Comasarea localităților din România revine în prim-planul dezbaterii publice, după ce premierul Ilie Bolojan a declarat că ar susține personal o astfel de reformă, dacă în anii următori va exista o majoritate politică stabilă în acest sens.
Declarația a fost făcută la Palatul Victoria, la finalul ședinței de Guvern, în contextul adoptării unui nou pachet de reformă administrativă.
Subiectul reorganizării administrativ-teritoriale este unul sensibil, discutat de ani de zile, însă fără rezultate concrete. România are în prezent peste 3.000 de unități administrativ-teritoriale, dintre care multe comune au sub 1.500 de locuitori și bugete extrem de reduse.
Premierul a explicat că actualul pachet de reformă adoptat de Guvern vizează creșterea eficienței administrației publice pe structurile existente. Potrivit acestuia, coaliția a ajuns la un consens privind două pachete de reformă, iar cel dedicat administrației a fost discutat și amânat de mai multe ori până la adoptare.
„Este foarte important că astăzi îl avem adoptat și cred că va schimba multe lucruri în administrația din România”, a afirmat Bolojan.
Totuși, șeful Executivului a subliniat că reforma actuală nu exclude, pe termen mediu sau lung, o eventuală comasare a localităților, dacă aceasta va beneficia de susținere politică solidă.
„Dacă în anii următori se va găsi o susținere politică pentru comasarea localităților, personal voi susține acest lucru.”
Declarația sa sugerează că reorganizarea administrativă rămâne o opțiune deschisă, însă dependentă de voința politică și de existența unor majorități parlamentare stabile.
Premierul a explicat că, în actualul cadru legislativ, fuziunea dintre localități este o procedură greoaie și dificil de implementat.
În prezent, pentru comasarea a două unități administrativ-teritoriale sunt necesare:
-
Organizarea de referendumuri în fiecare localitate implicată;
-
Atingerea pragului legal de participare;
-
Obținerea unui vot favorabil din partea majorității cetățenilor prezenți.
Experiența arată însă că participarea la referendumuri locale este, de multe ori, foarte scăzută. Ilie Bolojan a invocat inclusiv experiența personală din perioada în care a fost primar, când a organizat două referendumuri similare.
„Cu cât o localitate este mai mare, probabilitatea să atingi condițiile de validare a unui referendum, în primul rând prezența la vot, este foarte scăzută”, a explicat premierul.
Un exemplu recent menționat a fost municipiul Buzău, unde prezența insuficientă la vot a invalidat consultarea populară.
Un punct central al discuției este reprezentat de comunele foarte mici, cu populație sub 1.500 de locuitori. În multe cazuri, aceste unități administrative:
-
Au venituri proprii reduse;
-
Depind aproape integral de transferuri de la bugetul de stat;
-
Întrețin aparate administrative costisitoare raportat la populație;
-
Se confruntă cu dificultăți în atragerea fondurilor europene.
Fără o modificare legislativă explicită care să simplifice procedura de comasare, premierul consideră că fuziunile vor rămâne excepții izolate, fără impact sistemic.
„Nu văd fezabil, decât cu anumite excepții, în zone mici, fuziuni care nu schimbă sistemul”, a adăugat Bolojan.
În viziunea prim-ministrului, România are două opțiuni clare:
-
Reforma actuală să demonstreze că administrația poate deveni mai eficientă pe structura existentă.
-
În cazul în care măsurile nu produc rezultate semnificative, să se ajungă inevitabil la o reorganizare administrativ-teritorială.
„Ori acest pachet dovedește că se poate o administrație mai eficientă, mai performantă, mai în serviciul cetățenilor, pe actualele structuri, ori va fi doar o problemă de timp până se va ajunge din nou într-o zonă de discuții privind reforma administrației”, a afirmat premierul.
Mesajul este unul pragmatic: dacă eficientizarea nu funcționează în cadrul actual, presiunea bugetară și nevoia de performanță vor impune reorganizarea.
Discuția despre comasarea localităților a fost relansată recent de Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș.
Acesta a anunțat lansarea unui proiect-pilot de reformă administrativă la nivel județean, care prevede înființarea unui fond special destinat comunelor care aleg să se unească.
Potrivit propunerii:
-
Comunele care decid să fuzioneze ar putea primi între 10 și 20 de milioane de lei;
-
Suma ar varia în funcție de populația noii entități administrative;
-
Obiectivul este stimularea eficienței și reducerea cheltuielilor administrative.
Simonis a cerut Guvernului să creeze un fond național similar, care să încurajeze reorganizarea voluntară la scară largă.
Argumente în favoarea comasării
-
Reducerea cheltuielilor administrative (mai puține primării, consilii locale, funcții de conducere);
-
Creșterea capacității administrative pentru atragerea fondurilor europene;
-
Profesionalizarea aparatului administrativ;
-
Investiții mai mari în infrastructură prin bugete consolidate.
Argumente împotriva comasării
-
Temeri privind pierderea identității locale;
-
Distanță mai mare față de centrele administrative;
-
Rezistență politică din partea aleșilor locali;
-
Riscuri electorale pentru partidele aflate la guvernare.
Din acest motiv, premierul a subliniat că nu sunt suficiente declarațiile politice, ci este nevoie de majorități stabile care să susțină un proiect coerent.
Reorganizarea administrativă a României a fost discutată în repetate rânduri în ultimele două decenii, însă niciun guvern nu a dus până la capăt un astfel de proiect.
Structura actuală datează în mare parte din perioada post-1990, iar fragmentarea administrativă este considerată de mulți experți drept una dintre cauzele ineficienței în gestionarea resurselor publice.
În contextul presiunilor bugetare, al deficitului și al nevoii de modernizare a serviciilor publice, tema comasării localităților revine periodic pe agenda publică.
Declarația premierului Ilie Bolojan marchează o deschidere clară către comasarea localităților, însă într-un cadru realist: fără susținere politică solidă și modificări legislative clare, reforma administrativ-teritorială rămâne dificil de realizat.
Pe termen scurt, Guvernul mizează pe eficientizarea administrației în actuala structură. Pe termen mediu și lung, însă, reorganizarea localităților ar putea redeveni o necesitate inevitabilă.
Într-un climat economic și bugetar tensionat, eficiența administrației publice nu mai este doar o opțiune politică, ci o condiție esențială pentru sustenabilitatea statului. Rămâne de văzut dacă voința politică va transforma dezbaterea despre comasarea localităților într-un proiect concret de reformă administrativă în România.
