Dezvăluirile recente despre abuzurile din centrele de protecție a copilului din județul Teleorman ridică semne de întrebare serioase despre modul în care statul român își protejează cei mai vulnerabili cetățeni.
După condamnarea definitivă, în 2025, a unui educator pentru viol și agresiune sexuală asupra minorilor din sistemul de protecție, noi mărturii indică faptul că problema este mult mai profundă și nu se limitează la un singur caz.
Investigațiile jurnalistice și mărturiile mai multor tinere care au crescut în centrele de plasament sugerează existența unui tipar de comportament abuziv în interiorul instituțiilor, dar și un tipar instituțional de reacții tardive sau incomplete. În multe situații, plângerile minorilor au fost clasate, ignorate sau tratate superficial, iar angajații acuzați au continuat să lucreze ani de zile în sistem.
Centrele de plasament administrate de Direcțiile Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) au rolul de a oferi protecție copiilor aflați în situații de risc: minori abandonați, victime ale violenței domestice sau copii proveniți din familii extrem de sărace.
În teorie, aceste instituții trebuie să ofere un mediu sigur și stabil. În practică însă, pentru mulți copii instituționalizați, realitatea este mult mai complicată.
În județul Teleorman, mai multe fete care au trecut prin sistem spun că au fost expuse unor comportamente sexuale inadecvate din partea unor educatori. Unele dintre aceste fapte ar fi avut loc pe parcursul mai multor ani.
În 2025, un educator angajat al sistemului de protecție a copilului a fost condamnat definitiv la 22 de ani de închisoare pentru viol și agresiuni sexuale asupra minorilor din centrele de plasament.
După publicarea investigațiilor despre acest caz, mai multe victime au prins curaj și au vorbit despre experiențele lor. Astfel au ieșit la iveală alte acuzații care indică posibile abuzuri sistemice.
Nouă fete care au crescut în centrele de plasament din Teleorman au declarat că au fost victime ale comportamentelor abuzive ale unor educatori în perioada 2012–2026.
Una dintre cele mai recente plângeri a fost făcută în 2026 de o adolescentă de 15 ani, aflată în Centrul de Urgență Alexandria.
Fata a povestit că educatorul ar fi făcut comentarii sexuale și le-ar fi arătat ei și surorii sale un film pornografic.
Potrivit relatării sale, educatorul le-ar fi chemat într-o magazie sub pretextul că trebuie să facă ordine și ar fi făcut propuneri indecente.
După apariția plângerii, conducerea DGASPC Teleorman a sesizat Parchetul și a demarat o cercetare disciplinară. În cele din urmă, educatorul a fost concediat.
Situația este însă mai complexă. În 2023, o altă minoră din același centru depusese o plângere similară împotriva aceluiași educator.
Fata, care avea 16 ani la acel moment, a declarat că educatorul îi făcea avansuri sexuale și o atingea în mod inadecvat.
Conducerea centrului a informat Poliția, însă educatorul nu a fost îndepărtat din funcție și a continuat să lucreze cu minorii.
Investigațiile ulterioare au arătat că polițiștii nu au audiat victima, iar verificările s-au încheiat rapid, cazul fiind clasat.
Analiza documentelor și a declarațiilor indică un tipar similar în mai multe situații:
-
Minorii reclamă comportamente abuzive.
-
Instituțiile fac sesizări formale către Poliție.
-
Verificările sunt superficiale sau incomplete.
-
Cazurile sunt clasate fără investigații aprofundate.
În unele situații, educatorii acuzați au continuat să lucreze cu copiii ani de zile după apariția primelor plângeri.
Mărturiile victimelor indică faptul că astfel de comportamente ar fi existat încă din anii 2010.
O tânără care a fost plasată într-un centru din Teleorman la vârsta de 13 ani spune că educatorul îi făcea frecvent comentarii despre corp și îi adresa remarci sexuale.
La acea vreme, fata nu a raportat incidentul, de teamă și din lipsa încrederii că ar putea fi ajutată.
„Mă simțeam rușinată și speriată. Nu aveam pe cine să anunț”, povestește ea.
Un alt caz controversat datează din 2014, când un educator dintr-un centru de plasament din Roșiori de Vede a fost acuzat de mai multe fete că le-ar fi atins în zone intime sau că le-ar fi propus relații sexuale.
Mai multe minore au fost audiate în cadrul anchetei, iar unele au declarat că educatorul ar fi exercitat presiuni sexuale asupra lor.
Dosarul penal a fost clasat în 2016 din lipsă de probe directe.
La scurt timp după demisia din DGASPC, educatorul s-a angajat în administrația locală și ulterior a devenit polițist local.
Experții în protecția copilului atrag atenția că minorii din centrele de plasament sunt extrem de vulnerabili.
Mulți dintre ei provin din medii abuzive sau din familii disfuncționale și au deja traume psihologice. În aceste condiții, ei pot avea dificultăți în a raporta abuzurile sau în a fi crezuți.
De asemenea, dependența totală de instituție și de personalul acesteia poate crea un dezechilibru major de putere între copii și adulți.
Organizațiile care activează în domeniul protecției copilului spun că sistemul are mai multe probleme structurale:
-
lipsa controalelor independente eficiente
-
deficit de personal specializat
-
presiuni administrative și politice
-
lipsa unor mecanisme clare de raportare a abuzurilor
În multe cazuri, instituțiile sunt tentate să gestioneze situațiile intern pentru a evita scandalurile publice.
Specialiștii susțin că este nevoie de reforme profunde pentru a preveni astfel de situații.
Printre măsurile propuse se numără:
-
verificări mai stricte ale personalului din centre
-
mecanisme independente de raportare a abuzurilor
-
consiliere psihologică permanentă pentru copii
-
controale externe periodice
De asemenea, se discută despre introducerea unor sisteme de monitorizare video în anumite spații din centrele de plasament.
Pentru multe dintre victime, abuzurile din centrele de plasament au lăsat traume pe termen lung.
Unele dintre tinerele care au vorbit despre experiențele lor spun că au avut nevoie de ani întregi pentru a depăși aceste episoade.
„Am făcut pace cu trecutul, dar rămâne un gol în suflet”, a spus una dintre ele.
Cazurile din Teleorman arată că problema abuzurilor din centrele de protecție a copilului nu este doar una individuală, ci poate reflecta disfuncționalități mai largi ale sistemului.
Pentru copiii aflați în grija statului, instituțiile ar trebui să fie un loc sigur. Atunci când aceste instituții eșuează, consecințele pot fi devastatoare.
Ilustrație: Roma Gavrilă
