Un draft de raport al Corpului de control al Ministerului Finanțelor descrie, în termeni de o duritate rar întâlnită în documente oficiale, o serie de nereguli grave în activitatea Biroului Vamal Constanța, instituție-cheie pentru comerțul României și pentru colectarea taxelor la buget.
Documentul (nr. 260274, înregistrat la 22 decembrie 2025) acoperă perioada 1 martie – 25 iunie 2025 și notează anomalii în timpii de acordare a „liberului de vamă”, modul de repartizare a declarațiilor, lucru în afara programului fără ore suplimentare, precum și riscuri majore legate de amânarea la plată a TVA, care ar fi depășit 2 miliarde de lei doar în primele șase luni ale anului 2025.
Potrivit notei din raport, ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a trimis corpul de control la Biroul Vamal Constanța chiar în ziua publicării anchetelor realizate de G4Media și Info Sud-Est/ISE (25 iunie 2025), iar concluziile inspectorilor menționează și confirmă de mai multe ori informațiile apărute în investigațiile de presă.
De aici și caracterul „fără precedent” al raportului: nu este vorba doar despre constatări administrative, ci despre o radiografie a unor practici care, dacă se confirmă în forma finală, ridică semne de întrebare privind integritatea procedurilor, tratamentul diferențiat al operatorilor și riscurile bugetare generate de un port prin care intră o parte semnificativă din importurile României.
Una dintre cele mai șocante constatări este diferența uriașă între timpii de soluționare. Raportul descrie situații în care liberul de vamă ar fi fost acordat în puțin peste un minut de la primirea actelor, în condițiile în care chiar și pe „culoarul verde” (fără control documentar/fizic) există mai multe operațiuni succesive care, logic, necesită mai mult timp.
La polul opus, inspectorii notează cazuri de pe „culoarul roșu” (cu verificări și control fizic) în care mărfurile au rămas fără liber de vamă între 7 și 17 zile, uneori peste 25 de zile, iar într-un interval ales aleatoriu (3–17 martie 2025) apare inclusiv un exemplu de 41 de zile pentru șapte containere metalice goale.
Aceste diferențe – de la minute la săptămâni – sunt exact tipul de „semnal” care, într-un sistem vamal, poate indica fie disfuncționalități majore, fie prioritizări nejustificate, fie posibile interese în relația cu anumiți agenți economici.
Un alt capitol sensibil: distribuția muncii. Din totalul de 9.091 declarații vamale de import lucrate în perioada verificată, aproape 70% ar fi ajuns la doi inspectori: Ionela Visalon (5.153) și Diner Suliman (1.080). În același timp, alți inspectori ar fi lucrat doar câteva declarații în luni întregi (exemplele menționate: 5 și 8 declarații).
O astfel de concentrare ridică întrebări despre criteriile reale de alocare: capacitate profesională, lipsă de personal, lipsă de rotație, sau – cum sugerează raportul prin formulări ferme – un sistem care permite ca deciziile critice să fie „filtrate” prin foarte puține mâini.
Raportul insistă și asupra fenomenului acordării liberului de vamă după ora 17:00, în afara programului, fără ca aceste ore să fie aprobate și consemnate ca ore suplimentare. Un exemplu explicit menționat: în 29 mai 2025, un liber de vamă acordat la 19:04:31, cu o depășire de peste două ore față de finalul programului.
Inspectorii notează că nu există dispoziții scrise pentru aprobarea orelor suplimentare și nici evidențe în foile colective de prezență. În termeni administrativi, asta înseamnă o vulnerabilitate dublă: pe de o parte, posibilă muncă neînregistrată, pe de altă parte, posibile decizii luate în afara circuitului normal de control.
În plus, raportul include situații în care un inspector ar fi eliberat declarații vamale în zile în care figura liber, ceea ce corpul de control califică drept „nereguli grave”.
O altă zonă cu impact potențial direct asupra bugetului: amânarea la plată a TVA în vamă. Raportul vorbește despre verificări „sporadice” și avertizează că lipsa unor verificări lunare temeinice privind menținerea condițiilor certificatelor de amânare poate avea impact major asupra bugetului de stat, notând un nivel de peste 2 miliarde de lei doar în Vama Constanța în primele șase luni din 2025.
În practică, mecanismul de amânare a TVA este legitim și util pentru fluxul comercial, dar devine un risc dacă nu e însoțit de controale consecvente: poate însemna pierderi, întârzieri sau imposibilitatea recuperării sumelor în anumite situații.
Raportul detaliază și un caz distinct, cu încărcătură puternică: 137 declarații vamale completate eronat ar fi fost acceptate în relație cu JetFly Hub – companie menționată în presă inclusiv în contextul livrărilor de combustibil. Inspectorii susțin că firma ar fi fost mandatată ilegal astfel încât mai multe societăți să beneficieze de suspendarea accizelor și a TVA, printr-un mecanism de reprezentare indirectă considerat problematic, susceptibil chiar de nulitate (în interpretarea din raport).
În același capitol apar și cantități semnificative, raportul indicând inclusiv situația în care ar fi fost declarate și puse în circulație aproape 65.000 de tone de motorină, în condiții contestate de corpul de control.
Raportul menționează și un prejudiciu asociat fostei șefe a Vămii Constanța, Elmaz Nezir, legat de cumulul pensiei cu salariul începând din 2023.
Deși miza publică este evidentă, atât Vama Constanța, cât și Autoritatea Vamală Română nu au transmis un punct de vedere către redacțiile care au publicat informațiile, potrivit articolului.
Vama Constanța nu este „încă un birou” birocratic. Este o poartă comercială strategică, iar fiecare minut de întârziere sau fiecare decizie „accelerată” fără justificare afectează fie operatorii economici, fie competitivitatea portului, fie veniturile bugetare, fie – în scenariul cel mai grav – creează un mediu propice pentru favorizări și capturarea instituțională.
Urmează întrebarea-cheie: ce se întâmplă după un astfel de raport? Dacă draftul se confirmă în forma finală, presiunea publică și instituțională va fi pentru măsuri clare: audit operațional, reguli stricte privind lucru după program, rotația sarcinilor, trasabilitatea deciziilor în sistem, controale lunare pe amânarea TVA și – acolo unde există indicii – sesizarea organelor competente.
Până atunci, concluzia este una simplă și incomodă: documentul descrie o vamă în care aceleași proceduri pot dura un minut sau 41 de zile, în care aproape 70% din munca critică ajunge la doi inspectori, iar unele decizii se iau după program, fără urme administrative. Iar asta, într-un punct nevralgic al economiei, nu mai e doar o „neregulă”, ci un risc de sistem.
sursa foto: Info Sud-Est/ Imago Studio
