele cazuri, au fost forțați să demisioneze, iar în altele au rămas în funcție, în ciuda verdictelor morale negative din spațiul public.
Diferența majoră în acest caz este portofoliul deținut: Justiția. Ministrul Justiției este, teoretic, garantul respectării legii, al statului de drept și al integrității instituționale. O acuzație de plagiat la acest nivel afectează nu doar imaginea personală a demnitarului, ci și credibilitatea întregului sistem.
Radu Marinescu este ministru al Justiției din decembrie 2024, fiind numit în funcție în cadrul Guvernului Ciolacu 2. Deputat PSD de Dolj, avocat de profesie, el este cunoscut ca un apropiat al primăriței Craiovei, Lia Olguța Vasilescu, pe care a reprezentat-o inclusiv ca avocat în dosare penale.
De-a lungul carierei, Marinescu a ocupat mai multe funcții politice și administrative, iar titlul de doctor în Drept a reprezentat un element important în consolidarea profilului său profesional și public.
În acest moment, acuzațiile formulate de PressOne nu au fost încă analizate oficial de o comisie academică sau de CNATDCU, instituția abilitată să stabilească existența plagiatului și eventualele sancțiuni, inclusiv retragerea titlului de doctor.
Totuși, presiunea publică este în creștere. Societatea civilă, mediul universitar și o parte a clasei politice cer clarificări rapide și transparente, subliniind că standardele de integritate trebuie să fie mai ridicate, nu mai scăzute, pentru cei care conduc sistemul de justiție.
Cazul Radu Marinescu depășește cadrul unui simplu litigiu academic. El readuce în discuție cultura imposturii, toleranța instituțională față de plagiat și incapacitatea statului de a impune standarde ferme pentru demnitari.
Într-o Românie în care încrederea publică în justiție este deja fragilă, acuzația că ministrul Justiției ar fi obținut un titlu academic prin copiere masivă riscă să adâncească și mai mult ruptura dintre cetățeni și instituțiile statului. Următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a vedea dacă acest caz va urma modelul unor scandaluri trecute – mușamalizate sau uitate – sau dacă va marca, în sfârșit, un punct de cotitură în lupta pentru integritate publică.
Inquam Photos / Octav Ganea
